Într-o cafenea, Dora Bruder își pierdea tinerețea – Patrick Modiano


Click pe poza si cumpara cartea! Transport gratuit 😉

S-a anunțat câștigătorul Premiului Nobel pentru Literatură 2014: Patrick Modiano. Am citit ceva de el? Nu. Am auzit de el? Nu. Ia să-i caut eu cărțile să văd ce-i poate condeiul!

L-am citit. Bifat. Și atât.

Modiano se pricepe la studii antropologice. Are un lirism specific franțuzesc însă care se pierde în metehnele și obsesiile care-l vânează pe Modiano – săpatul după informații neinteresante despre străzi, persoane, case și alte cotloane ale Parisului. O fi interesant pentru cineva obsedat de astfel de detalii. Pe mine m-a lăsat rece. Aproape mort. De plictiseală.

Nobel-ul bifează ciudăței, ăsta este unul dintre marele mistere ale contemporaneității, trebuie să recunosc. Și Modiano se cadrează perfect în trend-ul pe care juriul Premiului l-a adoptat.

Dora Bruder este genul de carte pe care o poate scrie (și sunt sigur că au și făcut-o nenumărați) un antropolog cu pata pusă pe o persoană dispărută în vremea celui de-al doilea război mondial. Robert Danton a scris ceva oarecum asemănător – a fost primul care mi-a venit în minte după ce am citit Dora Bruder. Au fost câteva propoziții simpatice, cu iz de vorbă de duh potrivită pentru status-uri de facebook și atât. Profunzime? Poate doar în dedicația cu care a vânat informațiile despre Dora. Talent? De detectiv, poate. Fler? Pe care doar juriul de la Stockholm îl poate observa și gusta. Scriitură? Pornind de la titlul și terminând cu el, acolo e talentul scriitoricesc al lui Modiano.

În cafeneaua tinereții personajele care se ivesc de după paravane alb-negru care miros a mucegai de dosare uitate-n subsoluri de arhivari cu pielea la fel de uscată și galbenă ca și documentele lăsate-n voia șobolanilor, personaje impersonale, imposibil de simțit. Spiritul anilor ʼ60 se simte așa cum se simte dimineața mirosul de cafea proaspătă de sub ușa unui vecin – te amăgește cu izul ei dar nu-ți lasă nicio șansă să o guști. Nici un personaj nu scapă de ochiul scrutător al lui Modiano și chiar de ai vrea, nu poți să te atașezi de personaje pentru că ajung doar simple și biete nume scrise, disecate și cercetate-n fel și chip de polițistul M. M-a dus gândul, pe măsură ce citeam Cafeneaua, la Toate Numele lui Saramago, însă nu pentru că Modiano s-ar putea compara cu magnificul Saramago ci pentru că Modiano mi-a părut că seamănă cu Jose…

Click pe poza si cumpara cartea! Transport gratuit 😉

Nu știu cui și de ce i-ar putea fi pe plac Modiano și nu știu și de ce ar vrea cineva să citească mereu și mereu informații scoase din arhivele diferitelor instituții ale vreunui stat în loc să citească literatură.

Modiano spunea, la un moment dat, că el are impresia că scrie aceeași carte tot timpul. Exact aceeași impresia am și eu. Însă eu sunt obișnuit ca un scriitor să mă surprindă tot timpul cu următorul roman și nu să-mi lase impresia că noua sa carte este, de fapt, un alt capitol dintr-o carte pe care numai nu se hotărăște să o închidă între doar două coperți.

De ce 2 stele: pentru că nu cred că ai cum să dai o notă mai mare unui dosar care adună certificate de naștere, buletine, certificate de căsătorie etc.

