Filme de Oscar 2015: The Grand Budapest Hotel – Wes Anderson


Nominalizări:

Best Motion Picture of the Year
Wes Anderson
Scott Rudin
Steven M. Rales
Jeremy Dawson
Best Achievement in Directing
Wes Anderson
Best Writing, Screenplay Written Directly for the Screen
Wes Anderson
Hugo Guinness
Best Achievement in Cinematography
Robert D. Yeoman
Best Achievement in Editing
Barney Pilling
Best Achievement in Production Design
Adam Stockhausen
Anna Pinnock
Best Achievement in Costume Design
Milena Canonero
Best Achievement in Makeup and Hairstyling
Frances Hannon
Mark Coulier
Best Achievement in Music Written for Motion Pictures, Original Score
Alexandre Desplat

Intrigă: aventurile lui Gustave H și Zero Moustafa pe holurile unuia dintre cele mai mari hoteluri ale Republicii Zubrowka între cele două războaie mondiale. O poveste intrigantă despre o crimă de care este acuzat Gustave H în ajutorul căruia sare băiatul bun la toate, protejatul special al administratorului, Zero Moustafa.

Regia: superbă! Wes Anderson s-a întrecut pe sine cu acest film! Colorat, excelent filmat, cu un iz de vechi și lume de basm, filmul lui Anderson este o adevărată bijuterie! Parcă totul este la locul lui, totul este intens studiat și cu grijă plasat astfel încât universul imaginat de Anderson să te cuprindă cu ușurință și să te facă să nu mai vrei să-l părăsești. Impresia este că niciun cadru nu este tras la întâmplare, că nicio piesă din garderoba personajelor nu este lăsată la îndemâna sorții, că decorul este foarte atent construit și orice obiect este cu deosebită atenție așezat astfel încât ochii îți fug pe ecran nerăbdători să mai descopere câte o surpriză ascunsă de Anderson. Cu adevărat o regie senzațională care merită să fie păstrată în videotecă și revăzută.

Scenariu și dialoguri: povestea mi s-a părut perfectă. Nu am sesizat, la prima vizionare, nici măcar un singur defect în evoluția poveștii. Totul se leagă excelent, e cursiv, e rapid, veridic, violența se împletește cu umorul negru, comedia cu drama într-un melanj savuros. Dialogurile sunt sarea și piperul scenariului. Replicile sunt inteligente și amuzante și reușesc de fiecare dată să suprindă și să ofere culoare și profunzime personajelor care le rostesc.

Personaje: care mai de care mai interesante, amuzante, ciudate și surprinzătoare. De la Gustave H, administratorul hotelului care este un afemeiat și un șmecher descurcăreț uns cu toate alifiile, la Zero Moustafa, un tânăr învățăcel care este luat sub aripa sa de către administrator, până la răufăcătorii Jopling și Dmitri, toate personajele sunt remarcabile și memorabile. Nici măcar un singur personaj nu reușește să fie comun, absolut toți au câte ceva special care este semnalat cu grijă de-a lungul poveștii, indiferent de e vorba de calități sau defecte. Ce este deosebit de interesant este că nu am rămas cu senzația că este vreun personaj secundar datorită atenției acordate tuturor în mod egal. Un mare plus având în vedere multitudinea de personaje.

Actori: unul și unul! Ralph Fiennes (care mie personal nu prea-mi place), Adrien Brody (care joacă perfect rolul de răufăcător), Mathieu Amalric (care se potrivește perfect pentru Serge X), Willem Dafoe (care-și folosește din plin fizionomia ca să-l facă și mai înspăimântător pe Jopling), Jeff Goldlum (care reușește să-l facă pe Kovacs unul dintre personajele care, deși au o apariție episodică, îți vor rămâne în memorie), Jude Law, Harvey Keitel și mulți alții parcă se întrec amical în a minuna și încânta audiența! Parcă e o piesă de teatru în care mari actori se întrec pentru a-și da atestatul final pentru înscrierea în cartea de aur istoriei actoriei.

Soundtrack: armonios, se potrivește perfect pe acțiunea filmului contribuind la aura de miraculozitate și fantastic ce-l împresoară.

Replici cheie: M. Gustave: [to Mme. Celine’s corpse] You’re looking so well, darling, you really are… they’ve done a marvelous job. I don’t know what sort of cream they’ve put on you down at the morgue, but… I want some.

Impresii: Ralph Fiennes este scos în evidență tot timpul filmului pentru că rolul lui Gustave H este cel mai important în toată povestea și pentru că este cel care i-a dat șansa lui Zero de a fi omul de succes din prezent. Dacă te uiți cu atenție, ai să observi că absolut toate personajele din jurul lui Gustave H sunt caricaturizate. Sunt filmate din unghiuri ciudate și cu efect de lentilă, se mișcă rapid ca în desenele animate, fac grimase penibile, par să nu înțeleagă ce se întâmplă-n jurul lor și lasă impresia că se potrivesc perfect în locurile în care au trasate anumite sarcini, pierzându-și stăpânirea și devenind ușor penibile în momentul în care sunt scoase din zona de comfort. Acestea fiind condițiile, nu mă miră că Fiennes a primit o nominalizare la cel mai bun actor în rol principal și nici dacă o să și ia Oscar-ul, pentru că tot filmul a lucrat pentru el. Grand Budapest Hotel este un film magnific care trebuie și merită văzut și revăzut fiind, după mine, una dintre bijuteriile cinematografiei americane.

Nota 9

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s