Încheiat! Concurs Firesc: Adu-ți aminte de cel mai frumos Crăciun și câștigă Expresul Polar de la Editura Arthur!


Așa cum v-am promis și-n recenzia de aici, Editura Arthur și blogul lui Firescu organizează un concurs cât se poate de special.

Pentru că-i plac cititorii fericiți, Editura Arthur și-a propus, prin intermediul van Fireștilor, să le facă un cadou de Crăciun pe care să-l poarte-n suflet de fiecare dată când clinchete de clopoței vor răsuna-n decembrie.

Castiga cartea Expresul Polar!

Dar pentru că nu ne permitem și nici nu suntem demni să luăm locul lui Moș Crăciun, atât pentru că nu avem o listă cu toți cititorii și trăznăile lor de peste an, cât și pentru că facem și noi parte dintre cei ce-l așteaptă cu înfrigurare, îl vom cadorisi pe acel cititor care:

– ne va povesti o amintire legată de Crăciun.

Tot ce trebuie să faci este să lași un comentariu în care ne povestești cea mai dragă amintire a ta de Crăciun. Mare grijă la IP – nu de alta, dar ai voie să lași un singur comentariu de pe un singur IP și de pe o singură adresă de mail!

Cel mai frumos comentariu va primi în dar cartea Expresul Polar de Chris Van Allsburg.

Juriul e format din cei trei van Firești: Elena, Vlăduț și, cu voia dumneavoastră, Răzvan.

Dacă-ți este pe plac Editura Arthur și-ți este simpatic blogul, ai putea să dai și-un like pe facebook, ba chiar și un share concursului.

Ultima zi în care mai poți participa la concurs este 16.12.2014 inclusiv! A doua zi va fi anunțat fericitul câștigător în cu zdravene clinchete de clopoței!

Așteptăm să te citim și zâmbim alături de tine și de frumoasele tale amintiri!

logo arthur

Anunțuri

5 gânduri despre „Încheiat! Concurs Firesc: Adu-ți aminte de cel mai frumos Crăciun și câștigă Expresul Polar de la Editura Arthur!

  1. Pot spune ca pentru mine un Craciun frumos nu inseamna doar cadourile Mosului.Si nici dulciurile sau banii pe care ii primim la colindat.Craciunul perfect este cel pe care ti-l petreci alaturi de toata familia in jurul mesei unde va povestiti intamplarile si unde contemplati la fericirea de Craciun.
    Pana in anul precedent imi petreceam Craciunul la oras doar cu mama, sora si tatal meu.Ei bine, anul trecut bunica ne-a invitat de sarbatori la ea, pe noi si pe toti unchii, matusile si verisorii mei.Am servit masa de Craciun in familie, iar apoi noi, toti copiii, am plecat sa vestim prin sat Nasterea Domnului.De atunci prefer ca toate sarbatorile sa mi le petrec la tara unde inca se pastreaza sarbatorile si unde colacii si prajiturile emana un miros imbietor care te fura pe ascuns.Tot in sate, strazile si copacii sunt imbracati in mantii argintii ce lucest in lumina palida a lunii.Vocile cristaline ale colindatorilor ,care iti inmoaie sufletul, scufunda satul intr-o armonie deplina a Sarbatorilor de iarna.
    Acesta este un Craciun perfect pentru mine.Si va recomand si voua sa va petreceti Craciunul in mijlocul casutelor si al batranilor ca va vor astepta mereu cu bratele deschise si care spera nu o sa ii uitati.
    Un Craciun fericit si binecuvantat de clinchetele de zurgalai ce rasuna peste tot in Ajun!!

  2. Cel mai frumos Craciun pentru mine a fost cel de anul trecut! Fetita noastra Teodora s-a nascut in Noiembrie si avea deci avea doar 1 luna jumatate… A fost primul Craciun care a insemnat cu adevarat mult… o familie adevarata eu, sotul si Teodora acest mic ingeras care ne-a luminat viata… acum are 1 an si o luna merge foarte bine si intelege multe il recunoste si pe Mos Craciun in poze…. stiu ca acest Craciun va fi si mai frumos si cele care vor urma la fel vor fi la fel de superbe, acest copil minunat face ca fiecare zi sa fie speciala…
    Dar totusi nu voi uita niciodata primul nostru Craciun ca o familie fericita si implinita… Craciun Fericit tuturor si pace in suflet!!!

  3. Am 37 de ani si doi copii cu varsta de 8 si respectiv 10 ani. Lor le-a placut foarte mult ideea mea de cand eram mica, acasa la parintii mei.
    Aveam 10 ani si fiind intr-o familie cu o situatie materiala nu comfortabila ne-a spus tata ca nu ne permitem un brad de Craciun. Am plans pe-ascuns ca intelegeam situatia si nu doream sa-i fac sa sufere pe parinti. Insa pana in dimineata urmaroare mi-am facut un plan maret. Asa se face ca in seara de ajun aveam cel mai „minunacios” brad. Era construit din crengile ce mi le dadusera pietarii, ghirlanda o facusem sin floricele de porumb insirate pe ata cu acul iar globuri…globurile au fost mana cereasca. La tutungeria de la coltul blocului aveau folie de impachetat cadouri cu globuri desenate. Asa ca le-am decupat, le-am pus ata si le-am agatat in bradut. Dupa 27 de ani va spun ca a fost cel mai frumos Craciun din toate. Aveam sentimentul ca sunt un supererou si am salvat Craciunul.

