Dar sau Cal Troian? Un titlu cu schepsis pentru Darul lui Jonas de Lois Lowry


Click pe poza si cumpara cartea! Transport gratuit 😉

Darul lui Jonas de Lois Lowry
My rating: 4 of 5 stars

Am citit cartea pentru că mi-a adus-o Elena care a insistat să o citesc întrucât e o distopie, cunoscându-mi apetitul pentru subiect.

Nu mi-a părut rău pentru timpul acordat, câteva ore, cred că vreo patru, însă nu am înțeles de ce atâta vâlvă în jurul autoarei și al volumului.

Jonas trăiește într-o lume în care s-a abolit tot ce ține de natura umană. De la sentimente până la planuri de viitor, visuri, boală. Lumea lui Jonas pare a fi perfectă, un ideal către care, fără frică spun, contemporaneitatea tinde și pe care l-ar îmbrățișa fără să stea pe gânduri. Însă Jonas primește rolul de Păstrător al Memoriei, rol care-l va pune în postura de a trăi umanitatea cu bune și cu rele. Iar descoperirea secretelor pe care societatea în care trăiește s-a construit și funcționează nu este deloc ușor de acceptat și nici de depășit.

Cartea este în regulă. Are idei chiar foarte bune și interesante. Doar că sunt insuficient dezvoltate. Chestiune care ține, în primul rând, de faptul că Lowry nu este o scriitoare cu adevărat competentă. Are idei, dar nu este capabilă de a le dezvolta, de a le da viață, de a le construi astfel încât să te lege de lumea pe care a creat-o. Un mare defect pentru un scriitor, un mod de a fi pentru oamenii de rând.

Problema principală a scriitoarei este că nu-și poate urmări propria poveste. Cel mai clar exemplu este discuția pe care Jonas o are cu părinții săi care-l întreabă dacă a visat după ce primește poziția de Păstrător, Jonas se eschivează, Lowry scrie că acesta minte, iar câteva pagini mai târziu, scriitoarea decretează că Jonas își minte pentru prima dată părinții… Pentru un roman de nici 200 de pagini să nu fi în stare să-ți urmărești construcția narativă, este o mare problemă.

Faptul că Lowry nu-și dezvoltă lumea imaginată, că nu se ocupă suficient de caracterul personajelor și de psihologia acestora, eu unul sunt dispus să trec cu vederea. Este o carte pentru copii, din start stabilită la nu foarte multe pagini, iar Lowry a fost clar hotărâtă să încheie cât de repede se poate povestea. Elena a fost mult mai hotărâtă să admonesteze această, să zicem, incompetență sau lejeritate. Trebuie să recunosc că dacă era vorba despre vreun scriitor important, aș fi luat foc. Așa, am preferat să tratez foarte relaxat nedezvoltarea utopiei gândite de Lowry deși, trebuie să recunosc, mi-ar fi plăcut foarte mult să fi aflat mult mai multe despre lumea lui Jonas.

Scriitura nu este nici bună, nici rea. Este mediocră, romanul fiind salvat de idee și de decizia, deloc surprinzătoare, de a ucide (sau nu?) personajele principale. Bine, vorba vine ucide. Sfârșitul este de așa natură încât cititorul să poată alege orice variantă de final vrea. Interpretările copiilor care au citit cartea sunt care mai de care mai interesante și arată că povestea chiar are efect asupra lor și le pune mintea și imaginația la contribuție – acesta este și marele atu al cărții, tinerii săi cititori se implică extrem de activ în aventura lui Jonas. Reacție de apreciat, şi motiv pentru care am notat Darul lui Jonas cu 3 stele și o recomand tinerilor cititori.

Deşi am fost destul de critic la adresa cărţii trebuie să recunosc că volumaşul mi-a deschis apetitul pentru colecţia Young Art a editurii ART. Ceea ce înseamnă că am să vă mai prezint ceva cărţulii din colecţie mai ales că toate îmi par interesante şi mă atrag într-un mod irezistibil 🙂

De ce 3 stele: dacă nu ar fi fost puștanii care să se fi implicat atât de activ în a intepreta finalul cărții, i-aș fi dat două stele deoarece scriitura, incapacitatea de a dezvolta lumea inventată și de a urmări propriul fir epic sunt defecte majore la un scriitor.

