Corpul uman – Paolo Giordano


Click pe poza si cumpara cartea!

My rating: 3 of 5 stars 

M-a atras la cartea lui Paolo Giordano scurta descriere a poveștii care a născut romanul.

O gașcă de tineri se trezesc aruncați în munții Afganistanului, soldați care luptă într-un conflict pe care nu-l înțeleg, cu un dușman pe care-l urăsc din frică. Un atac violent îi face pe aceștia să conștientizeze fragilitatea corpului uman și să se simtă unul pe celălalt ca făcând parte din același organism.

Giordano scrie simplu, fără brizbrizuri, fără metafore inutile. Nu ai să găsești în cartea lui nici măcar un singur rând care să-ți rămână în minte sau pe care să vrei să-l notezi undeva ca să-l reții și să-l împărtășești cu cineva. Dar povestea pe care o scrie este intensă. Iar de personaje te ataşezi şi vei empatiza. Le simți suferința, problemele, dilemele, chinul.

Încerc să-mi aduc aminte de un roman pe care să-l compar cu romanul lui Giordano și-mi vine în minte Generația X a lui Coupland. Tineri pierduți pe undeva pe drumul către maturitate, căte saturație, către individualitate care se regăsesc și reușesc să se formeze doar când sunt împreună cu alții. Nu, personajele lui Giordano nu sunt lipsite de identitate, nu sunt fade și lipsite de conținut. Sunt tineri care, puși în fața unui fapt groaznic pe care-l știau doar din cuvinte, se regăsesc prin pierderea celor pe care, până mai ieri, îi ignorau, îi chinuiau cu glume răutăcioase, îi respectau sau se străduiau să le țină minte numele mic.

Puși în fața morții sau în fața imensității reci pe care lumea o presupune, tu, tânăr care aștepţi totul și nimic de la viață, realizezi că singura poveste și cale care-ți rămân de urmat este cinstirea numelui și a existenței proprii în amintirea celor pe care i-ai cunoscut. Pentru că nu se știe cât timp vor fi lângă tine…

Spuneam că Egitto, Torsu, Cederna, Rene și Ietri sunt un fel de Andy, Dag și Claire ai lui Coupland. Da. Din punctul meu de vedere tinerii celor doi scriitori se întâlnesc tocmai în punctele cheie pe care autorii doresc să le transmită: incapacitatea de observare și stabilire a unui scop, a unei direcții, ei aruncă personajele în mare mașină de tocat care este societatea ce-i respinge ca pe niște rebuturi deși tocmai i-a crescut pentru a face parte din ea…

Un roman puternic, cu accente jurnalistice datorate simplității cu care Giordano a ales să-l scrie, o poveste foarte bine construită care subjugă cititorul cu atâta forță încât te va face să scrâșnești între dinți nisipul Afganistanului.

De ce 3 stele: pentru că e un roman bun, nu spectaculos, dar care se cere și se lasă citit cu ușurința cu care asculți povestea unui bun prieten despre o experiență neplăcută.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s