Guest-post Ioan Mîțiu – o opinie percutantă despre The Imitation/Irritation Game


„The irritation … aaa, imitation game” 🙂

Uhhh – ce mai dezamăgire filmul acesta ( tradus inspirat ca și „Jocul codurilor” ).

În plan strict artistic … sau ca intenție e/se vrea o copie palidă și fără vlagă a lui „A beautiful mind” – numai că atât actorul principal nu e decât (cu îngăduință) pe la vreo 5% din prestația lui Russel Crowe, dar și scenariul e mult mai varză. Asta dincolo de faptul că el conține o grămadă de incorectitudini și inadvertențe, unele de-a dreptul … periculoase prin lipsa lor de onestitate. 😛
Dar dezamăgirea mare nu vine din partea strict artistică – din punctul meu de vedere aia l-ar face eventual un film complet ignorabil – ci din aiurelile (bazate pe inadvertențe) transmise și propagate ritos pe parcursul filmului … apropo – inclusiv modul bombastic de a debita platitudini spre tâmpenii devine încetișor obositor în film.

Prima (și cea mai iritantă din punctul meu de vedere) este reprezentantă de modul în care e distorsionat hiperbolizată contribuția lui Turing în, nici mai mult nici mai puțin, câștigarea de unul singur (alături de Mașina lui minune) a războiului – ceea ce e o pură tâmpenie. Adică hai să lămurim clar o chestie: munca lui Turing privind automatele logice, algoritmi formali etc. a avut la momentul ei – care e în bună măsură anterior celui de-Al Doilea Război Mondial – o mare importanță mai ales în plan teoretic și de fundamentare a disciplinei. În treacăt fie spus de-aia a și fost numit – încă de la început – șeful micului departament de criptologie nefiind nevoie să dea cine știe ce interviuri abscons-geniale cu militari obtuzi și semi-tâmpiței dar na … într-o societate binișor obsedată de interviuri care se termină prost secvența cu pricina dă bine „la suflet”.  😀 În plan practic însă … atât datorită abordării personale cât și din circumstanțele existente Turing a proiectat „Bomba”, o mașină de decodificat strict axată pentru a contracara „Enigma” (cu diverse trucuri și observații criptologice), care avea – inevitabil – severe limitări la capacitatea de calcul, motiv pentru care a fost nevoie de construirea a câteva zeci de exemplare care să lucreze în paralel, plus o armată de personal auxiliar pentru a face rezultatele relevante (și nicidecum cu scop „colateral” de a masca succesul unei unice mașini – cum e prezentat, de-a dreptul jignitor în film). Primul calculator propriu-zis – „Colossus” – a fost proiectat (folosind în bună măsură munca lui Turing, dar nu doar pe aceasta), construit și operat de o echipă cu totul diferită.

Ca și concluzie – inclusiv în planul informațiilor și al criptologiei militare – în Al Doilea Război Mondial au câștigat cei mai bine organizați și „procedurați”, care au fost capabili să-și valorifice resursele existente ( OK – Aliații au avut oricum mai multe la dispoziție … asta e 🙂 ) și să le integreze în efortul general de conducere și planificare a operațiilor militare (în treacăt fie spus – dar deloc lipsit de relevanță – nemții au dat dovadă de niște slăbiciuni și au făcut niște greșeli enorme la acest aspect – fără aceste greșeli practice, mai ales până la punerea în funcție a calculatorului „Colossus”, mașina de criptat „Enigma” ar fi fost cu adevărat imbatabilă, dar un pic asta e contra stereotipului neamțului-roboțel așa că de ce să-l menționăm, nu ? 😉 ) – și în nici un caz datorită sclipirilor de geniu ale unui matematician nițeluș țicnit și sociopat. 😛 Ori aici filmul mi se pare de-a dreptul … un mic pericol public – deoarece la momentul de față oricum există o grămadă de „genii neînțelese” cvasi-sociopate inclusiv/mai ales în domenii de vârf, precum IT-ul de ex., care-și fac aproape un titlu de glorie de cât de încâlcit și fără reguli acționează … ori să le întărești prin tot felul de întorsături de condei, maxime și dialoguri stupide că daaa, e bine, acesta e modul de a acționa și la o adică se câștigă și războaie cu el (deci chestii gen bani și adulație socială nici nu mai vorbim … sunt de la sine înțelese 😀 ) e dovadă de imbecilitate în stare pură și nimic altceva.
Iritant în film e și modul în care se trece aproape total peste realizările polonezilor în decriptarea mașinii „Enigma” (aceștia nu au reușit doar să captureze un exemplar al acestei mașini, ci au construit inclusiv prima variantă a „Bombei”, pe care ulterior Turing și colectivul său a îmbunătățit-o) – dar asta, sa zicem, e ceva uzual deja când e vorba de est-europeni. 😉

Un pic mai subtilă în a mitologiza, dar la fel de măgărească sau chiar cea mai tupeistă, e faza cu folosirea analizei statistice (și subsidiar a, chipurile, neraportării imediate a informațiilor primite). În realitate rezultatele – chiar și parțiale/incomplete – obținute au fost folosite imediat ce erau disponibile (și oricum mă îndoiesc că decizia ar fi stat la echipa de specialiști și nu la alt nivel ierarhic) ceea ce a dus la o cursă a criptării/decriptării – în special în domeniul naval, Doenitz fiind unul din primii/puținii comandanți germani care a realizat că englezii cel mai probabil au reușit spargerea codurilor folosite. Dar asta e ceva minor – mai important mi se pare faptul că, din câte știu eu, una dintre principalele utilizări ale analizei statistice de către englezi a fost în direcția maximizării efectelor raidurilor aeriene contra Germaniei … ceea ce probabil ar fi adus în discuție aspecte controversate așa ca a fost ocolită cu grijă. 😀

Per ansamblu, după părerea mea : un film mediu spre mediocru din punct de vedere artistic, plin de inadvertențe istorice și cu unele mesaje cel puțin dubioase (de genul „ești geniu – trebuie să fi câta țicnit și asocial”  … eventual și homosexual că e un pic trendy … 😉 ).

Anunțuri

2 gânduri despre „Guest-post Ioan Mîțiu – o opinie percutantă despre The Imitation/Irritation Game

  1. Mie mi-a plăcut filmul, suntem pe baricade diferite. A fost acceptabil, nu spun c-am stat cu sufletul la gură, dar nici chiar mediocru nu mi s-a părut. 😀 Nu l-aş compara cu „A beautiful mind” pentru că nu prea sunt în aceeaşi oală, chiar dacă amîndouă filmele sunt cu matematicieni.
    Apoi, „The imitation game” e făcut după cartea „Alan Turing: The Enigma”, scrisă de Andrew Hodges, matematician şi el, care de prin 1985 tot scrie cărţi despre Turing. La urma urmei, el trebuie blamat şi înjurat. :))

    • Am scris si eu o cronica, cred ca e putin mai agresiva decat cea scrisa de Ioan, dar am simtit nevoia de a posta si textul lui pentru ca vine cu niste explicatii foarte importante care pot ajuta la intelegerea cronicilor mai ofuscate la adresa filmului.

      Da, suntem pe baricade diferite. Nu mi-a placut absolut deloc filmul cu atat mai mult cu cat am avut si pretentii de la Tyldum.
      Acum nah, gusturile-s gusturi si ne permitem exprimari lejere pentru ca nu suntem specialisti ci doar simpli privitori. 🙂 Daca reusim sa argumentam cum trebuie opiniile, atunci suntem pe drumul cel bun si ne pastram decenta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s