Colecția ”Relații ceho-române în bandă desenată” – Mickey pe Dunăre și Wings of Steel


Am ezitat destul de mult înainte de a scrie articolul despre benzile desenate din Colecția ”Relații ceho-române în bandă desenată” pentru că am văzut recenzii care se apropie foarte mult de analiză/critică literară în cel mai pur sens al cuvântului.

Articolele respective m-au făcut să mă simt destul de neconfortabil cu ideile pe care le aveam în cap cu privire la ceea ce urma să scriu pentru că eu, un simplu cititor, nu vreau să disec, să autopsiez cărțile pe care le citesc cu răceala specifică unui mânuitor de bisturiu critic. Eu citesc și scriu despre ce citesc din plăcere, nu din datorie, nu pentru glorie sau bani. Scriu despre cărți pentru că, dacă mi-au plăcut, îmi doresc ca toți cei care-mi citesc articolele să le citească la rândul lor, iar dacă nu mi-au plăcut, să le ignore pentru că e suficient timpul meu pierdut cu respectivele volume. Așa că, am să vă spun câteva cuvinte despre primele două benzi din  Colecția ”Relații ceho-române în bandă desenată” în stilul meu. Și țin să vă anunț din start că mi-au plăcut foarte mult!

Mickey pe Dunăre

Mickey pe Dunare

Mickey pe Dunăre de Cristian Dârstar şi Alexandru Berceanu
My rating: 4 of 5 stars 

Despre ce e vorba: august 1968. Câțiva turiști cehoslovaci pe litoralul românesc veniți să se distreze. Le ajung la urechi ştiri despre invadarea Cehoslovaciei de către tancurile țărilor semnatare ale Pactului de la Varșovia pentru a-l înlătura de la putere pe Dubcek și a opri drumul reformist inițiat de acesta, iar concediul se transformă într-o fugă către țara natală cu orice preț, mai ales că informațiile primite sunt trunchiate iar posibilitățile de întoarcere în Praga par a fi aproape nule.

Scenariul este bine scris și dialogurile destul de bine închegate. Mi-a plăcut foarte mult că atât graficianul cât și scenaristul au reușit să comunice foarte bine povestea turiștilor cehoslovaci, frica, panica și atmosfera apăsătoare care s-a lăsat deodată asupra lor și le-a stricat concediul. O colaborare care a avut un rezultat suprinzător ce m-a impresionat și emoționat.

În mod special mi-a plăcut puștanul Pavel care îl ascunde pe Mickey de privirile soldaților ruși convins fiind că-l vor reține pentru că nu are pașaport, pe care-l pierde într-o clipă de neatenție în valuri și se aruncă după el trăind un scurt moment de integrare în universul fantastic al imaginației lui Disney și al desenelor sale animate, Mickey pe care-l regăsește după câțiva zeci de ani și care-l face pe Pavel să rememoreze, într-un gest proustian ușor forțat, concediul alături de părinți din august 1968. Aventura copilului păzitor de Mickey Mouse dă o gravitate filosofică întregii povești, dincolo de implicațiile politice și sociale ale comunismului și de intruziunile agresivului URSS în viața și cultura popoarelor din blocul estic european, pentru că puștiul visează la libertate în felul său ingenuu, proiectându-și idealul umanist în imaginea unui personaj de desene animate venit de pe un continent unde, se spune, democrația și libertatea sunt un dat, nu un scop pentru care să lupți și să mori. Copilul cu Mickey în brațe lasă senzația că este o alegorie a Cehiei cea renăscută din propria-i cenușă, de sub șenilele tancurilor sovietice și din sângele vărsat de cetățenii praghezi. De au vrut să nu să lase impresia asta, sincer, nu mă interesează, însă consider foarte important că o bandă desenată reușește să pornească astfel de idei în mintea unui cititor. Nu știu dacă-s mulți ca mine, dar sunt sigur că sunt destui care nu doar citesc benzi desenate fără să-și folosească și ochii luminoși ai minții pentru a privi în profunzimile unor astfel de povești desenate și vorbit-scrise.

In Dunare

Unele idei mi s-au părut ușor trase de păr: vezi masa chefliilor de diferite nații care beau și râd și discută politică, totul petrecându-se în jurul lui Mickey Mouse cel furat de la Pavel, de parcă Mickey, care tronează ca un fel de Cassandră până când sfărșește vulgar înecat în bere, ar fi chiar visul american exprimat, cum altfel, într-un construct de masă plastică ieftină prelucrată-n uzinele comuniste. Sau senzația că România e un fel de Occident în exercițiu de dincolo de Cortina de Fier. Dar poate că nu e decât mintea mea hiperactivă, nicidecum vrerea autorilor transmiterea de astfel de mesaje subliminale precum cele semnalate mai sus.

