Să învăţăm să numărăm Angliile cu Julian Barnes


Click pe poza si cumpara cartea! Transport gratuit 😉

Anglia, Anglia de Julian Barnes
My rating: 4 of 5 stars

După plictisul și nervii pe care mi i-am făcut cu Ipoteza lui Benedict și Povestirile lui Papini m-am apucat de Barnes și a sa Anglie de două ori. Am demarat foarte greu. Era târziu, feng shui-ul meu pentru lectură era distrus de cei doi autori pomeniți mai sus, iar goodreads-ul cu ai săi recenzenți la adresa lui Barnes m-au făcut să fiu și mai reticent și să mă gândesc serios că ar trebui să mă uit la un film sau chiar să pornesc consola pentru o tură de Batman Arkham Origins pentru că nimic, nimic nu se lipea de mine. Nu mă simțeam în stare să scriu, nici să citesc, două din acțiunile cele mai utile pe care le întreprind noapte nu se legau nicicum. Mi-am luat cafeaua și am ieșit afară cu Barnes, din care aveam citite vreo 30 de pagini, hotărât să-mi limpezesc gândurile și să-mi decid noaptea mai ales că nu cedez recenziilor negative dacă al șaselea meu simț îmi spune că ar trebui să încerc. Două țigări mai târziu eram prins iremediabil în lumea fascinantă a limbajului lui Barnes…

Avem trei personaje: Martha Cochrane (crescută, educată și trăită-n Anglia cea veche, cu vechi tare, dar și cu defecte ale contemporaneității, o femeie puternică așa cum doar anii ʼ90 sau doo mii pot să scoată la suprafață, o femeie care se hrănește, încă, cu amintirile din copilărie, amintiri care simbolizează rădăcinile pe care tinerii nu le pot smulge total din vechea ţărână britanică – pentru mai multe detalii picante, citește, te rog frumos, romanul), Paul Harrison (un băiețaș care reușește să o vrăjească pe Martha și care are un set frumos de ași ascunși în mânecă, ași pe care o să-i vedem scoși de-a lungul romanului) și Sir Jack (un fel de Dan Voiculescu, un magnat nebun de șmecher, cu o inteligență nativă mârșavă și periculoasă, un pervers cum de la Apollinaire și de la de Sade nu am mai văzut, un moșneag rău și fantastic precum un mitic hopa-mitică – pentru mai multe detalii, vă rog, citiți cartea despre care vorbesc).

Avem și o intrigă: Sir Jack vrea să adune cele mai importante, reprezentative și vizitate construcții și personaje ale bătrânii Anglii pe o singură insulă care atragă toți turiștii care vor să viziteze Anglia. Zis și făcut. Se cumpără o insulă, se angajează actori, se construiesc replici ale clădirilor, se face un stat în stat și PAC! un succes nebun și un purcoi de bani cade pe capul conducerii. Bineînțeles că apar și probleme, interese și jocuri de culise la fel de interesante și parșive ca cele din, de exemplu, Urzeala Tronurilor. Te-am făcut curios? Uite de aici poți să iei cartea – nu băga în seamă gurile rele care spun că s-au plictisit – mai bine mă înjuri pe mine, dacă nu ți-a fost pe plac volumul decât să-ți pară rău că ai ratat o eventuală bijuterie.

Sincer să vă spun eu am dezvoltat o întreagă filosofie cu privire la ce vrea să transmită Barnes în acest volum, teorie pe care nu am să mă apuc să o prezint acum și aici pentru că vreau să citiți până la capăt acest articol și să și reveniți și cu alte ocazii.

Ce trebuie să rețineți este că Barnes scrie foarte bine, personajele sunt construite cu foarte mult talent (poate că Paul putea să fie tratat cu mai multă grijă), iar intriga este interesantă, chiar dacă ușor răsuflată, destul de bine închegată cât să te facă să dai pagină după pagină ca să vezi ce se mai întâmplă.

Stai așa, nu citești un roman de John Grisham sau mai știu eu ce maestru al suspansului al cărui text îl parcurgi cu o viteză amețitoare. Se citește destul de greuț pentru că Barnes are multe de împărtășit cu cititorul. Inteligent și educat, Barnes are suficiente cunoștințe de istorie, politică, economie și literatură cât să insereze discursuri destul de lungi foarte interesante – cel puțin din punctul meu de vedere. Da, e o lectură anevoioasă, însă merită, chiar merită. Barnes e amuzant, subtil, inteligent, ce să mai, are toate calitățile necesare unui scriitor care să merite să fie vânat.

De ce 4 stele: pentru că, trebuie să recunosc, deși am savurat cu adevărat acest roman, sunt câteva sincope și anumite porțiuni din dezvoltarea intrigii pe care aș fi vrut ca Barnes să le dezvolte mai mult. Iar relația dintre Martha și Paul, relație care părea evenimentul central al cărții, este uitată și lăsată să se prăfuiască pentru a dezvolta alte aspecte – uitare pe care, am impresia, Barnes nu a prevăzut-o, probabil că pur și simplu s-a săturat și nu a mai vrut să dezvolte povestea ca să termine odată cu romanul.

Anunțuri

2 gânduri despre „Să învăţăm să numărăm Angliile cu Julian Barnes

  1. Of, încă nu l-am citit pe Barnes, desi am strâns vreo patru cărți de el, cu gândul că poate-poate citesc și eu măcar una. ”Anglia, Anglia” nu se află printre ele, căci aveam de gând să o evit – dar nu pot spune exact de ce. 🙂 Acum mi-ai trezit interesul, pare cu totul altfel decât mi-o imaginam eu. Dar, deocamdată, încerc să citesc din cărțile strânse deja, iar dacă-mi place Barnes, o iau și pe asta…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s