Jocul lui Westing – Ellen Raskin


Click pe poza si cumpara cartea! Transport gratuit 😉

Jocul lui Westing de Ellen Raskin
My rating: 5 of 5 stars

După cum spuneam, cărțile editurii Arthur, mai ales cele din Young Art mă atrag într-un mod irezistibil. Și mă bucur enorm că Elena mi-a descoperit minunățiile acestei colecții.

Samuel W. Westing este ucis. Chemațe la descifrarea morții sale sunt 16 persoane care au sau nu, legătură cu milionarul. Toți sunt adunați, puși să formeze echipe de câte doi și forțați de testamentul lui Westing să participe la un joc care are finalitate descoperirea celui care l-a omorât pe bătrân. Criminalul, după cum spune vocea de dincolo de mormânt, este unul dintre ei. Vor reuși aceștia să colaboreze și să-și adjudece milioanele de dolari? Pentru că Jocul lui Westing presupune tocmai moștenirea averii acestuia, iar toți participanții își doresc să câștige jocul și să ducă o  viață fără de griji. Vor descoperi criminalul înainte ca acesta să mai lovească încă o dată sau le va dejuca planurile și va lua chiar el banii?

Nu prea citesc cărți polițiste pentru că mă plictisesc îngrozitor. Principalul motiv este că autorul, de obicei, ascunde indicii, evenimente, personaje ca să mă facă să dau din colț în colț ca o curcă beată pentru că nu reușesc să prind șpilul crimei. Asta mă scoate din sărite, mai ales că deznodământul, spectaculos, nu are nicio treabă cu nimic din ce s-a întâmplat până atunci în carte. Ultimul roman oarecum polițist a fost Mr. Peanut, roman care mi-a plăcut pentru că a fost construit astfel încât să nu te simți tras în țeapă.

Ei bine, Jocul lui Westing aduce foarte mult cu Sleuth (dacă nu ați văzut filmul vă sfătuiesc să-l vedeți, este o capodoperă), autorul jucându-se cu mintea cititorului și aruncându-l dintr-un colț în altul nu pentru că vrea să-l facă KO tehnic, ci pentru că de fiecare dată are ceva de comunicat. Prin pendularea de la un eveniment la altul, de la un personaj la altul, de la amintiri și investigații detectivstice cu privire la trecutul participanților la cuvinte spuse în miezul acțiunii, Raskin te provoacă neîncetat să-ți pui mintea la contribuție. Nu știu cum reușeșc tinerii să țină pasul cu Raskin dar am senzația că se descurcă mult mai bine decât mine. Pentru că m-a luat prin surprdinere sfârșitul cărții… dar nu mi-am simțit insultată inteligența – așa cum a făcut, de exemplu, Poe în Crimele din Rue Morge

Neapărat trebuie să vă spun că traducerea este EXEMPLARĂ!!! Pe când citeam indiciile și testamentul, modul în care era tradusă cartea m-a făcut să vreau să citesc originalul doar ca să-mi fac o idee despre chinul traducătorului. Excelent jocul de glezne pe terenul celor două limbi… Să reușești să adaptezi atât de bine fără să pierzi mesajul scriitorului este mare lucru. Jos pălăria, Andreea Caleman!

Raskin scrie foarte bine. Capabilă să-și construiască bine personajele, să închege povestea fără efort, să lase lucrurile să curgă firesc, totul luând o formă naturală, frumoasă, ca ingredientele amestecate puse într-un mulaj care, odată scos din cuptor, arată de-ți lasă gura apă. Raskin nu surprinde, pentru că nu face nimic extraordinar, ci doar scrie așa cum ar trebui o carte să fie scrisă: logic, fluent, coerent.

Jocul lui Westing este una dintre acele cărți care-ți pot marca copilăria de cititor și care nu ar trebui ratată de absolut nimeni, indiferent de vârstă, datorită frumuseții cu care este concepută.

Ar mai fi multe de spus, dar nu vreau să-mi plictisesc cititorii. Însă trebuie să vă spun că modul în care Rasking și-a construit cartea m-a făcut să mă gândesc la felul în care sunt făcute benzile desenate. Evenimentele sunt formate și parcă puse în panouri ca-n BD-uri și te fac să vizualizezi aproape perfect ceea ce se petrece. Rar am văzut un astfel de talent…

De ce 5 stele: pentru că, din punctul meu de vedere, este o carte care trebuie citită-n copilărie și pe care orice adult ar trebui să o citească măcar o dată, mai ales dacă-i plac romanele polițiste.

Anunțuri

16 gânduri despre „Jocul lui Westing – Ellen Raskin

  1. Pingback: Prin blogosfera literară (24 – 30 noiembrie 2014) | Recenzii filme si carti

  2. Până la urmă m-am apucat de cartea asta, speram să fie ce aveam eu nevoie – și a fost! M-am culcat la ora trei azi-noapte pentru că nu mai puteam lăsa deznodământul pentru a doua zi! :))
    Da, chiar este o carte bine scrisă și antrenantă, lucrurile se leagă bine, iar finalul m-a surprins și pe mine (ghicisem doar cine e D-na Westing). E totuși o informație pe care autoarea ne-o ascunde (identitatea detectivului particular), dar nu a fost direct legată de rezolvarea jocului, așa că nu m-a deranjat nici pe mine.
    Eu am citit cartea în engleză – este scrisă destul de simplu, dar sunt o serie de glume și jocuri de cuvinte care presupun că au ridicat probleme de traducere.

