3 cărți de weekend


My rating: 2 of 5 stars

 

Cu mâna mea mi-am făcut-o pe asta, e clar. Deși scria pe spatele cărți că Feuchtwanger avea 5 ani când Hitler a devenit vecinul său și 15 când a părăsit Germania, chiar am crezut că este un volum cât de cât serios. Dar de unde…

 

Feuchtwanger scrie exact așa cum aș scrie și eu dacă aș fi avut bunici care ar fi trăit în Germania nazistă. Probabil că mi-ar fi spus că ei știau ce rău îi Hitler, cât de groaznic este, cum o să facă el numai rău și cum o să pornească războiul. Problema este că prin 1929 nimeni nu prea mai vorbea de Hitler. Toată lumea credea că este terminat ca și om politic. Cam așa și era. Șansele lui Hitler să revigoreze partidul și să ajungă cancelar erau minime. Cartea nu i se vindea așa cum spune tatăl lui Feuchtwanger, încă nu era bestseller, nu o cumpărau nici măcar toți membrii de partid, era mai degrabă o curiozitate în acea perioadă.

 

După 1930 lucrurile s-au schimbat radical. În doar doi ani Hitler a reinventat întreaga mișcare NSDAP și a început să câștige din ce în ce mai multe locuri în Reichstag. Însă tot era văzut drept un biet bufon mai ocupat să dirijeze lupte de stradă între naziști și comuniști decât ca un politician cu șanse reale de a deveni cancelar. Plus că, să nu uităm că la momentul Nopții Cuțitelor Lungi toată lumea a crezut că Hitler s-a îndreptat și că, totuși, noul cancelar nu este atât de malefic precum pare.

 

În fine, nu istorie discut aici, ci cartea lui Feuchtwanger. Toate discuțiile pe care părinții acestuia le aveau se simt drept dialoguri scrise de cineva care a văzut ce a urmat. E extraordinar de suprinzător cum tatăl a reușit să-l citească la perfecție pe Hitler, mișcările lui viitoare, planurile de înarmare, exterminarea evreilor, aproape cu exactitate a prevăzut tot ce a urmat. Problema rămâne: și atunci de ce nu a plecat cu toată familia? Că are un nume? Ce i-a împiedicat pe naziști să-i alunge pe alde Einstein sau Mann – care nici nu era evreu? – prin comportamentul animalic la adresa lor? Nu, din păcate acest argument nu stă în picioare. Familia sa a rămas în Germania pentru că, la fel ca mulți alți evrei, au crezut inocent în umanitatea naziștilor. Credință care s-a dovedit fatidică.

 

M-a deranjat foarte mult acest tip de discurs atoatecunoscător care se și contrazice imediat prin ceea ce personajele au făcut pentru că am avut impresia că asist la o piesă de teatru extrem de prost scrisă și jucată.

 

Informațiile primite de la Feuchtwanger nu au nicio relevanță și importanță istorică. O cărticică scrisă de un bătrânel la 80 și ceva de ani ca să ajute un editor să mai scoată niște bani. Atât.

 

De ce 2 stele: pentru că pozele din caietele lui Feuchtwanger chiar sunt faine și interesante și pot oferi o perspectivă cel puțin șocantă asupra sistemului de învățământ nazist. Poate dacă scria mai mult despre ce însemna școala pentru un copil evreu, aveam parte de o carte cu adevărat interesantă și demnă de ținut minte.

 

 

My rating: 3 of 5 stars

 

Nu credeam că o carte de istorie despre naziști te poate face să râzi, dar uite că s-a întâmplat! Nu din cauza lui Kempka care este cât se poate de profesionist în redactarea amintirilor sale pe care le-a înregistrat la un notar în 1947 cât datorită textului care este mai bine de o jumătate de carte scris de Erich Kern.

 

Kern este un fost membru al NSDAP și un jurnalist de extremă dreaptă. A reușit, cumva, să aibă parte de oarece notorietate datorită textelor sale și unor lucrări care erau ușor șocante și delicioase, bănuiesc, pentru o seamă de istorici și un anumit gen de public. Kern este genul de istoric care poate să fie foarte ușor categorisit drept revizionist.

