Planeta de aur de KJ Mecklenfeld – despre plăcerea de a citi o carte editată pe cont propriu


Click pe poza ca sa vezi de unde poti lua cartea!

Planeta de Aur de KJ Mecklenfeld

My rating: 4 of 5 stars

Am pus ochii pe Planeta de aur încă de când am văzut un give away pe goodreads. Nu am câștigat give away-ul dar cum-necum l-am cunoscut, întâmplător pe autor și cartea a ajuns, într-un final fericit, la mine.

Cum am primit-o m-am și apucat de ea, cu inima puțin strânsă pentru că autorul îmi devenise simpatic și nu eram foarte sigur peste ce aș fi putut da în volumul din în fața ochilor. Din fericire, o supriză extrem de plăcută mă pândea cu ochi șăgalnici de prin paginile cărții.

Hendrik de Mol este un băiat care trăiește într-un muzeu de jucării împreună cu bunicul său. Lui Hendrik îi este frică de spații deschise și nu a părăsit niciodată casa, strecurându-se prin tunele săpate de bunicul Martinus. Hendrik de Mol își petrece majoritatea zilelor având grijă de jucăriile din Muzeu și jucându-se cu ursul Berend. Însă, într-o noapte, o un schelet malefic cunoscut drept Calavera dă iama în muzeu, îl răpește pe bunicul Martinus, acum transformat într-un spărgător de nuci, îl schimbă pe Hendrik într-o cârtiță de pluș și dispare pe o oarecare Planetă de lemn hotărât, pare-se, să afle Cel Mai Important Secret din Univers al cărui păstrător este tocmai Martinus. Ce nu știe Calavera este că Hendrik este un băiat nemaipomenit de curajos care are un urs de pluș erou de război galactic cu o sabie la purtător demnă de un Jedi. Ei, pregătește-te de o aventură spectaculoasă într-o lume fabuloasă în care jucăriile știu să fie și războnici adevărați, chiar dacă sunt din plușul cel mai pluș!

Ce m-a entuzismat în mod deosebit a fost scriitura naturală, cursivă, lipsită de fanfaronadă și total în afara sistemului care te învață cum să scrii de parcă ai fi un robot. Fără greutatea canoanelor pe umeri, fără presiunea unui maestru sau educator care să stea cu joarda-n umbră și să-l altoiască când se abate de la sfânta învățătură, KJ Meckenfeld își lasă imaginația liberă și scriitura să se formeze de la sine. Se vede avântul și plăcerea de a scrie pe care, eu unul, o caut la scriitori. Plăcerea pură a creatorului care-și vrea cititorul prins în menghinele cuvintelor pe care le așterne pe hârtie numai și numai pentru acel cititor, acel cititor ales dispus să împărășească din toată inima aventura pe care autorul i-a pregătit-o cu limba meșteșugit scoasă în colțul gurii. Ce să mai, un adevărat diamant neșlefuit.

Acum nu vă imaginați că este o capodoperă, însă are tot ce-i trebuie pentru a merita atenția publicului cărui îi este adresat și nu numai. Faptul că este scrisă pe cont propriu și că-i lipsește un editor care să dezvolte și să scoată-n evidență specialul pe care-l are cartea, se vede. Potențial există, însă rămâne acea figură demonică care-i sperie pe mulți scriitori, figura editorului și a redactorului specializat, care-ți ia copilul pentru a-i aplica o agresivă operație estetică pe care tu nu o consideri necesară. Mă bucur enorm că am avut ocazia de a citi acest, pot să-i zic, manuscris și că-l voi putea compara cu volumul editat de o editură serioasă pentru că voi ști în detaliu unde a operat mintea chițibușară a editorului.

Scriitura da, m-a entuziasmat, dacă nu v-ați prins încă.

Lumea imaginată de Mecklenfeld este o lume pe care eu nu credeam, cu toată sinceritatea v-o spun, că ar fi în stare să mă atragă vreodată. Lumea animalelor de pluș este o necunoscută din toate punctele de vedere pentru mine. Nu am avut vreodată animale de pluș, nu m-am jucat cu ele, nici măcar Vlăduț nu are astfel de jucării. Însă Planeta de aur a reușit, datorită combinației neprevăzute de acțiune a la filme gen Star Wars cu nițel fantasy și suficient praf de basm, să mă facă să-mi imaginez lumea din mintea lui Mecklenfeld suficient de bine și de clar cât să-mi doresc să văd o ecranizare după carte. Or, eu rar pățesc astfel de lucruri…

Narațiunea este binișor legată, sunt mici sincope ici-colo, lucru însă nu atât de deranjant și evident cît să te facă să vrei să dai cu volumul de pereți sau să-l abandonezi. Grija pentru evoluția poveștii se vede, se simte, se trăiește și te leagă și mai mult de Mecklenfeld și basmul lui. Faptul că scriitorul intră foarte repede în acțiune și nu pierde timpul cu introduceri plictisitoare te face să rămâi lipit de carte și nici nu-ți dai seama când ai ajuns la ultima pagină. Un mare plus pe care scriitori cu experiență și câteva romane la activ nu-l au, fiind prea pierduți în adularea propriului talent și propriei imagini.

