5 zile cu Stephen King: The Shining (1980) – filmul – Stanley Kubrick


Afis The Shining (1980) – Stanley Kubrick

După ce am recitit Shining, pregătindu-mă pentru Doctor Sleep, m-am decis că nu ar strica să revăd și filmele. Astfel am ajuns la concluzia că am să fac o serie de articole dedicate capodoperei genului horror, capodoperă literară care a ajutat la nașterea a două filme ce merită văzute: unul în regia maestrului Kubrick, al doilea în regia lui Mick Garris.

Kubrick nu a înțeles – sau nu a vrut să înțeleagă – nimic din Shining-ul lui Stephen King. Singurele asemănări dintre filmul lui Kubrick și volumul lui King sunt Hotelul Overlook și numele personajelor. Atât. În rest, Kubrick a interpretat, modificat, gândit, expus, construit o poveste extrem de diferită față de ce a scris King.

Categoric The Shining este o capodoperă care s-a născut dintr-o altă capodoperă. Însă cei care au iubit romanul se vor simți dezamăgiți.

Stephen King spunea despre filmul lui Kubrick: o mașină ochioasă fără motor.

What’s wrong, Doc?

De ce?

Pentru că regizorul îl transformă pe Jack Torrance dintr-o victimă, pentru că victimă este în roman, într-un psihopat care te miră că poate umbla liber pe stradă. Din primele cadre se vede că Jack Torrance e nebun. E dus rău, dar rău de tot cu pluta! Unde-i groaza? Unde-s fiorii pe care supranaturalul, inexplicabilul ți-i dă din plin în cartea lui King? Unde e înfricoșătorul Hotel Overlook și ai săi locatari fantomă? Undeva în fundal… În prim plan este intepretarea personalității lui Jack Torrance din perspectiva lui Kubrick.

Over-theshoulder-look

Familia Torrance pare a fi o familie chinuită de un tată care nu are deloc control asupra realității încă dinainte de a ajunge la Hotelul Overlook, hotel care ar trebui să preia controlul asupra lui Jack. Atât de exagerat l-a construit Kubrick pe Jack încât nici măcar nu-ți dai seama că Jack are probleme cu alcoolul și că se luptă constant cu această dependență. Un mare minus, zic eu. Un detaliu care i-a scăpat regizorului datorită obsesiei legate de insistența pusă pe psihicul personajului. Fascinanta prezență din camera 237 se transformă într-o altă obsesie de-a lui Kubrick care vrea să sublinieze prin scena din amintita cameră dorința lui Torrance de a scăpa din căsnicia și familia care-l chinuie. Faină interpretare, păcat de ideea lui King…

That Overlook look…

Danny Torrance pare a fi un copil care bate ușor spre autism. Nici vorbă de inteligența formidabilă și sensibilitatea deosebită a lui Danny din carte. Nici vorbă de puteri extrasenzoriale sau telekinetice. Ioc! Danny este un copil abuzat (planează impresia de abuz sexual), închis în sine, chinuit de un tată agresiv și de o mamă mult prea pasivă.

Wendy Torrance este îngrozitor de pasivă. Aduce mai mult a păpușă de cârpe decât a ființă umană. Nici măcar sfârșitul filmului nu salvează impresia de cedare totală asupra identității sale umane.

Despre film, pe scurt.

De ce este filmul o capodoperă? Pentru că la nivel vizual, filmul este un tablou vivant! Nimic dintr-un psihic zdruncinat, sărit rău de pe fix nu-i scapă lui Kubrick. Dialogurile lungi, camera perfect statică, imobilă, care filmează discuțiile este înfiorător de absentă! Parcă tu ești cel care vede, nu un obiect neînsuflețit manevrat de o echipa de profesioniști! Prim-planurile agresive ce fixează mimica actorilor te aruncă forțat în brațele dramei care se desfășoară în fața ochilor. Faptul că Hotelul Overlook e malefic și că forțe supranaturale urmăresc să facă ceva îngrozitor este dat, constant, de modul în care camera urmărește personajele: Danny care pedalează prin hotel, Jack care scrie la masă, Wendy care-l caută pe Danny sau pe Jack. Din punct de vedere al tensiunii, Kubrick nu-ți lasă o clipă de respiro. Te-a prins în caruselul lui și nu-ți dă pace de nicio culoare până la genericul de final. După care începi să te uiți în spate pentru că ai impresia că cineva te urmărește…

Actorii sunt nemaipomeniți! Marionete perfecte în mâna păpușarului nebun!

Un Nicholson supus si fad in fata monstrului Kubrick

Jack Nicholson este un actor extraordinar, însă Kubrick l-a manevrat cum a vrut el. Nu se vede actoria lui Nicholson ci ideile lui Kubrick în tot ceea ce Nicholson face. Sclipirile din ochii lui Nicholson par a fi fulgere la adresa lui Kubrick care insistă să mai tragă o dublă, și încă una, și încă una… Am văzut multe filme cu Nicholson, însă în niciunul nu l-am văzut atât de categoric absent și îndepărtat de corpul său. Parcă Kubrick a preluat în totalitatea controlul asupra fizicului lui Nicholson și-l face să urle, să râdă, să vorbească. Categoric Nicholson este mult mai potrivit în rolul lui Jack Torrance al lui Kubrick care a considerat că De Niro nu a părut suficient de dement în Taxi Driver (opinie la care subscriu în totalitate pentru că și mie De Niro nu mi-a părut un psihopat ci, mai degrabă, un băiețaș cu o capsă pusă pe ceva, nu știe nici el exact pe ce, dar sigur ceva…). Nici nu vreau să mă gândesc la cum ar fi arătat Jack Torrance jucat de Robin Williams…

Nicholson

Shelley Duvall nu a părut atât de chinuită de Kubrick. Impresie pe care, eu unul, am resimțit-o în momentul în care o vedeam pe Duvall în fața camerei. Deși personajul este unul nenorocit, chinuit până peste poate de soțul dement, parcă are o anumită relaxare pe care nu o vezi la Nicholson. Parcă nu o zăpăcesc camerele așa cum îl amețesc pe el. Nu joacă rău, de la Annie Hall nu am mai văzut-o pe Duvall, dar parcă nu-și găsește locul în imaginea Hotelului Overlook. Îi lipsește ceva. Și când spun că-I lipsește ceva nu mă refer la cosițele blonde a căror lipsă l-a supărat pe King, mă refer la faptul că Duvall trăiește groaza pe care ar trebui să o exprime de parcă-l are în față pe Woody Allen care se lansează într-un discurs interminabil… Filmele horror, agresive, violente nu i se potrivesc lui Duvall absolut deloc. Când ţipă, ţipă prea teatral, când e panicată, e panicată mult prea dramatic. Deşi are o faţă ingenuă, care se potriveşte personajului feminin gândit de Kubrick, mai avea nevoie de ceva în plus, de un joc gestual şi facial care-i lipseşte şi care se resimte în anumite puncte cheie din film.

Duvall

Despre Danny Lloyd nu am nimic de zis. A fost, a jucat, s-a achitat frumos de sarcină, a lăsat câteva sunete guturale memorabile, mulțumim de prezență, felicitări!

Lloyd

The Shinning în regia lui Stanley Kubrick este o capodoperă, indiscutabil. O bucățică de magie cinematografică a genului horror/thriller care nu va putea fi egalată degrabă. Nu prea are treabă cu volumul lui King, dar ,ca și film, tratat separat, este superb. Un film care trebuie văzut deoarece din punct de vedere vizual conține scene care fac parte din bijuteriile coroanei ale cinematografiei americane.

Bine ati venit la Hotel Overlook!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s