  4. Am sa povestesc o intamplare de demult, din vremea in care copiii mu primeau tablete sau telefoane mobile cadouri de Craciun, ci se dadeau cu sania pe dealuri, faceau partie si cumparaturi batranilor din sat, iar fericirea le iesea-n obraji ca doua mere rosii. Stiam ca baba Lina este batrana și impreuna cu nepoata ei, desi eram doua copile ne-am dus sa o vizitam. Am inotat prin zapada, am strigat, iar un glas sfarsit ne-a raspuns din casa. Batrana statea in pat, invelita cu haina de piele de capra, pe care o purta cu mare mandrie, fara mancare si fara foc. am alergat la casele noastre, ne-am intors cu lemne, cu paine, lapte si branza, i-am facut focul si ne-am asezat la povesti cu batrana, care s-a inveselit cand flacarile dansau in soba. Ne-a captivat cu povesti despre haiduci, vraji si iele, ne-a dat in carti, apoi, s-a ridicat si ne-a pus seminte de dovleac, mere si gutui la copt in cuptor…De ce a fost cel mai frumos Craciun? Pentru ca acum pana si batranii s-au mutat pe Facebook, iar povestitorii in varsta sunt pe cale de disparitie! De fapt, atunci, ne-am ajutat pe noi, fiindca am petrecut o seara de neuitat cu batrana,

  5. Ingredientele pentru un Craciun magic:
    -Filmele “Singur Acasa”, pe care le urmaresc alaturi de intreaga familie si niciodata nu ne plictisim de pataniile nazdravanului Kevin;
    -Zapada (care ne cam ocoleste an de an in preajma aceste sarbatori, dar atunci cand vine compenseaza fiecare secunda in care a lipsit);
    -Povestile bunicii despre fantastical si inegalabilul Mos Craciun.

    Craciunul… Cand pronunt acest cuvant o stare de bine imi inunda intreg spirirtul, ma face sa fiu mai vesel, mai bun, mai… mai altfel.
    Stiu, nu sunt cuvinte mari. Poate ca nici nu vreau sa fie cuvinte mari. Sunt doar un copil de 13 ani si, desi pot spune ca sunt aproape “om in toata puterea cuvantului”, asa cum imi mami uneori, in preajma acestei sarbatori imi place sa ma comport asemeni unui copil mic. Asemeni unui copil mic care se bucura de cadouri, de globuletele din pom, de bradul in sine si de starea magic ape care o are atunci cand vede cadourile pe care Mosul cel bun si darnic I le-a daruit.
    Am derivat de la subiect? Daca da, nu va faceti griji! O se mai intample si data viitoare. Dar asta sunt eu, copilul caruia ii place sa se piarda in amanunte, dar care reuseste totusi sa castige inimile cititorilor.
    As putea scrie 10 romane a cate 300 de pagini fiecare in care as putea sa dezbat acest subiect, dar n-o sa fac asta.
    Craciunul de care imi amintesc cu atata drag este cel de acum… 11 anI! Exact, ati citit bine.
    Nu pot spune ca-mi aduc aminte cu exactitate ce s-a intamplat, dar pozele ma ajuta sa completez puzzelul povestii.
    Este una din primele amintiri pe care le am, deci este foarte speciala.
    Aveam 2 ani si eu, ca orice alt copil de varsta mea, auzisem in treacat de Mos Craciun. Nu facusem o lista, desi as fi putut s-o rog pe mami sa scrie. Am asteptat ca acest Moss a ma ia prin surprindere. Voiam sa vad ce-o sa-mi poata oferi, dar mai ales daca stie ce vreau. Daca imi poate citi gandurile.
    Imi amintesc chipurile sterse ale unor colindatori, ce se prea poate ca acum sa nu-si mai aduca aminte deloc de baietelul blond ce le-a deschis usa. Se prea poate ca acum eu sa trec pe langa ei pe strada sis a nu-I recunosc deloc. Se prea paote orice.
    In fine, rubit, revenind la subiect. Asteptam, asteptam si asteptam. Trebuie sa fi asteptat cam 10 minute, dar pentru un copil de 2 ani, 10 minute par 4 ore. Credeti-ma! Intr-un final, Mos Craciun a intrat in casa mea! Eu, foarte bucuros am sarit pe el, l-am luat in brate, l-am iubit pana cand m-am uitat mai atent la el si l-am analizat. Se parea ca dragul de el purta in picioare pantofii tatalui meu. Eu, nervos nevooie mare, am inceput sa plang si sa urlu, intrebandu-ma de ce Mosul i-a furant pantfii tatalui?
    Daca am primit sau nu ceea ce am vrut, ei, asta nu mai stiu sigur. Cert este ca acum, dupa 11 ani de la intamplarea asta, am inteles ca Mosul nu i-a furat pantofii tatalui meu, ci doar i-a “impumutat’’.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s