Personajele sunt care mai de care mai interesante, ușor de reținut și îndrăgit. Deși nu rupe gura târgului cu ele, niciun personaj nu este enervant de lipsit de personalitate. Da, clișeele side-kick-ului, al super-eroului, al copilului ALES, al maleficului și trădătorului apar, dar unele sunt necesare oricărei povestiri, până la urmă. Partea bună a Planetei de aur este că personajele par veridice și sunt foarte ușor de urât sau iubit, iar imaginea lor se formează lesne în mintea cititorului, astfel că nu te vor lăsa în pace nici după ce vei termina cartea de citit. Peștele-Banană, de exemplu, este unul dintre personajele de care eu unul m-am atașat. Dar nu vă pot spune foarte multe pentru că v-aș răpi plăcerea lecturii.

Entuziasmul care m-a condus când am scris această recenzie nu m-a părăsit încă și acest lucru se poate simți foarte ușor. Nu mi-a cerut o recenzie laudativă, nu m-a rugat să fiu tolerant, ba chiar a fost cu inima cât un purice când a văzut că i-am luat cartea la lecturat. Opinia pe care ați citit-o este un sinceră și recomandarea de lectură o fac din toată inima și cu toată încrederea că nu dau greș. Și da, am senzația că acest mic volumaș are un potențial enorm de a deveni o carte prezentă pe foarte, foarte, foarte multe noptiere de tineri cititori și părinți.

De ce 4 stele: pentru că nimic nu este mai frumos decât forța sinceră și naturală a unui scriitor care iubește ceea ce face. Se citește cu sufletul la gură pentru că așa a fost scrisă și se trăiește cu sufletul la gură pentru că așa stă și acest proaspăt autor când vede că cineva îi citește cartea. O aventură rapidă, plăcută și care nu-ți lasă clipe de respiro în lumea magică a jucăriilor de pluș. O aventură pe care nu vrei, chiar nu vrei, să o ratezi.

Cartile se pot cumpara, momentant, de aici: Planeta de aur – KJ Mecklenfeld

Anunțuri

23 de gânduri despre „Planeta de aur de KJ Mecklenfeld – despre plăcerea de a citi o carte editată pe cont propriu

  1. Ooooooo! Stai sa imi adun bucatile de plush cazute de pe jos! Ce recenzie grozava, Marchize! (asa te numeste Knopf, PR-ul Biroului de Plush). Mii de multumiri!
    Nu mai pot lucra din cauza recenziei tale! Dar dintr-un motiv bun, fiindca toti locuitorii Biroului de Plush sunt catarati pe masa mea de lucru si sunt lipiti de monitor citind recenzia ta! Aud aprecieri elogioase, ba chiar se vorbeste de o statuie de plush a ta plasata in Piata Mare a Hamsterdamului! Revin cu detalii! Mii de multumiri, inca o data!

  2. Am citit si eu acum ceva vreme o carte a unui autor self-published, m-a abordat tot via Goodreads. Ma rog, omul scria in engleza, care nu era limba lui nativa si deci avea minusuri in exprimare, dar dincolo de asta, cred ca un editor bun e ceea ce intr-adevar lipseste in situatii de genul. Desigur, nu discut cartea de fata.

    P.S. Nu mai bine/corect e o carte publicata pe cont propriu decit scrisa? Zic si eu, ca na, de scris cam toti o scriu pe cont propriu. 🙂

      • Noi am inteles cu totii ce voiai sa spui. Daca vrei musai poti sa modifici titlul postarii (dar nu permalink-ul, ca sa se pastrezi toate share-urile de pana acum). Mi s-a intamplat si mie. Una din cele mai populare postari ale mele, cea cu Hobbit-ul, spre exemplu. Din graba am scris in titlu Hobitt in loc de Hobbit! Nah! Am modificat titlul iar permalink-ul l-am lasat asa, ca sa nu pierd share-urile trecute 🙂

      • Nope, am editat doar titlul, permalink-ul a ramas acelasi tocmai ca sa nu se piarda niciun share – si sunt destule.

        Am scris titlul prea in graba si nu prea l-am gandit, insa rosu vertical are dreptate – de aici si modificarea ulterioara. Nu stiu ce m-as face fara vizitatorii mei vigilenti care ma ajuta sa nu stau pe loc si sa fiu din ce in ce mai atent la ceea ce fac.

        Sunt cu adevarat un norocos. 🙂

  3. Am citit prima dată despre cartea asta în Dilema Veche, într-un număr care făcea recomandări de lectură pentru vară. 🙂 Am reținut-o printre sugestiile de cărți proaspete pentru copii. 🙂 După un timp, m-a adăugat și autorul pe Goodreads, așa că mi-am adus aminte de ea. 🙂 Mi-ar plăcea și mie s-o citesc.

    • Se poate comanda de pe pagina de facebook a cartii sau de pe situl scriitorului care se gaseste la sfarsitul articolului.

      Eu personal doar cu atat te pot ajuta 🙂

  4. Pingback: Marchizul si Planeta de Aur - K.J. Mecklenfeld

  5. Pingback: Marchizul si Planeta de Aur - Planeta de Aur

  6. Tocmai am aflat ce cadou îmi fac la următorul salariu 😀 Fiind oarecum obsedată (mint, sunt complet obsedată) de ursuleţi (în special de cei de pluşi) pare o carte ideală, scrisă fix pentru mine :D. Pur şi simplu era momentul să adaug încă un personaj lângă ceilalţi ursuleţi ai sufletului meu.
    Abia aştept să pun mâna pe ea, în fond cine are nevoie de somn?

  7. Foarte pertinente observatii, atît în ce priveste continutul cît si în ceea ce priveste forma. Si eu am citit tot varianta „manuscrisa” si mi se pare si mie ca au un farmec anume cartile acestea în care omniscientul editor nu si-a bagat înca nasul 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s