În numele Tatălui (și al Fiului) – Immanuel Mifsud


Click pe poza si cumpara cartea! Transport gratuit 😉

În numele Tatălui (și al Fiului) de Immanuel Mifsud
My rating: 2 of 5 stars

Cum am ajuns eu la Immanuel Mifsud și al său În numele Tatălui: datorită Premiului Uniunii Europene pentru Literatură 2011.

Eu cred că am ceva cu unele cărți și acel ceva pe care-l am cu unele cărți se datorează faptului că sunt o răutate de om. N-am pic de sensibilitate, îmi vine sincer să vă zic. Sau sensibilitatea mea este bine ținută în capsule atât de mici încât picură sentimente cu deosebită zgârcenie.

Nu am înțeles poeziaproză pe care Mifsud a mestecat-o în cărțulia asta a lui. A mestecat-o bine de tot pentru că bolul alimentar creat de el a alunecat pe gât ușor însă a picat în stomac atât de greu încât mi-a făcut pietre la ficat, rinichi, duoden și ce alte organe mai sună bine și care nu-mi vin acum în minte.

Hai să vă dau un exemplu de proezie misfudiană:

Trepidațiile de la împușcătură ți-au cutremurat pieptul. Aproape că te-au aruncat pe spate. Dar ești solid, puternic și viguros; prin venele tale curg limbi de foc. Rămâi dârz pe poziție și încarci arma cât să ai timp să închizi un ochi, să țintești la comandă și să tragi: FOC! Și tragi.

Deci: pentru un poet nu e suficientă metaforă, iar pentru un prozator liric e prea multă claritate în nebuloasa imagine pe care încerci să o transmiți cititorului. Ne organizăm și noi puțin ca să putem prinde firul narațiunii dumneavoastră astfel încât să nu ne vină să strigăm și noi FOC! pentru a ne împrăștia creierii pe pereți din cauza volumașului?

Mifsud scrie ceva, este sigur și verificat pentru că am cartea lui în față, exact lângă tastatură, dar nu mi-am dat seama, încă, ce. Cred că nici juriul UE. Probabil că ăsta a și fost motivul pentru care i-au acordat premiul: Băi, nu prea înțeleg care-i faza cu proezia asta a luʼ maltezul ăsta daʼ ceva-mi spune că le zice bine așa că hai să-i dăm un premiu!

E exact ca cei care se uită la Lynch sau Bergman și dau ochii peste cap de adorație dar nu-nțeleg nimic din ce spun, ce comunică, ce construiesc, de fapt, regizorii.

După cum am spus la începutul articolului, sunt un individ plin de fiere, iar Mifsud a avut nenorocul să mă prindă-ntr-o fază în care îmi reumpleam punguța cu venin. Poate că nu e atât de îngrozitor cum zic eu. Poate e bun. Deși în momentul în care un scriitor, indiferent de o fi poet au ba, vorbește despre el așa cum o face Mifsud pe coperta patru, eu aș lua-o la fugă cât de repede mă țin picioarele – sensibilitatea acută pe care o acuză Mifsud are ceva special în ea, suficient de special cât să mă ducă cu gândul la o chestiune care ține de zona patologicului.

De ce 2 stele: din cauza Premiului Uniunii Europene pentru Literatură 2011. Glumesc! A câștigat a doua stea pentru că au fost unele pasaje bune care au reușit să salveze un volumaș care, altminteri, te lasă să-l crezi o ciorbă de mai multe feluri fără niciun gust.

Anunțuri

6 gânduri despre „În numele Tatălui (și al Fiului) – Immanuel Mifsud

    • Ce am de pierdut? 🙂 E timp acordat din viata mea = cel mai important lucru care nu se mai poate recupera vreodata.

      Macar sa nu-si piarda si altcineva timpul daca tot a fost unul care a facut-o. 🙂

      Nu-mi place si nici nu-mi permit sa ma port cu manusi cu cartile care nu-mi plac. Nu de alta dar sunt extrem de „scumpe”, plecand de la timpul acordat citirii pana la cronicile facute – care cronica chiar si negativa e bine sa fie decat deloc.

      • asa zic si eu. totusi, nu pot uita faptul ca am patit-o la un moment dat. eram si la inceput cu blogul, nici nu primeam prea multe comentarii sau nu’s ce trafic si s-a trezit una sa-mi spuna ceva de genul: cum de-mi permit sa judec eu, cine sunt io sa nu-mi placa cartea ceea din moment de altii au avut numai cuvinte la lauda. tonul era vadit artagos si nepoliticos. nu i-am raspuns (nu ca n-am vrut, pur si simplu m-am luat cu altceva), dupa care a reactionat din nou destul de agresiv. am lasat-o vorbind , dar m-a afectat pe undeva , dovada ca-mi amintesc acum…in rest, fiecare cu gusturile si standardele lui, cu ceea ce vrea sa transmita si cat de sincer este.:)

      • Eu am primit si amenintari cu moartea, stai linistita. Am primit tot felul de comentarii rautacioase dar nu ma intereseaza.

        Timpul meu, opiniile mele. Poate sa zica oricine ce vrea, nu-mi pasa.

        Dupa cum am mai spus: timpul este cel mai pret lucru de pe pamant, iar eu mi-l dedic lecturii si cronicilor. Sunt deschis polemicilor dar nu pumnului in gura. Pentru ca nu mi-l poate nimeni baga astfel incat sa ma amuteasca 🙂

        Sunt liber ca pasarea cerului cand vine vorba de exprimarea opiniilor. 🙂

        De afectat nu ma afecteaza si nici nu m-au afectat comentariile negative. Sunt suficient de stapan si sigur pe mine ca sa fac fata diferitelor comentarii. Plus ca „viata” de pe net nu are nicio legatura cu cea reala, deci impact zero asupra existentei mele.

  1. Chiar aş fi curioasă pentru ce carte ai primit ameninţarea cu moartea. Mi se pare stupid să te iei de un om pentru că nu i-a plăcut ceva ce ţi-a plăcut ţie.

    • Comentariile nu au fost la recenzii ci la cateva articole pe care le-am scris acum foarte mult timp cu privire la religie. Am avut comentarii foarte „interesante” 🙂
      Nebuni sunt multi si au toti acces la internet 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s