5 zile cu Stephen King: ROOM 237 (2012) – documentar


După ce am văzut The Shining al lui Kubrick m-am pus să văd și documentarul făcut de Vivian Kubrick ca și preambul la Room 237, un documentar dedicat filmului mai sus pomenit.

Când am văzut Making ‘The Shining’ am avut acea satisfacție pe care o ai când vezi lucrurile așa cum sunt, deși nu ai o pregătire extraordinară. Faptul că mi-am dat seama de chinul lui Nicholson, de Duvall și Lloyd, precum și de adevărata intenție a lui Kubrick cu privire la mesajul pe care dorea să-l transmită m-a făcut să mă simt foarte bine. Cu ajutorul intuiției, cu puțină atenție și câta minte pusă la contribuție am reușit să „citesc” The Shining-ul într-o notă, zic eu, destul de corectă și coerentă.

Ce iese cand aduni mai mult zapaciti cu mintea franjuri la un loc? ROOM 237

După ce m-am delectat cu documentarul de jumătate de oră făcut de Vivian am trecut cu maximă nerăbdare la Room 237, un documentar pe care de mult îl așteptam.

Proastă decizie…

O gașcă de indivizi povestesc filmele în care au intrat, probabil după ce au tras ceva pe nas, în urma vizionării peliculei lui Kubrick.

Unul a văzut un film despre Holocaust, de fapt.

Un altul e sigur că Kubrick a regizat aselenizarea americanilor și că în The Shining regizorul povesteşte aventura pe care a avut-o cu guvernul.

Alt zănatec și-a dat seama că filmul vorbeşte despre istoria umanității și extincția indienilor de către coloniști.

Shining, Odiseea Spatiala 2001… o ciorba total e-n capul unora…

Ce să mai, un ghiveci în care au fost adunați tot felul de ciudați ca să-și dea cu părerea despre o capodoperă care permite interpretări cât Casa Poporului, pentru că regizorul are nesăbuința de a face un film al naibii de bun ce-ți dă impresia că are ceva ascuns în fiecare secundă.

Singura referire la relația King-Kubrick (de asta m-am și uitat la documentar – cu speranța că voi afla mai multe despre cei doi), care are cât de cât sens, este remarca cu privire la Volskwagen-ul zdrobit de ditamai TIR-ul pe drumul înzăpezit al lui Halloran către Overlook.

Mesajul ar fi de la Kubrick către King: eu sunt stăpân pe film, îl fac cum vreau, te-am zdrobit – mașina roșie fiind cea pe care o conduce Jack Torrance în carte.

Atât.

În rest, aberații cât cuprinde.

So f…reezing boring!

Deși speram să am parte de un documentar care să-mi permită să discut mai mult despre relația carte-film, am rămas cu un gust amar și ușor indispus. O oră și jumătate din viață pierdută ascultând niște nărozi care parcă au mâncat lipici din ăla toxic, fain, când erau mici. Că altfel nu-mi pot explica cum poți să vezi și să-ți imaginezi și să aberezi atât pe lângă subiect.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s