Testul psihopatului – Ron Jonson

Click pe poza si cumpara cartea! Transport gratuit 😉

Testul psihopatului de Ron Jonson

My rating: 4 of 5 stars 

Dragă domnule Patrick Modiano, cam așa arată o investigație jurnalistică, o vânătoare de identitate. Vă recomand cartea și sunt sigur că o să vă fie de folos la construcția următoarelor cărți – mailițiozitate intenționată.

Atenție: nu este un studiu științific, nici self-help, nici vreo lucrare care să-ți explice ce e în capul psihopaților  – e o excelentă investigație jurnalistică – nu de alta, dar am văzut destui dezamăgiți de carte, pentru că nu discută psihologie, nu oferă soluții, nu le rezolvă problemele etc.

Ronson este chemat de câțiva doctori  să meargă pe urmele unei cărți ciudate pe care aceștia au primit-o. Se apucă de investigat, descoperă că e o farsă jucată de un alt psiholog și ajunge să fie prins în lumea psihopaților și a celor care se ocupă cu studiul minților acestora.

Aventura lui Ronson este deopotrivă amuzantă, intrigantă și plină de lucruri care mai de care mai interesante. Îl cunoaște pe faimosul doctor Hare, cel care a inventat testul psihopatului, și care-l învață să identifice psihopații din jurul său. Ajunge, datorită unei întâlniri cu scientologii care duc o luptă acerbă împotriva psihologilor, să aibă o relație de semi-prietenie cu un pacient al unui spital de criminali nebuni, pacient care spune că doar a jucat rolul de nebun și acum nu mai poate să scape pentru că psihiatrii-l țin captiv în continuare. Cunoaște un fost lider al unei trupe de gherilă care a activat în Jamaica și care a fost condamnat pentru genocid, precum și un manager care simțea o deosebită plăcere în a concedia angajați.

Ronson ajunge să utilizeze testul psihopatului pe aproape orice persoană pe care o întâlnește, iar rezultatele îl sperie. Oare suntem înconjurați de psihopați? Eh, după ce vezi personajele pe care Ronson le intervievează, te mai liniștești pentru că nu prea cred că sunt printre cunoștințele tale astfel de indivizi.

Hare spune că 1 % dintre oameni sunt psihopați. Tot 1 % este și procentajul celor foarte bogați – observația îmi aparține. Ei bine, nu toți patronii, managerii sau magnații sunt psihopați, dar dacă iei la bani mărunți comportamentul lor și le faci testul lui Hare, te-ar mira rezultatul. 

Iată cum sună testul psihopatului – ți-l recomand ca să-l faci șefilor tăi să vedem ce iese:

1 – volubilitate și farmec superficial

2  – narcisist și egomaniac

3 – mincinos patologic

4 – viclean și manipulator

5 – trăiri emoționale inexistente sau superficiale

6 – nu prezintă urme de regrete sau vină

7 – lipsa empatiei

8 – incapabil de a accepta răspunderea pentru propriile acțiuni

9 – impulsiv

10 – iresponsabil

11 – incapabil de a-și controla compartamentul

12 – lipsa capacității de a-și stabili țeluri pe termen lung

 

Am scris o grămadă și nu am apucat să spun mai nimic concret despre carte. Mea culpa, m-am luat cu altele – am deja patru ore de când scriu articolul acesta.

Cartea este foarte faină! Merită citită pentru că Ronson este amuzant, teribil de amuzant (Will Self nu a mințit cu nimic pe coperta patru), informațiile pe care le oferă cititorului sunt foarte interesante, oamenii pe care-i întâlnește par desprinși din cărțile de ficțiune. Ronson face o investigație excelentă și ne duce în lumea psihopaților cu zâmbetul pe buze (cred că este singurul mod ca să rămâi întreg la cap când revii la realitate). De ce industrie? Pentru că de la doctori și companii farmaceutice până la oameni simpli și instituții care țin de justiție toţi au legătură cu psihopații și fac parte integrantă din industria nebuniei – industrie care poate justifica și rezolva o mulțime de probleme de ordin moral, legislativ, social, educativ.

Recomand volumul pentru că: nu știam că scientologii sunt atât de porniți împotriva psihologilor și a psihiatrilor și e cel puțin amuzant să le afli ideile; pentru că indivizii pe care Ronson îi cunoaște sunt care mai de care mai dubioși și mai interesanți și descoperi lucruri foarte interesante despre psihopați; pentru că Ronson este de o ironie și sarcasm pe care nu ai cum să nu-l savurezi; pentru că lumea psihopaților este deopotrivă înspăimântătoare, misterioasă și, sună ciudat, atrăgătoare.

De ce 4 stele: pentru că este o investigație jurnalistică bine scrisă, captivantă, amuzantă, cu informații pe care nu cred că ai avea cum altfel să le afli și care-ți oferă șansa de a petrece câteva ore foarte plăcute în compania ei.