 

În Contexte și interferențe, Kern aduce un fel de odă lui Adolf Hitler, marele geniu militar care a fost săpat de aliații săi nevolnici și de generalii care-l doreau îndepărtat de la putere. În regulă, toată lumea știe că Hitler și l-a luat singur pe cap pe Mussolini care era un incompetent din punct de vedere militar, înconjurat de o armată de tot râsul, dar pe asta și-a făcut-o cu mâna lui. Nu poți acuza italienii de și mai multă incompetență atâta timp cât nu au fost în stare să câștige un război împotriva unei armate care călărea cai și trăgea cu arcurile. Asta trebuia deja să-i spună ceva lui Hitler. Decizia lui Hitler de a-l coopta pe Mussolini în cercul său de putere e strict vina lui. Kern este de cu totul altă părere. Vă invit să descoperiți singuri pentru că este savuros capitolul dedicat italienilor.

 

Kern mai are o problemă și cu generalii care-l vroiau mort pe Hitler, alături de spionii care-l pîrau pe Fuhrer la Aliați. Păi, ăsta-i mersul războiului! De asta există servicii de informații, pentru ca unii să afle ce fac ceilalți fără ca ceilalți să afle! Nu e ca și cum naziștii n-ar fi spionat pe nimeni pentru că ei sunt fair-play. Însă ce este cu adevărat amuzant vine de la acuzele pe care Kern le aduce generalilor Wermacht-ului care l-au trădat constant pe Hitler. Kern susține sus și tare că toate succesele armate ale naziștilor au fost strict datorate lui Hitler. Ignorând cu un mare talent nume mari de generali, Kern îl urcă pe Hitler pe un piedestal în care samavolnicii generali supărați că un caporal îi conduce, aruncau cu pietre și caca, încercând să-l doboare trimițând ciungi ca să-i arunce în aer soclul. Spectaculos Kern!

 

Trebuie să recunosc că textul lui Kern m-a distrat foarte tare. Incredibil cum se poate demoniza și mitiza un om. Nu ai nevoie decât de câteva cuvinte și întâmplări pe care să le răstălmăcești și e gata mitul!

 

De ce 3 stele: pentru că documentul prezentat de Kempka este extrem de important pentru studiul istoric, iar articolul lui Kern este de o fantezie teribil de amuzantă.

My rating: 3 of 5 stars

 

Ce caută cartea lui Saramago lângă două titluri precum cele de mai sus? Păi, le-am citit în același timp pe toate.

 

Eram curios de acest cu adevărat eveniment editorial în care apare la comun numele lui Saramago, Saviano, Florian și Grass.

 

O experiență interesantă datorată lui Saramago – cum altfel? – și desenelor lui Grass, dar banală datorită textelor lui Saviano și Florian.

 

Romanul lui Saramago se anunța spectaculos. Mi-a adus aminte de Toate numele și de Eseu despre orbire. Astea sunt momentele când un scriitor ajunge să fie cu adevărat regretat de cititorii săi… când ai în mână un roman neterminat… cea mai cruntă pedeapsă inventată vreodată…

 

Saviano scrie despre ce știe el să scrie. Mafie, jurnaliști uciși de dealeri etc. Am înțeles paralela pe care o trage cu personajul lui Saramago, dar nu rezonez deloc cu interpretarea lui Saviano via Semedo pentru simplu motiv că mi-a părut mult prea evidenă și ușor trasă de pări. Saramago nu lucrează cu evidențe. Saramago îți intră în sinapse precum produsele prezentate în reclamele de la TV.

 

Florian e mult prea melancolic în textul său. Am sesizat o lamentare care mi-a displăcut profund. Nu știu de unde a provenit și de ce s-a decis să facă acest text pentru volumul de față, poate că asta este cheia în care a citit povestea lui Saramago și astfel a rezonat el la Semedo și aventura lui, dar nu mi-a plăcut. Scriitura e faină, te prinde, citești cu plăcere, dar nu pare să se potrivească absolut deloc cu restul cărții. Parcă până și Soviano se potrivește cât de cât când încerci să iei volumul ca ansamblu și doar o parte mică a poveștii lui Semedo, însă Florian încheie deloc apoteotic, deși asta îmi era pretenția de la el.

 

De ce 3 stele: pentru că, per total, volumașul apărut la Polirom este acel gen de carte pe care trebuie să o ai pentru că sigur o vei deschide o dată la câțiva ani și vei reciti textele pe care le conține. Poate doar ca să te uiți la desenele lui Grass, dar sigur o vei redeschide.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s