Retrăind copilăria cu Miss Peregrine şi Ransom Riggs


Miss Peregrine de Ransom Riggs
My rating: 5 of 5 stars

 

Am citit Miss Peregrine alături de un Răzvan adolescent care tremura pe când citea Călărețul fără cap al lui Reid sau romanele lui R.L. Stine. Acel Răzvan care stătea nopțile ca să mai vadă un episod din Povestiri din criptă sau care se bucura când mai prindea câte un comics în franceză cu povestiri horror cu tot felul de aventuri înfiorătoare și total lipsite de veridicitate m-a făcut să iubesc cartea lui Ramon Riggs.

Jaco are șaișpe ani și copilăria i-a fost bântuită de pozele cu prietenii ciudați ai bunicului care a crescut într-un oferlinat de pe o insulă uitată de Dumnezeu după ce a fugit de naziști până când s-a hotărât să lupte împotriva acestora. Însă, o dată cu moarte violentă a bunicului lui Jacob și la îndrumarea psihologului de a vizita locul unde poveștile acestuia s-au întâmplat, adolescentul ajunge într-o lume pe care nu ar fi crezut-o reală nici în cele mai crunte coșmaruri.

Da, Ramon Riggs merge pe o rețetă încercată și răsutilizată de o mulțime de autori. Da, sunt clișee și da, pe alocuri, îți dai seama ce urmează. Da, Jacob este acel ALES pe care-l găsești prin toate cărțile de duzină. Da, unele răsturnări de situație se întrevăd de la o poștă. Și da, drumul ales de Riggs este atât de bătătorit încât nu ai nevoie de niciun ajutor ca să mergi pe el și să nu te rătăcești. Însă Riggs are câteva calități care fac din Miss Peregrine o carte care, eu unul, consider că merită citită și că va oferi satisfacție multor cititori.

Riggs este un povestitor natural. Știe să scrie, să construiască atmosfera astfel încât atunci când lucrurile încep să se întâmple te face să plonjezi disperat și fără scăpare în lumea imaginată de el. Riggs este un adevărat țesător și știe cum să creeze plasa astfel încât să-ți adoarmă simțurile pentru ca, într-un final, să te bombardeze cu senzații care-ți vor trezi frica, frică care nu te va părăsi până la sfârșitul romanului. Multe romane de groază sunt construite fără a-și adormi cititorul și-l lansează direct în acțiune, or imperiul fricii nu este atât de înspăimântător când este trâmbițat de la o poștă. Panica se instalează abia după ce acalmia s-a culcușit bine de tot în suflet…

Riggs m-a mai impresionat cu ceva: pozele pe care le-a presărat peste tot în carte. O găselniță deșteaptă care m-a făcut să-i văd, efectiv, pe toți protagoniștii cărții și să-i simt aievea lângă mine pe măsură ce înaintam în carte. Mișcare șmecheră de marketing sau nu, efectul pe care pozele l-au avut asupra modului meu de a lectura a fost unul devastator. Citeam, îmi imaginam, trăiam, eram pierdut în realitatea alternativă propusă de scriitor și nu-mi păsa deloc de fantasticul care trebuia să fie doar în carte – orfelinatul, insula s-a mutat la mine în sufragerie.

Am trăit intens Miss Peregrine. Intens cum nu am mai trăit de mult. Bineînțeles că nu se compară cu intensitatea lecturii pe care am simțit-o când am citit Ulise sau Pastorala Americană, normal, sunt paliere extrem de diferite, am trăit-o pueril, cu forța pe care doar infantilitatea o poate avea. O renaștere pe care nu mă așteptam, sincer, să o mai trăiesc vreodată.

De ce 5 stele: pentru efectul proustian pe care l-a avut asupra mea, pentru șansa de a-l revedea pe Răzvan cel cocoțat în vârf de pat cu ochii cât cepele și cu părul ridicat pe ceafă, pentru atmosfera malefic creată cu ajutorul unor poze foarte bine alese și amplasate în evoluția narațiunii, pentru o experiență neașteptat de intensă.

Anunțuri

16 gânduri despre „Retrăind copilăria cu Miss Peregrine şi Ransom Riggs

    • :))))
      Nu asta era scopul recenziei, dar daca m-am dovedit convingator…

      Asa cum am scris si-n recenzie: cheia personala in care am citit cartea este extrem de importanta in feedback-ul final.

      Dar daca nu rezonezi cu ea, nu are rost sa te chinui, sincer. Cel mai bine e sa citesti carti care-ti plac si care sunt pe aceeasi lungime de unda cu tine.

