E van F prezintă: Două cărţi de Astrid Lindgren


Am citit de curând două cărţulii pe care le-am ratat în copilărie: Pippi Şoseţica şi Karlsson de-pe-acoperiş, ambele ale scriitoarei suedeze Astrid Lindgren, ambele micuţe, ambele verzi, dar infinit mai colorate decât v-ar permite spectrul literaturii pentru copii să vă închipuiţi.

Pippi şi Karlsson sunt, în cea mai mare măsură, copii ca şi noi: sunt ghiduşi, puşi veşnic pe şotii, în căutare de aventuri care să alunge plictiseala, dar, mai important, nu sunt acei copii cuminţi de la care părinţii caută mereu ceva de învăţat pentru propriul odor: vorbesc neîntrebaţi, mănâncă prea multe dulciuri, nu îşi cunosc bunele maniere, nu fac curăţenie în cameră şi se vâră mereu acolo unde nu le fierbe oala.

Aviz părinţilor: dacă vreţi ca ai voştri copii să doarmă cu picioarele pe pernă, să înfulece toate caramelele colegilor şi întreg tortul de la petrecere, să nu meargă la şcoală şi să nu înveţe tabla multiplicăţirii sau să circule fără precauţie pe acoperişurile caselor, le puteţi oferi oricând cărţile în discuţie.

Aviz copiilor: dacă vreţi să faceţi toate cele de mai sus şi să scăpaţi cu basma curată şi, în plus, dacă mai vreţi să puneţi pe fugă cei mai înfricoşători hoţi de bijuterii, să beţi cafea cu frişcă şi cu cinci cuburi de zahăr dimineaţa şi să călăriţii caii de la circ, ar fi bine să citiţi cât mai repede poveşti despre Pippi Şoseţica şi despre Karlsson-de-pe-acoperiş.

Eu, de pildă, am găsit-o (cam târziu, e adevărat) pe Pippilotta Merindela Persiana Minta Aluefraim Şoseţica (a.k.a Pippi Şosetica) de-a dreptul întântătoare, ce să mai zic? Cu un tată rege şi cu o mamă înger, ambii departe, trăind alături doar de Musiu Nilsson – maimuţica şi de calul său ce locuieşte pe verandă şi pe care oricând are poftă Pippi îl putea lua pe sus şi duce direct in grădină, a trebuit nu doar să se educe singură, ci şi să se descurce singură-singurică într-o vreme în care primejdiile nu erau puţine. Bineînţeles că asta a însemnat să nu o cicălească nimeni atunci când venea ora de culcare şi să nu îi interzică cineva să mai împrăştie făină pe toată podeaua bucătăriei atunci când face turtă dulce. După atâtea călătorii pe mare împreună cu echipajul tatălui său, Pippi ar găsi ea, pentru orice obicei mai curios câte o ţară în care se practică – aşa cum, de pildă, toată lumea merge de-a-ndoaselea în Egipt.

Câteva paseje care mi-au plăcut:

„-Şi cine îţi spune când să mergi la culcare şi chestii din astea?

-Eu singură! zise Pippi. Mai întâi îmi zic cu frumosul şi, dacă n-ascult, imi mai zic o dată foarte serios şi, dacă nici atunci nu ascult, se lasă cu săpuneală.“

„- Aşa ceva n-am mai pomenit! Ţipă ea ridicând din iarbă o cutie de tablă veche şi ruginită.

-Şi la ce-ţi foloseşte?

-Oooo, da’ la ce nu-mi foloseşte? Aş putea s-o umplu cu fursecuri, de pildă, să fie o Cutie cu Fursecuri, din alea drăguţe. Altă idee ar fi să nu pun fursecuri în ea, adică s-o fac Cutie Fără Fursecuri, ceea ce nu-i la fel de drăguţ, da’ mă rog, merge şi-aşa.“

„Pippi dormea întotdeauna cu picioarele pe pernă şi capul sub plapumă

-Aşa se doarme în Guatemala. Şi aşa e şi bine să dormi. În felul ăsta pot să dau din degete şi când dorm, Voi puteţi să adormiţi fără un cântec de leagăn? Eu una tre’ mereu să-mi cânt, altfel un ochi nu-nchid toată noaptea.“

„Karlsson-de-pe-acoperiş sau cel mai bun ghiduş din lume, zi-mi cum vrei!“ e priceput la toate. Cel puţin aşa crede el, deşi nu ştii niciodată ce-i adevărat şi ce tocmai a scornit. Cert e că, la fel ca şi Pippi, Karlsson-de-pe-acoperiş e cel mai bun prieten din lume, asta-i clar.

Pentru mine, Karlsson-de-pe-acoperiş a reuşit să fie cam agasant – nu ştiu dacă m-aş distra cu cineva care îţi mănâncă toate caramele sau că îţi ia toate monedele de cinci bănuţi, se crede bolnav peste poate cu febră de treizeci, poate patruzeci de grade, şi, zburând cu motorul său prins la spate nu are prea mare grijă de partenerii de şotii. Dar m-am distrat, asta-i adevărat şi l-am găsit haios şi adesea tare priceput să rezolve probemele care se ivesc, deşi nu o dată am avut emoţii gândindu-mă pe unde o să mai scoată cămaşa de data asta.

Pentru educaţia copiilor purtarea lui Karlsson este un bun exemplu mai ales dacă vreţi să vă învăţaţi copiii să doarmă în dulap, să mănânce înainte de masă sau să se joace de-a fantomele cu cei mai periculoşi hoţi din cartier.

De ce prima carte primeşte 5 stele şi cea de-a doua doar 3: pentru că Pippi îşi merită locul în galeria personajelor clasice de poveste, pentru că are un chef de joacă sincer şi o bunătate pe măsură, în vreme de Karlsson-de-pe-acoperiş e mereu prins de propriile şotii şi niciodată nu împarte caramele cu ceilalţi.

Arthur

Anunțuri

3 gânduri despre „E van F prezintă: Două cărţi de Astrid Lindgren

  1. Haha, fain! In sfarsit niste carti pe gustul meu de plush (ca de cele pentru oameni mari nu prea mai am timp). Mi-a placut Pippi, aici in Olanda este foarte populara. A fost chiar si serial de televiziune, ceva in genul Pistruiatul dar fara comunism. A doua nu am citit-o dar o am pe lista. De fapt le pun pe amandoua pe lista fiindca nu le-am citit in limba romana. Noroc de Arthur 🙂

  2. Au mai aparut la Rao acum ceva vreme cartile cu Pippi. De fapt, am si tabarat pe celelalte doua: Pippi Sosetica se imbarca si circula in Marile Sudului si nu sunt departe de prima. Sigur or sa iti placa. Sper sa te bucuri de ele.

  3. Pingback: PENTRU NOI, A AVEA O CĂSUŢĂ A NOASTRĂ ÎNSEAMNĂ TOTUL, UN VIITOR MAI BUN PENTRU COPIII NOŞTRI | Blog Fundatia Vodafone Romania

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s