Filme de Oscar: Gone Girl – David Fincher


Nominalizări:

Best Performance by an Actress in a Leading Role
Rosamund Pike

Intrigă: o tânără soție dispare de acasă exact în ziua în care trebuia să-și sărbătorească a cincea aniversare a căsătoriei. Dispariția ei se transformă într-un circ mediatic, soțul începe să fie bănuit că a ucis-o, însă acesta își susține cu înverșunare nevinovăția.

Regia: e David Fincher, deci regia nu are cum să fie slabă. Și nici nu este. Fincher știe cum să filmeze fețe, cadre panoramice și decoruri astfel încât tensiunea să se simtă dincolo de ecran. Audiența vibrează pe parcursul filmului, tremură, geme, își pune mâna la ochi pentru că Fincher are cu ce lucra și lucrează cum știe el mai bine, făcând ceea ce-i place: să întindă nervii privitorilor cu ajutorul camerelor.

Scenariu și dialoguri: se vede că Gillian Flynn a participat activ la adaptarea romanului său pentru ecran. Se vede din modul în care decurge filmul, parcă e o poveste spusă la prima mână de chiar cel care a gândit-o. Cu ajutorul lui Fincher, care nu este la primul film făcut după o carte, scenariul este unul excelent, bine construit, excelent executat, perfect pus în scenă.

Personaje: bine construite și perfect jucate. Chiar dacă pot exista anumite critici la adresa celor doi soți, ele pot fi ușor ignorate pentru că, cu două excepții, personajele sunt cât se poate de veridice în demența, respectiv normalitatea lor.

Actori: Affleck joacă așa cum știe să joace Affleck după câțiva ani de învățat meserie – nimic spectaculos dar potrivit pentru că e frumușel și prinde la partea feminină a publicului. Rosamund Pike, în schimb, este fenomenală! Joacă perfect de la început până la sfârșit, chiar dacă mai uită uneori că are dublă personalitate și că nu trebuie să se arate psihopată în public, dar se poate trece cu vederea pentru că demența care i se citește în ochi este de-a dreptul fermecătoare.

Soundtrack: potrivit tonusului filmului, însă nu mi-a rămas în minte nicio melodie.

Replici cheie: Nick Dunne: [Opening lines] When I think of my wife, I always think of the back of her head. I picture cracking her lovely skull, unspooling her brain, trying to get answers. The primal questions of a marriage: What are you thinking? How are you feeling? What have we done to each other? What will we do?

Impresii: mi-a plăcut mult filmul chiar dacă Elenei, de exemplu, i s-a părut foarte tras de păr sfârșitul. Mie mi-a fost pe plac și mi s-a părut potrivit și sfârșitul. E un thriller foarte bun așa cum de la Shutter Island încoace nu am mai văzut. Notă către mine: de luat în seamă cărțile lui Gillian Flynn chiar dacă Obiecte ascuțite m-a dezamăgit, se pare că gagica chiar are potențial.

Nota 8

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s