Vă place Brahms? de Françoise Sagan


My rating: 3 of 5 stars 

Sincer, habar nu am de ce am ales volumul lui Françoise Sagan. Cred că a fost un concurs norocos de împrejurări pentru că, dacă nu mi-aș fi luat și cărțile lui Nemirovski, nu cred că aș fi citit vreodată Sagan. Nici Nemirovski nu aș fi citit dacă nu m-ar fi atras fără drept de apel Suita franceză. Am un feeling că Suita e una dintre acele cărți pe care trebuie să le citești o dată-n viață.

 

Înapoi la Sagan: un triunghi amoros format din 2 bărbați, unul de 25 de ani, altul de 40-50 și o femeie de 39 de ani. Cel mai în vârstă e playboy, umblă cu femei mai tinere, ușuratice, prostuțe etc., cu alte cuvinte cu orice muierușcă dispusă să facă sex cu el. Îl cheamă Roger. Dar asta nu e atât de important în economia poveștii cât faptul că e afemeiat și că are vârsta pe care o are. Paule, ea, are 39 de ani și suferă din cauza asta. Suficient de tare cât să nu se poată despărți de Roger, dar atât cât să-l lase pe mai tânărul – care are 25 de ani –  și semi-fericitul Simon să o mai dezmierde din când în când cu mirosul său de trup tânăr. Nu contează atât de mult nici numele celorlalți doi care completează triunghiul amoros cât vârsta lor. Se combină, se bucură de carnea celuilalt, se simt abandonați, se îndrăgostesc de alții, se reîndrăgostesc de propria lor persoană mai des decât de alții, totul se petrece așa cum se petrec lucrurile în viața unor boemi crizați de la jumătatea secolului XX.

 

Scrie bine Sagan? Da. Dar este deranjantă repetiția obsesivă a vârstei protagoniștilor. Nici măcar în scrierile clasice în care se sublinia cât se poate de gros și apăsat oribilitatea pretendentului în vârstă la mâna eroinei principale nu se insista atât pe vârsta respectivului personaj. De atâtea ori se repetă vârstă lui Simon și cea a lui Paule încât ai senzația că participi la un concurs de memorie la care profesorul mai pune din când în când câte o întrebare ca să vadă dacă ai memorat cifrele rostite la începutul cursului. Obsesia scriitoarei legată de subiectul abordat și de vârsta personajelor te poate face să dai din mână a lehamite de-a lungul cărții. Și să începi să vezi cu ochi mai puțin binevoitori evoluția narațiunii.

 

Povestea e faină în sensul că te face să te simți ca un voyeur ușor mârșav care se strecoară nevăzut în viața nenorocită a unor oameni pe care nu-i cunoaște, nu vrea să-i cunoască și căruia nici nu-i pasă de problemele lor, dar pe care chinurile acestora îl fac să se simtă mai bine cu propria-i condiție. Până la urmă personajele lui Sagan sunt triste, nici măcar tragice, ci doar triste. Incapabile de a-și asuma vârsta și crizele pe care aceasta le presupune, se aruncă cu turbare în relații fără niciun viitor dar categoric aducătoare de și mai multă suferință. Cu asta se hrănesc, până la urmă, cei trei. Cu suferinţa lor, cu a celuilalt, cu a tuturor oamenilor din preajma lor.

 

Deznodământul este previzibil, cel puțin pentru mine a fost, pentru că prea mult din Paule pare să semene cu Françoise Sagan. Paule este construită prea intim, prea din suflet, prea personal și mult prea tânguitor. Deciziile lui Paule au fost bune sau greșite? Cui îi pasă? Mie nu. Nu-mi pasă deloc de Paule și nu, nu-mi pare că am văzut dragoste în romanul lui Francoise Sagan. Am văzut derută, frică, delăsare, decadență, nebunie și dezmăț. Dar nu dragoste. Nu știu ce poate să însemne dragostea la 39 de ani când te simți ratată pentru că știi că persoana de lângă tine nu-ți poate oferi altceva decât minciuni, nu știu ce poate să însemne dragostea la 40-50 de ani când simți cum bătrânețea îți bate la ușă și tu încă te mai zbengui cu tinerele cu mintea verde, nici cum era ca la 25 de ani să te îndrăgostești de o femeie mult mai în vârstă care te joacă pe degete. Dar știu cum e să vrei să fii iubit și să ai parte de lucrul la care visezi.

