Elena prezintă: Suveranii României. Monarhia, o soluție? – Lucian Boia


My rating: 1 of 5 stars

Despre „postfaţa“ scrisă de Cioroianu cărţii lui Peter Conradi, Supravieţuitorii, spuneam că este săracă-n informații şi prost plasată. După ce am citit eseul lui Boia, îmi dau seama că lucrarea lui Cioroianu este academică şi exhaustivă.
Monarhia. O soluţie? îşi propune o trecere în revistă a istoriei României sub patru regi şi o analiză a modului în care monarhia s-ar integra în peisajul românesc actual în contextul creşterii la cca 40% a opţiunii pentru regalitate în rândul românilor.

De reuşit, în schimb, reuşeşte să facă o prezentare schimonosită, simplă, de elev de liceu a perioadei ’66-’47 pe fondul unei lipse totale de justificare. În fapt, concluzia „cărţii“ este, de la început la sfârşit, că monarhia în Europa actuală are mai degrabă rol simbolic şi că ar trebui să fim naivi să credem că putem renunţa la republică. Bine, şi de ce nu ne-a spus asta autorul de la început şi „la revedere!“? Care este adevărata miză a cărţii? Susţinerea monarhiei cu modul ei ilicit de a-şi promova succesiunea aceasta nefirească? Bineînţeles, nu te-ai aştepta ca un istoric să îţi spună într-o carte de istorie care este succesiunea reală la tronul României, ci mai degrabă poveşti cu Prinţul Charles, Camilla Parker Bowles şi fiul mai mic descălecând în Transilvania şi întemeindu-şi voievodatele precum, altădată, Glad, Menumorut şi Gelu. Nu, cartea nu susţine monarhia, pentru că ne arată cât este de nepotrivită ca succesoare a republicii şi pentru că nu are prea mare rost să faci asta schiţând subiectiv portretul celor patru regi (şi o regină a României). Dacă un student ar fi venit la examen cu un astel de eseu, nu cred că ar fi trecut de nota 3, mai ales că se mai îngroapă şi în „inexactităţi“ privind perioada interbelică pentru a o scoate cu „faţa curată“ deşi noi ştim (din alte cărţi – vezi Bogdan Murgescu sau Istorie si mit..) că autorul ştie şi povestea mai apropiată de realitate şi de performantele efective ale perioadei dintre războaie.

Cartea are un singur scop pe care îl punctează clar în repetate rânduri ca să priceapă iapa: în România cel mai mare român a fost un neamţ (până şi votul dat lui Ştefan cel Mare a fost trucat) care a întemeiat o familie regală mai românească decât familiile româneşti şi care a clădit tot ce este considerabil bun pentru România. În mod cât se poate de ciudat, aceasta carte a ţinut să apară în campania electorală…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s