Hoțul (Vol. I) – Megan Whalen Turner


Click pe poza si cumpara cartea! Transport gratuit 😉

My rating: 4 of 5 stars 

Gen e hoț. Și se laudă că poate fura orice. Are o gură cam mare și un curaj nebun. Ajunge să fure sigiliul Regelui, acțiune care-l aruncă direct în temniță. Însă Magul Regelui îl scoate de acolo ca să-l pună să fure un artefact foarte important pentru regatul Sounis – și nu numai. Însă, pe drumul către artefactul care e posibil ca nici măcar să nu existe, lucrurile se complică și trupa adunată de Mag pentru expediția menită a testa abilitățile Hoțului pare a nu fi ceea ce este… Va reuși Hoțul să găsească și să fure artefactul? Îl va închide din nou Magul mai apoi? Cine este, de fapt, Gen? Întrebări la care doar Hoțul îți poate răspunde. Îndrăznești să ai încredere în el până la sfârșit?

Am câțiva prieteni fenomenali – sunt blagoslovit de mama natură cu mult noroc din punctul ăsta de vedere – cu care vorbesc despre cărți. Cu privire la Hoțul, unul dintre ei mi-a zis: Îi fain, nu? Îți dă un feeling de Assassinʼs Creed parcă.

Nici dacă mi-aș fi bătut capul o mie de ani nu cred că aș fi reușit o comparație mai potrivită pentru cartea lui Turner!

Da, așa-i, când citești Hoțul, în anumite momente, ai senzația că e rupt din universul lui Altair. Deși nu la fel de violent și plin de evenimente spectaculoase, volumul te ține-n priză și te face să dai pagină după pagină cu ochii cât cepele.

Este adevărat că acțiunea se derulează destul de încet până la mai bine de jumătatea cărții dar asta nu te face absolut deloc să vrei să o abandonezi. Aventurile lui Gen, cunoașterea celor care fac parte din echipa de expediție a Magului, care devin din ce în ce mai suspecți pe măsură ce se apropie de artefact, poveștile despre mitologia lumii lui Gen, precum și drumul plin de peripeții, te vor ține lipit de carte. Pentru ca totul să explodeze în ultima sută de pagini și să te facă să mergi cu cartea-n mână prin casă ca să-ți faci, totuși, treburile pe care mai trebuia să le termini.

Spusă la persona întâi de către Gen, povestea se mișcă o dată cu personajele pe drumul către templul care ascunde obiectul care nu se știe dacă există sau nu, pe care Gen trebuie să-l fure. Foamea, ideile lui Gen cu privire la ce se întâmplă, totul condimentat cu observații care mai de care mai amuzante, sunt deliciul cărții. Asta până când trupa ajunge la templul în mâruntaiele căruia se ascunde Darul mult dorit. Și atunci ține-te respirație!

Hotul vazut de fani. Imagine: http://www.deviantart.com

Da, nu este scrisă într-un mod foarte antrenant și nu ai impresia că citești o carte de aventuri așa cum ai fost obișnuit însă, crede-mă, sfârșitul face toți banii! Cred că de la Shutter Island nu am mai avut parte de așa o răsturnare fantastică de situație!

Poate că se putea umbla puțin mai mult la traducere ca să o facă nițel mai prietenoasă, sunt anumite pasaje care te cam scot din ritm și destul de năbădăioase cât să te scuture de zăpadă, dar, din fericire, nu aduce prejudicii romanului per total.

De ce 4 stele: pentru că răsturnarea de situație de la finalul romanului este cu adevărat spectaculoasă și pentru că Hoțul e genul de personaj de care te poți îndrăgosti, mai ales dacă ești un puști în căutare de eroi suficient de apropiați de realitate care să te inspire.

logo arthur

Volum oferit de Editura Arthur

 

Anunțuri

2 gânduri despre „Hoțul (Vol. I) – Megan Whalen Turner

  1. Am citit și eu Hoțul și mi-a plăcut, mai ales după ce acțiunea a devenit mai alertă și răsturnările de situație s-au ținut lanț. Ba, între timp, am terminat și cartea a doua, The Queen of Attolia, despre care auzisem că e mult mai bună. Eh, nu pot spune că pentru mine a fost mult mai bună, căci unele aspecte au fost previzibile, dar mi-a plăcut. E diferită de Hoțul, e centrată mai mult pe strategii de război și tot felul de urzeli, iar eu n-am mai citit așa ceva până acum.

    • Ce ma bucur! Si mie mi-a placut destul de mult Hotul si abia astept continuarea. Cred ca mie o sa-mi placa mai mult pentru ca pe mine ma pasioneaza strategiile de razboi si urzelile politice 😀
      Am inceput sa savurez din ce in ce mai mult genul asta de literatura. E exact cat trebuie de relaxant. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s