Soldații. Poveste din Ferentari – Adrian Șchiop


Click pe poza ca sa cumperi cartea! Transport gratuit 😉

My rating: 4 of 5 stars

Costin a început sarabanda și a dat startul periplului meu printre scriitorii români care au făcut vâlvă recent. Am trecut pe la Braniște, m-am oprit la Teleșpan și m-au surprins surprins Soldații lui Șchiop.

Am luat-o pentru simplul motiv că am vrut să văd care-i, până la  urmă, nivelul lui Șchiop comparativ cu un alt autor tânăr care mi-a plăcut. Atât și nimic mai mult. Nu cumpăr și nu citesc cărți din cauza izului de scandal pe care-l târâie după ele.

Un tânăr, Adrian (poate chiar autorul, cine știe…) își petrece viața în Ferentari pentru că-și face doctoratul, zice el, pe manele. Or unde găsești tu loc mai potrivit pentru studiu decât Ferentariul, pare-se? Doctorandul se împrietenește cu tot felul de interlopi, dubioși, „bagabonți“, foști pușcăriași, formându-și o adevărată pepinieră de caractere care mai de care mai interesante și de la care are ce învăța. În același timp își găsește și un iubit: Alberto. Fost pușcăriaș, Alberto se bagă-n sufletul lui Adrian și, astfel, un fel de relație se înfiripă între cei doi. Însă cât de multă iubire adevărată și câtă foame de bani și dorință de salvare din mlaștina mahalalei este în sufletul lui Alberto? Adrian va începe, încet-încet să vadă, să simtă, să știe… Însă niciodată nu este ușor să pui piciorul în prag când vine vorba de dragoste…

Primele 50-60 de pagini m-au enervat cumplit. Nu mi-au plăcut greșelile de exprimare și gramaticale care mă zgâriau direct pe creier. Nu le-am depășit nici până-n ziua de azi. Un impuls ca să termin, totuși, romanul a fost Irvine Welsh care, fiind cunoscut scriitorilor români și copiat cât se poate când se poate, are un stil asemănător de scriitură care redă limbajul practicat în suburbiile Scoției.

Această semi-împăcare realizată am reușit să vizualizez personajele și Ferentariul lui Șchiop. Și bine am făcut.

Șchiop este un scriitor inteligent, foarte atent la detalii, Ferentariul și caracterele mahalalei construindu-se frumos sub tastele autorului, abil manipulator al trăirilor societății românești cu privire la problema minorităților de orice fel, un talentat și pasionat observator al psihologiei de mahala, al culturii și evoluția României din punct de vedere cultural, social și politic.

Șchiop scrie foarte bine, însă faptul că uită uneori ce imagine și ce personaj reprezintă scriitura lui, este ușor debusolant. Limbajul pretențios se amestecă cu limbajul simplu, agramat de mahala, amestecul nelucrând deloc în interesul cărții.

Marele avantaj al volumului Soldații este, din punctul meu de vedere, felul în care personajul principal gândește, vorbește, își feliează viața și trăirile. Viziunea asupra societății, intepretarea pe care o dă celor care trăiesc în Ferentari, modul în care îi tușează pe cei cu care intră-n contact, toate aceste detalii îl fac pe Adrian un personaj în al cărui univers și minte îți vine să te pierzi și cu care ajungi, la un moment dat, să rezonezi.

Soldații este, categoric, unul dintre romanele românești pe care trebuie să le citești, un roman al cărui scriitor sper din toată inima să nu se oprească din scris și nici stilul să nu și-l schimbe foarte mult.

De ce 4 stele: pentru că povestea lui Șchiop este bine scrisă. Personajele bine construite. Ritmul alert, viu, convingător. Ce să mai, un roman dintre cele mai bune pe care le-am citit anul acesta.

Anunțuri

3 gânduri despre „Soldații. Poveste din Ferentari – Adrian Șchiop

  1. Chiar eram curioasă. L-am văzut pe Adrian Șchiop invitat la FILIT anul ăsta – plictisit, sarcastic, foarte direct uneori, părea că se întreabă ce naiba caută el acolo. 🙂 A citit și câteva fragmente din roman. E un subiect curajos pentru societatea și literatura română. Deci ți-a plăcut… 🙂

    • Iup, mi-a placut chiar foarte mult 🙂

      O recomand. Nu e vorba de curaj, nu cred ca mai exista subiect tabu in proza romaneasca contemporana, e vorba ca Schiop simte si stie cum sa scrie 🙂

      • Am zis curaj pentru că la discuția cu pricina exista o mare doză de reținere în a rosti până și cuvântul „homosexual” (din partea moderatorului, ce-i drept; fragmentul citit de Schiop a fost foarte descriptiv și deloc pudic). Literatura contemporană o fi fără tabuuri, dar mentalitatea românilor, în general, nu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s