Anunțuri

31 de gânduri despre „Dar sau Cal Troian? Un titlu cu schepsis pentru Darul lui Jonas de Lois Lowry

  1. Na, ca acuma m-ai facut curios sa citesc cartea. Nu sunt un mare fan al distopiilor, foarte la moda in ultima vreme, bag sama. Spui ca nu e grozav scrisa insa vazand ca este o traducere, te referi la varianta in engleza sau in romana?

    • Ma refer la varianta tradusa. Dar problemele semnalate sunt chestiuni de continut, or traducatorul nu are nicio vina. Se vede clar ca este o problema la constructia narativa.
      Romanul merita atentie, chiar merita, insa nu e atat de bun pe cat ma asteptam, mai ales cand sunt astfel de hiatusuri in poveste.

      Iar faptul ca nu a dezvoltat suficient lumea pe care a imaginat-o este o alta dovada a faptului ca Lowry nu este inca un scriitor complet. Probabil nici nu o sa fie vreodata.

  2. Mi-ar placea sa citesc recenzii pentru Cele trei fete ale lunii, de Sally Gardner, si pentru Miss Peregrine, de Ransom Riggs. Pe cea din urma o voi citi si eu in curand, dar nu strica sa stiu dinainte la ce sa ma astept. 🙂

  3. Dar sau Cal Troian? Ai ales titlul foarte bine:). Legat de conținut: ideile cărții sunt destul de interesante. Mi s-au totuși părut puțin cam nedezvoltate.
    Mi se pare în schimb că Darul .. ar pica foarte bine unui om care vrea să înceapă să citească marile cărți ale genului. E mai ușoară din punctul asta de vedere.
    Legat de colecția Young: e destul de bună! Dacă te interesează, merită neapărat să citești : Flori pentru Algernon, Solaris și Oceanul de la capătul aleii. Toate trei sunt din colecția Young 🙂

    • Multumesc de compliment. 🙂

      Da, probabil ca este un volum potrivit pentru cei care sunt la inceput de drum, nu stiu ce sa zic avand in vedere ca eu am inceput aventura in fanteziile distopice prin adolescenta cu Ferma Animalelor si 1984…

      Da, Flori pentru Algernon este in Young Art dar Solaris si Oceanul de la capatul aleii sunt al Paladin si nici nu prea sunt literatura young adult. 🙂

      Am vazut ca ai un blog proaspat. Poate te decizi sa-ti prezinti opiniile mai detaliat cu privire la cartile pe care le-ai citit pe el 🙂

      • Mulțumesc pentru precizarea legată de colecția de cărți :). Nu voi mai face confuzia asta pe viitor :)).
        Sper să-mi vină inspirația pentru vreo recenzie. Momentan văd că am tendința să scriu articole în care mă cert cu cert cu mine însumi, sau în care-mi dau cu părerea asupra ceva. Trebuie să fiu totuși puțin mai original, mulți blogări fac asta deja. 🙂

      • Eh, blogul e ceva personal impartasit lumii pana la urma. Poti sa scrii despre orice-ti trece prin minte. Atat timp cat gasesti oameni care sa rezoneze cu tine, ti-ai atins scopul.
        Acum depinde de ce-ti doresti de la blog – sa dai lovitura si sa ajungi sa faci un biznis sau doar sa-ti faci prieteni si sa-ti faci mana intr-ale scrisului. 🙂

  4. Am citit-o. As fi cumparat-o ebook de pe site-ul celor de la Arthur, doar ca nu e disponibila in forma electronica – pacat! De altfel, fie vorba in paranteza, tot ce am mai cumparat carte in limba romana, electronica sau obisnuita, le-am luat de la Elefant fiindca m-au lasat sa platesc cu Paypal (foarte popular in afara Romaniei).

    Cartea acum: mi-a placut. I-am dat 4 stele. Nu zic ca ma dau in vant dupa ea, dar am citit-o cu usurinta si am retinut-o.
    Ceea ce spui tu ca sunt „idei nedezvoltate” pentru mine sunt de fapt un lucru pozitiv fiindca ma lasa sa imi inchipui lumea/lucrurile cum imi doresc – si aici cred ca sta si secretul, in faptul ca place tinerilor (eu nefiind, oricum, si refuzand cu tarie sa fiu adult, sunt mai in mintea copiilor si mi se potriveste bine :-))

    Una peste alta, ma bucur ca ti-am citit recenzia si am citit cartea. Sa fii sanatos!