      Oricum eu sunt mai freaky asa… 😀

      • Recunosc ca imi plac cartile pufoase (de la Hobbit incoace), dar citesc de toate. E bine pentru minte si inima. Remarc ca tine si de perioada – cateodata mi-e mai usor sa citesc un anume fel de carti, alteori nu. Daca sunt in perioada „pufoasa”, cum sunt acum scriind volumul 2 din Aventurile lui Hendrik de Mol (nu a ajuns inca la tine, nu?, volumul 1) mi-e greu sa citesc carti mai intunecate. Revin, cum spuneam 🙂

      • Nu le-am primit, chiar vroiam sa-ti scriu azi, nu de alta dar cand Posta Romana este involved…. lucrurile dureaza, ca nu le-am primit inca.
        Poti verifica? Mi-ar parea extrem de rau sa se piarda…

        Plus ca avem o curiozitate care ne roade 🙂

  1. Stii ca de fapt, scriitorul avea colectia asta de poze vechi si ciudate pe care a vrut sa le publice intr-un album si editorul i-a sugerat sa croiasca o poveste pe langa ele? Sau cel putin asa se lauda. 🙂
    Ma bucur ca ti-a placut…si mie mi s-a parut grozava si cea mai faina de la Harry Potter incoace (dintre povestile pentru copii/adolescenti citite de mine).
    Hollow City m-a dezamagit putin (partea a doua)…nu are acelasi ritm sau poate fiindca povestea nu mai e o noutate. In orice caz, m-as bucura sa le am candva pe amandoua in biblioteca (le-am citit pe Kindle) macar de dragul fotografiilor.

    • Am citit „povestea” romanului ca sa zic asa dar nu stiu daca sa o cred sau nu. Si, sincer, nici nu ma prea intereseaza cum s-a nascut atata timp cat produsul final mi-a fost pe plac. 🙂 Indiferent daca i-a zis cineva sau nu sa faca o poveste in jurul fotografiilor, e bine ca Ransom Riggs si-a descoperit talentul de povestitor.

      Si eu vreau sa citesc continuarea, iti dai seama ca sunt ca pe jar, insa tare-mi este frica ca asteptarile sunt mari, stacheta sus si Riggs s-ar putea sa ma dezamageasca…

      Rowling si cu Pratchet conduc detasat in domeniul asta mai ales ca au si multe carti care s-au bucurat de succes. Si insista sa scrie bine fiecare carte… Or asta arata calitatea unui scriitor – capacitatea de a-si pastra identitate si a-si cizela scriitura, analiza si dezvolta imaginatia. Riggs mai are ceva drum pana sa ajunga la nivelul celor doi, dar are, zic eu, potential. 🙂

      Unde pot sa vad recenzia ta? I-ai facut una?

  2. Ce faci măi, Răzvan, îți sperii cititorii… Hai că nu e chiar așa de groază cartea, deși am citit și eu cu sufletul la gură unele pasaje. 🙂 Fotografiile mi-au plăcut foarte, foarte mult (oricum, am o slăbiciune pentru pozele vechi cu un aer macabru).
    Mă bucur să descopăr că ai și o latură puerilă care se înmoaie și oferă cinci stele unei cărți pentru adolescenți. 🙂 Trebuie să recunosc că vânez și eu astfel de cărți, cu speranța că voi trăi din nou febra aceea minunată din copilărie, când nu mai știam de nimeni și de nimic, cufundată într-o carte de aventuri (n-aveam Harry Potter pe atunci, ce păcat!).
    Cea mai recentă carte care m-a captivat foarte mult (dar tot așa, pe bucăți, nu în totalitate), a fost o serie SF, un guilty pleasure fără mari calități literare: Wool de Hugh Howey, care s-a tradus recent și la noi, la Nemira (Silozul).

    • Eh, departe de mine dorinta de a-i speria dar trebuie sa recunosc ca fiori m-au trecut si eu chiar nu sunt usor de speriat.
      Nu neaparat frica, ci acea senzatie de incomoditate pe care ti-o da misterul mi-a transmis cartea si asta mi-am dorit si eu sa transmit. Sper ca mi-a reusit.

      Eh, guilty pleasure toti avem. La mine as pune Sven Hassel, de exemplu. 🙂

      Silozul zici. am sa arunc un ochi, doar asa, de curiozitate, ca sa vad cat de mult guilty si cat pleasure contine acest Siloz. 😛

  3. No, gata, ti-am vazut toate recenziile si am citit multe din ele. Mi-am pus cateva carti pe lista dupa ce am citit ce ai scris. Multumim!

    Adevarul este ca traind in afara Romaniei nu mai sunt la curent 100% cu ceea ce se tipareste la voi zilele astea. Mi-ar prinde bine o lista de carti pentru copii scrise de autori romani contemporani, spre exemplu. Apoi mi-ar place sa vad o lista de carti pentru copii preferate de tine (10, sa zicem). Idem, lista de carti pentru adolescenti scrise de autori romani, si apoi alta cu preferatii tai. Poate ai sa ai candva timp sa le faci.

    Si stiind ca tu esti „in sistem”, poate transmiti unde este o ureche care sa auda: faceti fratilor editii digitale ale cartilor! Am o lista intreaga de carti pe care imi doresc sa le am si nu le pot cumpara altfel decat tiparite! Si ca mine sunt sigur inca vreun milion-doua de romani din afara tarii. Si apoi te mai miri de ce exista Torente si Scribd.. (Ca sa precizez, le-as cumparara si tiparite daca m-ar lasa sa platesc cu Paypal si sa mi le trimita in Olanda).

  4. Pingback: Orașul Pustiu (Miss Peregrine #2) de Ransom Riggs | Colț Firesc de refugiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s