Filme de Oscar: The Imitation Game – Morten Tyldum


Nominalizări:

Best Motion Picture of the Year
Nora Grossman
Ido Ostrowsky
Teddy Schwarzman
Best Performance by an Actor in a Leading Role
Benedict Cumberbatch
Best Performance by an Actress in a Supporting Role
Keira Knightley
Best Achievement in Directing
Morten Tyldum
Best Writing, Screenplay Based on Material Previously Produced or Published
Graham Moore
Best Achievement in Editing
William Goldenberg
Best Achievement in Production Design
Maria Djurkovic
Tatiana Macdonald
Best Achievement in Music Written for Motion Pictures, Original Score
Alexandre Desplat

Intrigă: Matematicianul Alan Turing încearcă să spargă codul mașinăriei Enigma alături de alți confrați matematicieni în timpul celui de-al doilea război mondial.

Regia: Pe Tyldum îl știu datorită filmului Headhuners. Film care mi-a plăcut și care mi-a rămas în minte. Nici The Imitation Game nu am să-l uit foarte ușor datorită stupidității sale. Din punct de vedere regizoral nu prea ai ce să-i reproșezi lui Tyldum. El își face treaba foarte bine cu camera și se descurcă mai mult decât onorabil. Dar regia nu este una fenomanală, nu este o regie care să-ți rămână întipărită în minte și pe care să vrei să o revezi. Și datorită poveștii, probabil, dar și pentru că este destul de anostă, prăfuită și fără vlagă. Nici nu se compară cu ce am văzut în Headhunters.

Scenariu și dialoguri: Scenariul și dialogurile sunt de o stupiditate înfiorătoare. Nu contează că nu respectă adevărul istoric și că face din Turing un erou și îi lasă pe amărâții de polonezi în umbră, deși ei au fost adevaratele genii care au și sustras mașina și au și descifrat primele mesaje. Tot ce contează este tâmpenia pusă în scenă. Unde ai mai auzit matematicieni care să vorbească în panseuri de doi lei, parcă îi și vezi citind Coelho sau Binder, și care-și justifică planurile spunând: eu cred că doar o mașină poate să spargă codul unei mașinării pentru că Enigma este o mașinărie??? Stupiditatea nici măcar nu frizează absurdul, atunci poate aveai un subiect filosofic de discutat, ci atinge cu brio nivelul retardului mintal. Toți matematicienii par idioți. Toți oamenii care participă la jocul deschifrării par idioți. Argumentele sunt ilare, jocul psihologic cu adversarii nu este nici măcar pueril, este dincolo de orice limită a decenței. Un scenariu cretin alături de dialoguri bulversant de tâmpite fac din film un joc prostesc care nu încetează să te uimească prin stupiditate – și nu, nu cred că am folosit suficiente adjective care să denote cât de idiot este filmul. Nominalizarea pentru cel mai bun scenariu adaptat este o adevărat șpiț în partea dorsală tuturor celor care au reușit să facă un scenariu după o carte. Orice scenariu, după orice carte.

Personaje: Dacă erau gândite și făcute de un copil de clasa a I-a este posibil să fi fost mai credibile și inteligente. Nu are cum să-ți placă sau să empatizezi cu vreunul dintre personaje pentru că-ți jignesc pur și simplu inteligența.

Actori: Păcat de Benedict Cumberbatch care chiar joacă excepțional, deși personajul care i s-a pus în cârcă are schimbări de dispoziție mai ceva ca o femeie însărcinată în primele luni de sarcină. Personajul nu este doar dificil, ci incredibil de greu de apreciat și înțeles având în vedere scenariul de toată jena care-l construiește. Nu știu cum de  a reușit să se adapteze și să facă un rol extrem de bun dintr-un personaj care este aruncat de colo-colo după bunul plac al unui scenarist care, se pare, este mai obișnuit să se joace mai haotic decât Vlăduț cu cuburi colorate de plastic decât să scrie un scenariu cu înțeles.

Soundtrack: filmul m-a scos mult prea rău din sărite ca să mai pot urmări muzica deși, trebuie să recunosc, au fost câteva melodii care m-au mai scos din starea de bălire pe care cretinismul de pe ecran mi-a dat-o. Am ascultat muzica separat și mi-a plăcut. Nu m-a încântat în mod deosebit dar nu a fost un fiasco total.

Replici cheie: Alan Turing: Do you know why people like violence? It is because it feels good. Humans find violence deeply satisfying. But remove the satisfaction, and the act becomes… hollow. – Alături de replica mai sus amintită. este una dintre cele mai pline de înțelepciune vorbe pe care doar un matematician le putea rosti vreodată.

Impresii: Nu pot să înțeleg cum o astfel de aberație a ajuns pe lista nominalizărilor la Oscar. Este atât de stupid încât singurul motiv pentru care The Imitation Game cred că este în lumina Oscar-ului este tocmai faptul că Turing a fost subiectul unor scuze anul trecut din partea reginei Marii Britanii datorită modului în care a fost tratat pentru că a fost homosexual. Totusi, asta nu este suficient ca să aduci un astfel de film cu surle și trâmbițe în fața publicului! Vorbim de artă nu de polițe rămase de plătit! O inițativă din partea juriului la fel de aberantă ca și filmul de față.

Nota: 2

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s