Din punct de vedere grafic banda este cel puțin interesantă. Când panourile sunt aranjate frumos în pagină, când o iau razna și sunt împrăștiate aparent haotic, când personajele sunt pierdute în panorame abia schițate cu decoruri mai mult induse care-și fac privitorul să-și pună imaginația la contribuție și să încerce să finiseze în mintea lui imaginea finală, când apar detalii care te fac să stai cu ochii-n bandă și să te lași să visezi.

Din punctul meu de vedere este o bandă desenată pe care absolut nimeni nu ar trebui să o rateze, o bandă desenată care deschide o colecție de excepție care-și merită un loc în absolut orice bibliotecă din România.

 O altă recenzie:

Webcomics.ro

Wings of Steel

Wings of Steel

Wings of Steel de Adrian Barbu şi Jiri Sitler
My rating: 4 of 5 stars 

Despre ce este vorba: Povestea pilotului ceh Josef Balejka și a camarazilor săi Josef Frantisek, Vilem Kosar și Matej Pavlovic.

Mi s-a părut foarte interesant că desenele aduc foarte mult cu grafica folosită în panourile pe care propaganda comunistă le avea împrăștiate în toate locurile unde puteai să agăți așa ceva.

Nu știu dacă a fost programat sau nu acest demers, dar face tot farmecul benzii. Nu cred că e pagină în care să nu dai peste un desen pe care l-ai putea printa în dimensiuni mult mai mari și, adăugându-i un slogan comunist dedesubt, să nu îl poţi expune la vreun avizier. Grafica romanului este așezată sub dualitatea desen de propagandă și desen artistic, rezultatul este unul satisfăcător și interesant, însă nu spectaculos.

Scenariul este destul de bine scris și organizat pentru o biografie în bandă desenată. Am citit varianta în limba engleză a benzii, nu știu dacă sunt diferențe sau nu între cea în română și aceasta și nu sună deloc rău, chiar dacă nu asta-i limba originală în care a fost proiectată.

Nu știu foarte multe despre protagoniștii volumului și trebuie să iau de bun tot ce stă scris în carte. Lucru care nu mă deranjează pentru că povestea nu e exagerată și nici eroii nu-s hiperbolizați.

Mi-a plăcut Wings of Steel și e cât se poate de potrivită în Colecția ”Relații ceho-române în bandă desenată”. Nu e la fel de fascinant ca Mickey pe Dunăre dar merită să cumpărat cot la cot cu primul volum. Nu știu ce tiraje au, dar sper din toată inima să fie mari și să se vândă ca pâinea caldă pentru că cei care au muncit la realizarea colecției merită cu vârf și îndesat recunoștința financiară din partea cititorilor.

O altă recenzie:

Webcomics.ro

Anunțuri

9 gânduri despre „Colecția ”Relații ceho-române în bandă desenată” – Mickey pe Dunăre și Wings of Steel

    • Pe Dolky si pe Karel scrie tirajul. Jumatatea plina mi-a postat recenzia si a specificat ca e de 350 de exemplare. Foarte mic si ma mira pretul destul de accesibil la un astfel de tiraj.
      Eu mi-as dori sa se vanda mii de exemplare si, de ce nu, chiar sa se faca si in scoli. Nu cred ca ar strica daca unii profesori si-ar lega unele lectii de istorie sau desen de aceste volumase. Cred ca ar fi cat se poate de interesant pentru ambele tabere.

  1. Eu tocmai am terminat Wings of Steel, varianta în română ce-i drept, şi mi s-a părut cam seacă. Nu aş ştii să zic exact de ce, poate pentru că mă aşteptam ca nişte piloţi care trec prin tot felul de aventuri să fie mai înflăcăraţi, poate a fost limbajul… Şi un alt minus ar fi faptul că mi se pare că uneori se trece prea uşor de la o perioadă de timp la alta, simţeam nevoia unor legături. Dar nu a fost o carte rea. Iar dacă nu se vinde e pentru că nu e promovată destul, eu una am aflat de ea doar datorită standului Centrului ceh de la Bookfest.
    Şi da, copiiilor chiar le place, fraţii mei au adorat-o şi au început-o înaintea mea, iar asta se întâmplă foarte rar. Dar în şcoli nu cred să ajungă, poate sunt pesimistă, dar chiar nu cred.

    • Perfect de acord cu observațiile tale. Din păcate, nici eu nu cred că o să ajungă în școli deși cred cu tărie că are potențial.
      Mă bucură că sunt cititori care se ating de astfel de „literatură underground”. Mă face să mă simt bine să știu că suntem mai mulți cei care împărtășesc astfel de gusturi și lecturi 🙂

  2. Pingback: Retrospectiva 2015! | Colț Firesc de refugiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s