Click pe poza si cumpara cartea!
My rating: 3 of 5 stars
Am intrat în febra benzilor desenate neaoșe, febră declanșată de o vizită într-o librărie.
M-am oprit și la Prâslea cel voinic pentru că m-a făcut curios următorul panou:
Interesant, nu?
Ia, fii atent, încă o reinterpretare a unui basm!
Ce să zic, după Florin Bican și Willingham, e absolut normal să am ochiul mai ascuțit.
Am citit volumașul în maxim o oră.
Și mi-a plăcut. Nu mi s-a părut spectaculos, dar bunicel și potrivit de a fi așezat în biblioteca mea de benzi desenate, secţiunea BD-uri româneşti – categoric da!
Nu prea am înțeles de ce fețele personajelor sunt desenate de parcă ar fi asiatici și de ce unul dintre frați arată precum masca din V for Vendetta, dar trecând peste aceste mici răutăți, Prâslea cel voinic al Mariei Surducan se poate lua la subraț și savura la lumina veiozei și-n liniștea canapelei.
Desenele nu sunt pe gustul meu (am observat genul ăsta de desen la câțiva desenatori din burta peștelui dacic și nu-mi place deloc), dar unele sunt suficient de puternice cât să te tragă în poveste. Nu, nu cred că are șansa de a deveni un bestseller, de a prinde puștanii și de a-i face dependenți de astfel de romane grafice, nu, nu cred că se poate bate cu super-eroii lui Marvel sau cu întunecații răufăcători de la Vertigo pentru că pică exact între. Am exagerat cu Marvel și Vertigo, vă dați seama că doar nu-s picat în cap, încă știu ce vorbesc. Ce vreau să spun este că romanul grafic Prâslea cel voinic lovește cu brio, direct bulls-eye, în ținta mediocrității. Nu-i nici bandă exclusivistă, artă ermetică cu mesaje subliminale, nici o banda comercială care să rupă gura librăriilor.
Povestea bunicică se pierde în meandrele seducătoare ale steam-punk-ului, și se pierde cu atâta talent încât se rupe și firul epic pe ici-colo, așa că în loc să te trezești într-o fantezie hibridă care să molfăie cu poftă basmul clasic românesc cu pretențiile și aplecările contemporane, te trezești cu un bol alimentar în care greu mai distingi ce tocmai ai mestecat.
Am fost dezamăgit? Puțin da. Mă așteptam la mai mult. Nu la foarte mult, dar la mai mult.
Degeaba ai panouri foarte faine pe care-ți curg ochii ,dacă nu reușești să le cadrezi în evoluția întregului roman. Degeaba ai gândit o poveste cel puțin interesantă dacă-i trântești un sfârșit de parcă abia așteptai să se termine travaliul îndelungat pe care cartea l-a presupus.
L-am luat pentru că m-a atras.
L-am citit pentru că mi-a șoptit ceva.
L-am recenzat ca să-l recomand.
Da, nu este un roman grafic excelent, dar este unul decent, simpatic. Un roman grafic românesc pe care ar fi păcat ca împătimiții sau puștanii ce caută benzi desenate prin librării să nu-l citească. Nu pentru că ar putea descoperi lumea basmului clasic românesc, ci pentru că au în față o lume care sigur îi va atrage.
De ce 3 stele: pentru că se poate și mai bine de atât ceea ce mă face să aştept cu interes următorul roman grafic al Mariei Surducan
razvanvanfirescu.wordpress.com 