 

Alte recenzii/opinii:

Dora Bruder:

Semne bune

Andreea Iulia Toma

 

In cafeneaua tineretii pierdute:

Filme-carti

Evantaiul memoriei

ROMLIT

Anunțuri

16 gânduri despre „Într-o cafenea, Dora Bruder își pierdea tinerețea – Patrick Modiano

  1. Vezi că ai uitat să treci rating-ul la început. 🙂 Măi, dar observ că nu ți-a plăcut deloc Modiano, oare nu a avut o influență și faptul că tocmai a luat Nobelul? Oricum, vreau să văd cu ochii mei ce și cum scrie, fără să am cine știe ce așteptări – deși prietenul meu a citit vreo patru cărți de Modiano când era mai tânăr și i-au plăcut foarte mult. Din câte observ, ori rezonezi cu proza lui Modiano, ori nu-ți place deloc.

    • Nu am vrut sa mai pun toate link-urile pentru ca articolul cuprinde 2 recenzii, de fapt, si l-as fi incarcat cam mult.

      2 stele am dat ambelor volume.
      Mie imi pare un fel de Le Clezio, scriitor care m-a scos din papuci la randu-i cand a luat Nobelul pentru ca am avut mari asteptari si pretentii. Si a trebuie sa-l citesc fest pentru ca am participat la cateva evenimente pe atunci impreuna cu un centru cultural francez. Din fericirea trebuia doar sa-l prezint pe scriitor, nu si sa-l laud. M-am scos usor 😀
      Da, cred ca e un autor ori/ori.

      Eu am mai citit carti scrise-n genul asta si nu-mi sunt pe plac pentru ca nu sunt nici antropologie, nici sociologie, nici beletristica. E un fel de struto-camila pe care nu-mi place sa o privesc. 🙂

  2. Eu începusem să citesc „Dora Bruder” cu plictiseală maximă, fiindcă deja eram enervată la culme că Murakami fusese iar sărit în cursa pentru Nobel, dar pe la jumătatea cărţii m-am trezit că-mi place. Nu extraordinar de mult, nu m-a dat pe spate în niciun fel, dar a fost surprinzător să constat că atmosfera romanului m-a prins. E un roman de stare, mie aşa mi s-a părut. Şi dacă faci abstracţie de toate detaliile „tehnice”, atunci lectura merge foarte uşor şi cursiv. Mă tentează şi cele 2 volume care vor apărea la Polirom, „Călătorie de nuntă” şi „Bulevardele de centură”. Bine, ideea e că în continuare nu mi se pare c-ar fi meritat Nobelul pentru literatură, dar deh… Ce ştiu eu? :/

    • Eu alta atmosfera in afara de senzatia de arhivar care inhaleaza praf si mucegai eu nu am simtit.
      Plus ca Parisul lui Modiano este unul format din umbre, nu din oameni reali – senzatie puternica care inca nu m-a parasit.
      Poate ca am sa-i mai dau o sansa desi, sincer, nu stiu de ce as face asta. Poate pentru ca ma simt bun in ultimul timp 😛

      • Umbre, fiindcă pare schiţa unei cărţi, nu o carte de sine stătătoare, şi cred că de vină e numărul foarte mic de pagini. Însă mie chiar mi-a plăcut subiectul abordat, şi m-am străduit să mă pun cumva în locul naratorului, iar odată ce am făcut asta, am început să-i înţeleg obsesia pentru viaţa Dorei Bruder şi pentru trecut, în general. El la rândul său fiind evreu. Ori poate doar mi-am închipuit eu anumite lucruri, nu ştiu. Trebuie s-o recitesc ca să compar părerea iniţială, la cald, cu părerea ulterioară, mai la rece. 😀

  3. Pingback: Prin blogosfera literara (10 – 16 noiembrie 2014) | Recenzii filme si carti

  4. Total de acord, si mie mi-a plicat greu Modiano. Nu ma asteptam ca o carte atat de subtirica precum Dora Bruder sa mearga atat de greu. Daca si celelalte carti ale d-lui Modiano sunt in acelasi stil, ma las pagubas, sa fie sanatos.

    • Acelasi stil sunt si celelalte pe care le-am citit, mai putin Micuta Bijou.

      Si eu m-am lasat pagubas desi, la un moment dat, mi-am propus sa citesc tot ce se traduce. M-am convins. E o pierdere de timp.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s