    • Ma bucur ca ti-a placut!

      Din punctul meu de vedere traducerea este un adevarat tur de forta din partea Andreei Caleman. Cand vezi astfel de traduceri, cand vezi ca se poate, iti cresc, normal, asteptarile si pretentiile.

      Nu stiu daca ai citit Tabara. Daca nu iti recomand cu caldura. Este un alt exemplu de carte foarte bine scrisa.

      Citesc cartile pentru copii si nu-mi vine sa cred cat de bine sunt scrise, ce idei surprinzatoare si captivante. Rar sunt dezamagit de ele, mai-mai ca-mi vine sa citesc doar genul asta de carti 😛

      • Nu am citit Tabăra lui Sachar, nici pe listă n-o aveam, dar o s-o trec acum. M-am uitat un pic pe site-ul editurii Art (deși m-au amețit complet cu editurile-satelit gen Arthur, Paladin etc.) și am observat că au tradus multe titluri bune din literatura pentru adolescenți (unele deja clasice ale genului). Poate așa se explică de ce ți-au plăcut multe dintre ele – sunt alese bine. 🙂 Eu mă bucur pentru adolescenții de astăzi, pentru că au în sfârșit acces la aceste cărți de calitate.

        În altă ordine de idei, ghici ce visam eu azi-dimineață? M-am urcat în lift cu niște bagaje (mergeam la aeroport), ceilalți care mă însoțeau au plecat cu un alt lift, așa că am rămas singură cu două obiecte dubioase care s-au dovedit a fi…bombe cu artificii! Evident, au explodat, iar cadrul următor m-a aruncat la un fel de petrece acasă (deși nu am recunoscut casa ca fiind a mea, în afara unor robinete de gaz pe care mă gândeam să le închid pentru a nu exploda și ele), unde, printre alți invitați, așteptam să apară și persoana care mă urmărea și îmi voia răul. Deci mă bântuie Jocul lui Westing, e clar!! :))

      • Multumesc frumos pentru laude, Razvan! Dupa cartea asta mi-am zis ca pot sa traduc orice 🙂 E meritul lui Ellen Raskin ca e atat de cursiva, incat m-a facut sa vad ca sunt in fata a doua posibilitati radicale: sa o traduc foarte bine sau sa o distrug complet in romana. Nu lasa cale de mijloc. Ma bucur ca a iesit foarte bine, caci tare teama mi-a fost de a doua posibilitate!

      • Hei, bine ai venit in vizita la mine pe blog, Andreea! 🙂
        Nu sunt laude ci simple constatari, sa stii. Nici nu aveam cum sa ma exprim altfel la adresa traducerii tale, au fost reactii pe care singura le-ai atras 🙂
        Felicitari inca o data pentru traducerea excelenta.
        Faza cea mai fain e ca in momentul in care descoperi traduceri atat de faine, mai-mai ca iti vine sa urmaresti si traducatorii cu aceeasi verva cu care urmaresti si scriitorii. Si nu glumesc cand spun asta pentru ca am mai citit inca doua traduceri de ale tale si Toporisca urmeaza cat de curand. 😛
        Deci, poti sa spui ca suntem, intr-un fel, fanii tai (Elena si eu, in egala masura)

    • Eh, e o ambitie persoanala sa citesc toate cartile de la Arthur si Young Art. 🙂 A pornit totul de la o discutie in contradictoriu cu Elena si am ajuns la citit cartile la foc automat si asa am reusit sa am o frumoasa colaborare cu Editura Arthur.
      Dar ideea cu cititul tuturor aparitiilor de la Editura Arthur mi-a venit inainte de colaborare. Si asta doar pentru ca Elena mi-a zis ca sunt carti pentru tineri care chiar merita citite, care chiar sunt faine si e pacat sa nu le citesti. 🙂
      Eu eram destul de reticent pentru ca din experientele mele am tras concluzia, total gresita din cauza unor preconceptii de barbat la 30 de ani, ca acest gen de literatura este ori siropos, ori superficial. M-am inselat, Elena a avut dreptate si nu-mi pare rau 😀

  3. Absolut, Art isi alege bine cartile, dar nu toate sunt, evident, la fel de bine scrise. Eu sunt indulgenta cu subiectul cartilor, pentru ca imi dau seama ca exista un target group pentru orice, dar, atunci cand o carte e scrisa prost, in capul meu isi pierde instant prestigiul. „Toporisca”, de pilda, e inegala – ba pasaje foarte bune, ba anoste complet ca si stil. Un copil de 12-14 ani, insa, nu ar percepe diferentele astea, focusul lor e pe subiect, de cele mai multe ori. Ei, lasa ca vedeti voi singuri… 🙂 Cu bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s