5 zile cu Stephen King: The Shining (1997) – filmul – Mick Garris


Coperta The Shining (1997) – Mick Garris

De data aceasta Stephen King s-a implicat extrem de activ în construcția filmului. Se vede de la o poștă influența și prezența lui King pe platou și în scrierea scenariului. Aproape nimic nu lipsește din carte. Însă absenta unui regizor vizionar precum Kubrick a făcut ca The Shining-ul din 1997 să fie un fiasco. Nu total, dar tot fiasco…

Mick Garris este un regizor mediocru. Deși King s-a implicatîn filmări, Mick Garris tot mediocru rămâne. Filmele lui sunt toate de mâna a doua și nu a arătat vreodată că poate conduce camerele astfel încât să te macine, chinuie, înnebunească așa cum face Kubrick. Garris a avut, totuși, avantajul de a vedea cum ar trebui filmat Shining-ul ca să dea un maxim de groază, mai ales că povestea originală era păstrată, însă a preferat să filmeze în felul său. Dezlânat, cadre banale, camera pusă în unghiuri ciudate, prim planuri îndepărtate care în loc să surprindă fața și chinul personajelor aduc mai mult a panoramă de film horror second-hand (neapărat să se vadă arma! Neapărat! și sângele de pe cămașă!).

Jack Torrance – Steven Weber – criminalul salvator al filmului

Actorii sunt slabi, către jalnici, deși trebuie să recunosc că Steven Weber mi-a plăcut și mi s-a părut foarte potrivit în rolul lui Torrance cel alcoolic, nu psihopat cu acte-n regulă. Weber a suprins corect problemele personajului și s-a dedicat rolului, reușind să intre foarte bine în pielea personajului. Din păcate, regizorul nu l-a ajutat deloc. Iar blonda Rebecca De Mornay parcă a fost o povară pe toată durata filmului pentru Weber…

De Mornay 

Courtland Mead (Danny Torrance) joacă bine, se achită onorabil de obligații, mai ales că pe umerii lui au căzut sarcini destul de grele, mai grele decât cele de pe umerii lui Danny cel gândit de Kubrick. Din păcate pe Mead nu prea-l ajută fața ca să fie un Danny credibil până la capăt. Din punctul ăsta de vedere, Lloyd îl bate de la distanță pe Mead, chiar dacă cel din urmă avea o experiență mai bogată decât primul. Multă presiune și ceva  incompetență din partea regizorului l-au făcut pe Mead să cadă-n derizoriu, deși ar fi putut să facă rolul vieții lui…

Courtland Mead

Filmul respectă în totalitate litera cărții. Mai puțin sfârșitul filmului. Sfârșit atât de patetic încât a stricat toate cele patru ore și jumătate de film… Sunt sigur că King a simțit să-l facă mai uman pe Torrance și să-i sublinieze caracterul de victimă  din  carte, însă faptul că se ajunge la scene precum cele pomenite mai sus, mi se pare o exagerare mult prea jalnică. E plăcut să te întâlnești la nivel de imagine cu personajele și întâmplările dintr-o carte care ți-a plăcut, însă o execuție cinematografică slabă te enervează și te poate arunca, definitiv, în brațele cărții.

Kubrick VS. Garris (King)

Ce să zic, The Shining-ul din 1997 merită văzut pentru că nu se mai ratează întâlnirea cu animalele tufiș,  nici cu masca de câine, nici cu cheful cel malefic declanșator de demență la Jack, nici cu Halloran, cel de care nu ai cum să nu te atașezi în carte etc.

Filmul nu este extraordinar, dar e de vizionat de fanii zănatici așa ca mine. Nu strică o astfel de experiență din simplul motiv că o ecranizare e întotdeauna binevenită ca să-ți arate cât de faine pot fi, de fapt, cărțile.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s