 

Françoise Sagan a fost o aventurieră. La fel sunt și personajele sale. O poveste de amor pe care am gustat-o exact așa cum gust cafeaua de dimineață care e fără zahăr pentru că n-am nici măcar o firimitură de zahăr ca să o îndulcesc. Sunt mulți cititori care pot savura romanul autoarei franceze. Eu nu mă număr printre ei pentru că nu sunt un fan al romanelor de dragoste și pentru că trăirile personajelor din această carte m-au lăsat rece.

 

Chei de lectură: monologurile lui Paule spun foarte mult atât despre autoarea romanului cât și despre felul în care personajul își trăiește criza. O cheie către esența romanului este urmărirea cu atenție a reacțiilor și gândurilor lui Paule;

 

  • Personajele masculine par niște intruși în lumea lui Paule însă este doar o iluzie. Sunt un fel de tumoare fără de care corpul lui Paule nu ar rezista vieții. Foarte interesante anumite pasaje în care se întâlnește Paule când cu Simon, când cu Roger;
  • Condamnarea la singurătate declarată de Simon lui Paule cred că este esențială pentru înțelegerea întregului roman și a chinului sufletesc pe care-l simțea Sagan pe când a scris cartea.

 

De ce 3 stele: pentru că obsesiile legate de vârstă, zic eu, sunt specific feminine, or, un roman în care această obsesie este atât de constant trâmbițată și scoasă în evidență mă face să devin ușor indiferent și nu foarte atent la eventuala profunzime a autorului. Scriitura destul de bună este singura care salvează cartea de la o notă mai mică.

Anunțuri

8 gânduri despre „Vă place Brahms? de Françoise Sagan

  1. Pertinente observatii! Acum pot privi si obiectiv romanul asta …atata doar ca de felul meu eu beau cafeaua doar fara zahar :)) (really)

    • Să ştii că m-am gândit la reacţia ta pe când scriam recenzia 🙂 Dacă sunt considerate pertinente observaţiile mele, atunci înseamnă că am reuşti să mă păstrez exact cât trebuie de obiectiv. 🙂
      Nu mă deranjează să beau cafeau fără zahăr însă câteodată nu mă pot bucura de ea dacă nu e puţin îndulcită 😛

  2. Eu ma mir un pic ca l-ai citit, dar cred ca e ok sa iesi din sfera de confort si interes citeodata, si numai pentru observatiile pertinente de mai sus! :p
    „Bonjour, tristesse”, pe care l-a scris la 17-18 ani, mi se pare infinit mai bun, dar cine stie daca te mai incumeti vreodata.
    Si eu beau cafeaua fara zahar, cum altfel?

    • A fost o pura intamplare lecturarea acestui roman. L-am luat la pachet cu Nemirovski si atat. Nemirovski mi-a placut foarte, foarte mult, iar Sagan se poate vedea mai sus ce si cum. 🙂
      Am vrut sa ma apuc de Jess Walter si Viata financiara a poetilor dar nu era la indemana asa ca m-am apucat de Brahms.
      Am auzit de Bonjour, tristesse si vreau sa o citesc mai mult din curiozitate decat dintr-un atasament fata de scriitura autoarei. Am sa-l incerc cand il prind. 🙂

  3. 🙂 https://www.youtube.com/watch?v=ISzPQ4CNS7I Eu una nu suport limba franceza, dar in schimb imi plac filmele clasice….iar aici primele trei minute cel putin imi par delicioase 😛 In plus, cred ca am mai zis, e unul din putinele cazuri in care filmul emai bun decat cartea….filmul nu are nici scena aia tembele de final cu Paule alergand disperata pe scari…total nepotrivita pentru gustul meu, lipsita de orice elementar bun simt, mai ales la o femeie de genul lui Paule.
    Bonjour, tristesse am inteles si eu ca e mult mai bun, dar nu l-am citit pentru ca am zis ca e prea trist pentru ce suport eu la o lectura.
    Fara zahar si doar cu apa clocotita turnata peste ea, daca tot am inceput sa dau din casa :))

    • Nu mai stiu daca e sau nu faza in film. L-am vazut acum foarte mult timp. Nu mi-a prea placut cand l-am vazut – in tineretile mele. Nu cred ca as vrea totusi sa-l revad 😛
      Apa clocotita peste cafea cu o lingurita de zahar 😛 daca tot am ajuns la acest subiect. 4 lingurite de cafea in cana mea speciala cu Batman 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s