    • Sa stii ca dupa ce m-am mai gandit putin si am mai citit si alte carti in genul, m-am hotarat sa-i dau si eu 4 stele. Dar doar datorita altor scriitori de gen care si-au luat ca target tinerii cititori.
      Bineinteles ca nu este o scuza ca povestea sa ramana asa trunchiata si cu sincopele de care vorbeam dar, macar, pune la contributie mintea cititorului. Macar atat – dar pentru asta merita 4 stele intr-un final.

      Iti recomand Tabara – pe mine si pe Elena ne-a impresionat.

      La fel si Miss Peregrine. 🙂

  5. Te știu mai mofturos din fire, așa că sunt curioasă cum o să mi se pară mie această carte, care e pe listă de când o știam cu titlul original, ”The Giver” (inițial, nici nu mi-am dat seama că e aceeași). Dacă ai fi avut o altă vârstă, probabil că ți-ar fi plăcut mult mai mult – e o carte pentru adolescenți, până la urmă. Mai sunt trei cărți din aceeași serie, poate că autoarea dezvoltă mai bine lumea lui Jonas – sau poate că nu, habar n-am.
    Oricum, încă mă bucur de cărți juvenile, ca o pauză între lecturi mai dificile – iar dacă sunt bine scrise, sunt chiar relaxante. ”Miss Peregrine” a fost simpatică, dar nu prea cred că o să-ți placă cine știe cât…

    • Pana la urma i-am dat 4 stele. Am stat, m-am gandit, am luat in calcul si publicul catre care se adreseaza si dupa ce am citit Luna Viermanoasa a lui Sally Gardner m-am hotarat ca e mai valoroasa de 3 stele.
      Sunt un pretentios, asa-i, dar de ce sa-si mai piarda si altcineva timpul cu unele carti care nu merita? Eu greu gasesc recenzii care sa spuna verde-n fata care-s problemele unei carti astfel incat sa ai cat de cat habar daca merita sa te inhami la ea sau nu. Plus ca timpul acordat unei carti nu se mai intoarce inapoi… or, daca stam sa ne gandim, sa citesti carti pe care mai bine nu le citeai este o chestiune care are o valoare inestimabila… 🙂
      Sa stii ca sper din toata inima ca editura Art sa scoata si continuarile la Darul lui Jonas si am sa le citesc. Si eu ma bucur de carti juvenile din cand in cand. Imi aduc aminte de partea luminoasa a copilariei. 🙂
      Dar pretentiile raman.

      • Pe Goodreds, probabil, căci pe blog văd că nu ai schimbat notarea.

        E bine să fii critic, de acord cu tine, iar în unele situații chiar îi poți salva pe alți cititori de o pierdere de timp. Totuși, în cazul cărților ce par promițătoare, sunt de părere că merită să le treci prin filtrul personal, chiar dacă au primit și păreri negative – nu se știe niciodată ce vei descoperi.
        Mai sunt și situații în care e bine să ții cont de publicul căruia i se adresează cartea. Nu-i ruina expectativa unui adolescent doar pentru că tu (vorbesc la modul general acum) nu mai poți gusta literatura de gen. E ca și cum te-ai apuca să citești chick-lit (mai precis, partea slabă a acestui gen, căci sunt și destule cărți bune încadrate acolo), pentru ca ulterior să demontezi cu vervă astfel de cărți.

        Mda, și eu îmi propun să fiu mai critică, dar nu prea reușesc – nu sunt atât de radicală ca tine, văd și părțile bune, acolo unde există. Rar găsesc o carte care să mă enerveze și să-mi vină s-o terfelesc. 🙂 Ce-i drept, am și niște liste bine întocmite în timp, care nu prea dau greș. 🙂

      • Gata, am schimbat si nota pe blog. 🙂

        Sa stii ca eu nu cred ca sunt citit de adolescenti. Si daca sunt, nu cred ca ma iau in seama. Eu ma adresez celor de-o seama cu mine, in primul rand.
        Criticile sunt adresate unui aparat critic care poate filtra informatiile pe care le transmit eu – cel putin asta-mi doresc.

        Daca minusurile unei carti sunt mai multe decat plusurile, atunci in mod automat recenzia o sa fie nitel agresiva. Am terminat filosofie si am un bagaj de lecturi destul de sanatos. Pretentiile mi-au crescut pe masura ce cresc si eu, normal.

        Cartile costa bani. Cititul timp. Or aceste doua materii prime sunt extrem de importante pentru mine. De aici si principalele motive pentru care sunt pretentios.

