Până când m-a cunoscut – Julian Barnes


Click pe poza si cumpara cartea! Transport gratuit 😉

Până când m-a cunoscut de Julian Barnes
My rating: 4 of 5 stars

Am avut două săptămâni destul de grele şi am cam lipsit cu articole pe blog. Am fost plecat, am fost obosit, nu am avut inspiraţie etc. Însă de citit am citit şi am despre ce să scriu.

Una dintre cărţile restante este cea a lui Julian Barnes Până când m-a cunoscut.

Am devenit fan Julian Barnes aproape peste noapte datorită Anglia, Anglia. Cu Până când m-a cunoscut, Barnes şi-a câştigat, categoric, un loc în inima mea.

Graham o cunoaşte pe Ann care-i retrezeşte sentimentele descompuse ale iubirii, sentimente mâncate de viermii colcăitori ai cuvintelor pe care nevasta sa, Barbara, i le adresează constant. Nesiguranţa şi însingurarea îl fac pe Graham să se agaţe ca un înecat de vivacitatea lui Ann şi se aruncă în braţele ei cu disperare, aprinzând focul pasiunii şi sorbindu-l cu nesaţ, lăsându-l să-i mistuiască pătimaş carnea şi sufletul. Graham o iubeşte sincer pe Ann. Şi mult. Şi puternic. Însă prea mult şi prea puternic. Suficient de mult şi de puternic cât să vrea să o posede şi pe Ann cea din trecut, timp în care Graham încă nu exista în viaţa lui Ann. Viaţa lui Graham devine o continuă şi violentă pendulare între trecutul lui Ann şi prezent, crizele de gelozie explodând sporadic şi revârsând acid peste trupurile celor doi. Un Jack-in-the-Box apare-n scenă, fatidic diable en boîte, o fantasmă care adună-n rânjetul său toate temerile lui Graham. Iar temerile lui Graham ştiu că există un singur mod în care pot dispărea…

Am văzut foarte mulți cititori de Julian Barnes care nu au fost entuziasmați de Anglia, Anglia și de Până când... ceea ce mă face să cred că, dacă mie mi-au plăcut aceste două romane, cărțile lui cele mai bune ar trebui să mă lase cu gura căscată. Trebuie să mă recunosc însetat de Barnes…

Felul în care Barnes vorbește despre gelozie este incredibil de coerent, o spun pentru că been there, done that, iar exagerările pe care Graham le trăiește sunt veridice, înclinate ușor spre patologic, dar reale. Este adevărat că am crezut că astfel de trăiri sunt specifice adolescenților sau tinerilor încă necopți, nicidecum nu pot face parte din serenitatea care ar trebui să marcheze la vârsta pe care o are personajul Graham. Se pare că gelozia se trăiește mult mai intens către sfârșitul vieții, poate pentru că frica de singurătatei este dublată de suflul morții iminente care-ți calcă din ce în ce mai aproape pe urme.

Nu prea am înțeles de ce unii cititori spun că o relație de amiciție între Graham și Jack nu este verosimilă, deși sunt întru totul de acord cu ei că Jack nu e deloc amuzant. Cei doi nu se potrivesc la caracter dar se completează într-un mod crud. Nu se plac suficient de mult cât să fie atrași unul de altul. Nimeni nu a mai trăit o astfel de relație antagonică niciodată?

Barnes stăpânește condeiul așa cum Simona Halep stăpânește știința mânuiri cu zvâcniri criminale a rachetei de tenis. Barnes se repede ca un taifun în sufletul tău și te lasă năuc, tremurând și speriat de părțile de tine pe care le regăsești în tot ceea ce, plin de relaxare și de la mii de kilometrii și câțiva ani distanță, scrie. Ghost writer al celor mai sumbre și exagerate trăiri ale mele să fi fost și nu i-ar fi reușit un alter-ego mai apropiat de monstrul pe care l-am cunoscut.

Oare am fost suficient de explicit cu privire la romanul lui Barnes? Mi-aș căuta cuvintele și le-aș forma astfel încât să sune mai cerebral și nu poetic, dar nu acele corzi le-a zgândărit romanul lui Barnes în mine de data asta. E unul dintre acele romane pe care doar bărbații le pot înțelege și din care doar bărbații pot învăța ceva, dar pe care le citesc femeile pentru că gelozia este un alt sentiment pe care femeile îl stăpânesc cu nonșalanță – ăsta e misoginism?

De ce 4 stele: pentru că e un roman ca o tornadă – te ia din fotoliu și te aruncă-n cea mai întunecată parte a sufletului tău și te ține acolo timp de 300 de pagini – după care te trezești, urinezi, te uiți în oglindă, te speli pe față și pe dinți, te-mbraci și pleci către lucru, convins fiind că nimic nu s-a schimbat în tine. Însă romanul lui Barnes deja înflorește, cumva, în tine. Ce-nseamnă asta? Habar nu am. Citește cartea și spune-mi tu ce ai simțit.

 

Anunțuri

4 gânduri despre „Până când m-a cunoscut – Julian Barnes

    • Heheeeei Dinny!

      Bine ai venit de pe goodreads la mine pe blog! 🙂

      Ti-am scris un ditamai comentariu despre asteptarile barbatilor mai tineri din partea femeilor sa fie promiscue in viata de zi cu zi dar deosebit de cuminti si de o inalta conduita morala cand e vorba sa le ia de neveste, cultura, maturitate, pretentiile ireale ale iubitului etc. cand nenorocitul asta de wordpress mi-a sters comentariul…

      In fine, cred ca e mai bine ca nu am publicat acel comentariu 😛

      Cred ca nu ai savurat romanul pentru ca este eminamente dedicat barbatilor. Ei chiar pot intelege chinul lui Graham, chin care pare absurd, dar chiar apare cel putin o data in viata unui barbat.

      Te mai astept! 🙂

      • 🙂 Bine te-am gasit!

        Ba mi-ar fi fost de folos cred comentariul, nu doar barbatii nu le inteleg pe femei, si viceversa e valabila… stiu insa ce se spune despre femeia perfecta: „doamna pe strada, c…a in pat si gospodina in bucatarie”. Din pacate, se mai zice si ca majoritatea femeilor incurca rolurile 😛
        I’ll be back ;))

  1. Pingback: Serie de autor: Nimicul de temut – Julian Barnes | Colț Firesc de refugiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s