Serie de autor: Julian Barnes – Pe fereastră


Pe fereastră – Julian Barnes

Pe fereastră  de Julian Barnes
My rating: 3 of 5 stars

M-am declarat la un moment dat fan Julian Barnes și nu am glumit absolut deloc.

Chiar dacă nu prea sunt fanul volumelor care strâng articole scrise de-a lungul anilor de către diferiți scriitori, Julian Barnes și Salman Rushdie sunt doi dintre cei care fac excepție de la regulă.

Cum a apărut Pe fereastră am și pus-o pe lista scurtă. Datorită prietenilor de la Editura Nemira am și primit-o cu maximum de promptitudine.

Pe fereastră strânge o serie de articole, 18 la număr, care au fost publicate în reviste precum New Yorker, London Review of Books, New York Review of Books sau The Guardian.

De ce Pe fereastră? Pentru că Barnes, de la geamul camerei lui vede direct Franța și pe cei impresionați, marcați și inspirați de țara de dincolo de Canalul Mânecii, vechi rival cultural al Angliei.

Julian Barnes citește și scrie despre ce citește folosindu-se din plin de talentul său scriitoricesc. Recenziile lui sunt precum rapoartele pe care spionii sub acoperire le trimit către sediul mamă. Barnes are capacitatea de a observa, analiza și diseca personalitatea autorilor și volumele luate la ochi ca un detectiv în exercițiul funcțiunii, un adevărat Sherlock Holmes.

Nu toate articolele mi-au captat atenția și mi-au plăcut la fel de mult, dar datorită lui Barnes am descoperit cărți și autori pe care abia aștept să-i citesc.

Penelope Fitzgerald este un astfel de scriitor nou descoperit. Deși titlul articolului îți dă impresia că Barnes o să vorbească nu foarte drăguț la adresa doamnei Penelope Fitzegarld, pe măsură ce înaintezi în text îți dai seama că s-ar putea să ai în față una dintre cele mai interesante scriitoare contemporane! Barnes este când sarcastic, când laudativ și jonglează cu cele două moduri de exprimare parcă în spiritul personalității și al scriiturii Penelopei Fitzgerald. Barnes își încheie articolul: „aceste romane nu sunt greu de citit, din moment ce au atât de multe detalii, incidente și mișcări ale vieții, dar uneori sunt greu de descifrat. Asta din cauză că autoarea absentă e îndeajuns de încrezătoare ca să presupună ca și cititorul să fie la fel de subtil și inteligent ca ea. Romanele lui Penelope Fitzegarld ilustrează ireproșabil această categorie”. Modul în care Julian Barnes vorbește despre Penelope Fitzegarld m-a dus cu gândul la Philip Roth.

Un alt scriitor pe care l-am descoperit, și a cărui carte mi-am comandat-o deja mai ales că e şi la promoţie, este Ford Madox Ford. Deși am avut parte de o analiză extrem de detalitată și cu destule spoiler-e din partea lui Barnes, asta nu mă face să nu vreau să citesc cartea. Ba dimpotrivă. Viața lui Ford și felul în care a fost receptat de public este cel puțin interesant și Barnes își face o datorie de onoare în a explica cu lux de amănunte acest aspect. La fel face și cu cărțile lui, cu Un soldat de nădejde în special, călăuzind cititorul prin meandrele scriiturii și ale imaginației lui Ford. Din cele trei articole dedicate lui FMF spicuiesc următorul citat: „Capodopera lui Ford e un roman care întreabă constant cum să spui o poveste și care se preface a da greș în privința narațiunii, când în realitate repurtează un succes deplin. În același timp, el contestă fățiș ceea ce credem că este caracterul. (…) N-o fi el (Ford) un scriitor cu majusculă (ceea ce poate să ducă la ideea de ermetism), dar e un scriitor pentru cititorii pricepuți. Soldatul de nădejde are nevoie de Cititorul de Nădejde”.

O să vă întâlniți cu Kipling, Orwell, Houellebecq (căruia-i face o analiză surprinzător de pertinentă și bine argumentată, atât din punct de vedere literar cât și al felului de a fi al scriitorului), Updike și Warton. O să mai găsiți o povestire în trei acte dedicată lui Hemingway, despre cât de greu este să-l traduci pe Flaubert, precum și istoria profilului lui Fénéon făcut de Signac.

Este un volum perfect pentru cei care citesc și scriu recenzii. Pe mine m-a impresionat și inspirat și sper din inimă ca la un moment dat să reușesc să scriu măcar un sfert ca Julian Barnes. L-am luat drept ghid ajutător și am auzit că mai sunt vreo două volumașe care adună astfel de articole, volumașe pe care le-am și ochit și abia aștept să mă apuc de ele.

De ce 3 stele: pentru că, deși nu savurez acest gen de volume, mi-a plăcut foarte mult modul lui Barnes de a scrie despre cărți. Cred că este o experiență cel puțin interesantă pentru cei care nu au urmărit activitatea de columnist a lui Barnes în revistele mai sus amintite.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s