        Bineinteles ca si gusturile intra-n calcul aici. Absolut primul filtru este gustul. Nu cred ca se poate citi o carte fara a fi subiectiv – nu suntem roboti.

        Imi cam iau foc cand un autor, din comoditate sau pentru ca este pur si simplu incapabil, isi ia cititorii de prosti. Asta ma scoate din sarite si am toleranta zero fata de astfel de specimene. Nu am nimic cu cititorii, aproape nimic, in schimb. Fiecare-si face gradina cum crede de cuviinta. Daca-i plac buruienile, n-are decat 😛 😀

        P.S. – sa stii ca am un talent nativ extraordinar de a fi caustic, talent pe care mi-l exercit cu o extraordinara placere in recenziile pe care le fac 😀

      • Dap, se vede că eşti un critic natural, nu unul care se screme pentru asta. 🙂 Eu trebuie să fiu scoasă din pepeni pentru a deveni mai acidă, așa că am preferat să scriu ce-mi vine și cum îmi vine, fără a încerca să fiu altfel (dar ar trebui să pun mai mult accent și pe părțile slabe, acolo unde există).
        Eu mă gândeam (dar nu am precizat) la cititorii-adolescenți care vin de pe Google, dar probabil că își dau seama și singuri că nu au nimerit pe un blog dedicat lor.
        Aștept recenzia la Miss Peregrine. 🙂

        PS: Am tot primit un mesaj de eroare, așa că am comutat pe contul de WordPress, sper să meargă acum.

      • Nu pot să cred că i-ai dat cinci stele, este o glumă?! Mă gândeam că o vei terfeli cum nu se poate mai bine. :))
        A fost o lectură plăcută, dar a avut o grămadă de clișee adolescentine și evenimente previzibile, așa că eu i-am dat trei stele, parcă (pe Gr) și 2 și jumătate pe blog. Dar în recenzie am încercat să pun accentul pe părțile bune, căci e o carte pentru adolescenți, până la urmă. Și chiar m-am distrat în compania ei, ce-i drept. 🙂
        PS: Ce bine e când intră, în sfârșit, comentariile, fără bătăi de cap și nervi…

      • :)))

        Am sa dezvolt mai pe larg in recenzie de ce i-am dat 5 stele.
        Trebuie sa recunosc ca mi-a trezit anumite amintiri legate de lecturile copilariei pe partea horror.

        Cand Razvan al mic bate-n teava si se entuziasmeaza, mi-e greu sa-i zic nu. 🙂

  6. Da, si mie mi se pare ciudat ca i-ai dat 5 stele. Eu m-am pierdut pe undeva si nu mai imi vine sa o apuc din nou (de fapt am incercat, dar nu m-a mai prins). Nu stiu daca am sa reusesc sa o citesc integral. Dar ma straduiesc, promit!

  7. Într-adevăr, firul povestirii este puţin ,, încurcat”, iar finalul este extrem de brusc, dar aparent acesta este stilul autoarei, deoarece la fel este scrisă şi ,,Numără stelele”. Dar, pe lângă asta, e o carte bună, cu semnificaţii puternice. Îmi amintesc de cum am vorbit despre ea la proba orală a unei olimpiade… 🙂

    • Eu am ramas cu impresia ca Lowry nu stie efectiv sa scrie. Am citit multe carti premiate cu Newbery si toate au parte de autori care chiar stiu sa construiasca o naratiune si sa formeze o fraza. Lowry, din punctul meu de vedere, nu are niciuna dintre calitatile de mai sus.

    • Sincer, nu cred ca Lowry poate sa devina mai buna in tetralogia The Giver. Am mai citit si alte carti de ea si problemele semnalate in articolul de mai sus raman prezente. Lowry are ceva care atrage anumiti cititori insa, pentru mine, ramane o scriitoare mediocra care nu reuseste sa dezvolte si sa urmareasca cu atentie evolutia naratiunii. Erorile de logica sunt atat de flagrante incat ma indeparteaza foarte mult cartile ei. Sincer, nu cred ca citirea integrala a tetralogiei poate sa-mi schimbe decisiv opinia in privinta lui Lowry. Dar recunosc ca as vrea sa citesc si celelalte trei romane. 🙂

  8. Pingback: Făuritoarea de albastru de Lois Lowry (The Giver Quartet #2) | Colț Firesc de refugiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s