5 zile cu Stephen King: Shining – cartea – Stephen King

Click pe poza si cumpara cartea! Transport gratuit 😉

Shining de Stephen King
My rating: 5 of 5 stars

Cuvânt înainte: Pentru că am intrat bine de tot univerul Shining și pentru că am recitit cartea și am revăzut filmele ca să înțeleg cât mai bine Doctor Sleep, m-am decis să dau drumul unui maraton Shining. Vor fi 5 articole: unul despre carte, unul despre filmul lui Kubrick, unul despre filmul lui Mick Garris, unul despre două documentare despre The Shining al lui Kubrick și recenzia la Doctor Sleep.

Înainte de a purcede la acest maraton trebuie să notez ironia coperții la ediția de față: culmea, o imagine din filmul lui Kubrick, film care nu i-a fost deloc pe plac lui King și care s-a îndepărtat foarte mult de carte, este reprezentativă pentru cum e văzut/ă epopeea Shining. Cu adevărat ironic.

Când am văzut că a apărut Doctor Sleep, imediat am scos din bibliotecă Shining ca să-mi aduc aminte de familia Torrance și Hotelul Overlook, mai ales că Doctor Sleep, zice-se, continuă Strălucirea.

Nu eram atât de convins că am să mai fiu la fel de entuziasmat de carte, așa cum am fost în adolescență și când am văzut nota de pe goodreads pe care i-am dat-o din amintiri, am avut ceva emoții. Din fericire, maestrul fricii a pus din nou stăpânire pe mine cu o infinită și malefică ușurință.

Jack Torrance e un alcoolic care încearcă să scape de teribilul viciu. După o ieșire nervoasă în urma căreia lovește un elev și este dat afară, Jack apelează la un vechi prieten de pahar care-i oferă șansa de a se angaja ca supraveghetor pe timp de iarnă la Hotelul Overlook. Alături de familia sa, Wendy și Danny, Jack își preia funcția și se pregăteşte de câteva luni rupte de restul lumii. Însă Danny simte că ceva malefic îi pândește din adâncul hotelului. Că tufele în formă de animale se mișcă când nu te uiți la ele. Că Hotelul respiră viața din Jack ca să-l prindă pe Danny. Pentru că Danny, așa cum i-a zis Halloran, are ceva special. Danny „strălucește” și Hotelul are o mulțime de vizitatori care nu l-au părăsit de foarte mult timp și au nevoie de hrană. Însă Hotelul Overlook are nevoie de un reprezentant prin care să-și facă simţite nevoile. Or, Jack Torrance tânjește după un Martini și i-a mai făcut rău lui Danny și altădată… Și Jack a văzut și el animalele mișcându-se…

La 31 de ani King a reușit să mă facă să simt fiori de groază! Eram la țigară în holul blocului și eram la momentul în care tot Hotelul Overlook o ia razna și pe coridoarele sale demonii-și fac de cap. O transpirație rece îmi scaldă spatele, sting țigara și mă îndrept spre ușa apartamentului. Au fost cei mai dificili pași pe care i-am făcut vreodată! Mă așteptam din clipă-n clipă să văd o dihanie din Overlook cum coboară scările și-mi sare-n față! Am scăpat neatacat și nu am mai ieșit la țigară noaptea cu Shining-ul în mână…

La începutul romanului eram cât pe ce să decretez că King strigă de prea multe ori „Lupul, lupul!” și că cititorul o să fie pregătit pentru ceea ce urmează. Am fost infantil. Groaza curge din ultimile pagini, te-mpresoară și sufocă, nemaicontând că Stephen King ți-a zis de atâtea ori că urmează ceva teribil.

Nu degeaba King e regele horror-ului. Reușește să adune tot ce-i mai bun în cărțile lui. Atmosfera apăsătoare specifică lui Lovecraft, răsturnările abrupte specifice lui Poe și demonii scârboși și bântuitori ai lui Barker.

Scriitura nu te lasă nicio clipă liniștit, indiferent de citești despre problemele de cuplu a familiei Torrance sau despre gândurile lui Halloran care se îndreaptă spre Danny. King știe să-și construiască propozițiile astfel încât să nu te plictisești și să nu uiți nicio clipă că ce ai în mână este o carte care trebuie să-ți ofere satisfacția și distracția unui spectacol.

Personajele sunt, ca de obicei, nucleul în jurul cărora King creează imagini înfiorătoare legându-le de psihicul lor, de sentimentele și de problemele pe care orice om normal le are. Acesta, zic eu, este marele atu al lui King: faptul că lasă cititorului impresia că evenimentele supranaturale nu țin de o natură ascunsă omului, ci sunt ascunse în noi și așteaptă momentul oportun ca să iasă la iveală și să ne atace.

Cred că este unul dintre cele mai înfiorătoare romane de groază pe care le-am citit vreodată, atât prin prisma terorii pe care o răspândește cât și a construcției atente și inteligente. Shining este o carte care trebuie citită de absolut oricine are inimă și se simte-n stare să facă față unui taifun de teroare.

De ce 5 stele: pentru că bate oricând la fundul gol absolut orice film de groază. De mult nu am mai tresărit la un film de groază precum m-a făcut Shining-ul să tresar.