Elena prezintă: Broaşte – Mo Yan


Click pe poza si cumpara cartea! Transport gratuit 😉

Broaşte de Mo Yan
My rating: 5 of 5 stars

Mi-a plăcut Mo Yan.

Nu stiu dacă asta e cea mai bună carte a sa, dar încă sunt în faza în care citesc despre femei şi copii, naşteri şi parenting, diversificare şi scutece eco, aşa că mi s-a pliat exact ca un body mărimea 68 unui copil de 6 luni. Nu, Mo Yan nu vorbeşte despre scutece eco, slavă domnului!

Mi-a plăcut talentul incredibil de povestitor. I-N-C-R-E-D-I-B-I-L. Nici nu mă mir că motivaţia Nobel s-a îndreptat în această direcţie. Personajele nu m-au dat pe spate, nici măcar mătuşa atât de aclamată. Nu am rezonat cu ea, bineînţeles, nu am vânat dreptăţi şi nedreptăţi, nu am cu cine să o compar şi nici nu cred că e cazul. Dar întâmplările… Orice mică întâmplare derizorie prinde dimensiuni nemaipomenite prin felul în care este povestită. Cum spunea un prieten: „Mo Yan ăsta e un comunist împuţit, da’ scrie bine“.

Ştiam destule despre viaţa în România comunistă guvernată de politica pronatalistă a decretului 432 (4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile). Multe le-am aflat din cartea lui Sângeorzan, Ȋntre femei, care prezintă o altă latură a acestei politici, cea care se vede dinspre doctorul convins de nejusteţea lucrului pe care trebuie să îl facă. Dacă tot veni vorba, recomand din toată inima această carte scrisă surprinzător de bine (suprinzător pentru cei care nu ştiu că doctorul cochetează cu poezia de ceva vreme şi că nu e la prima carte), cu umor şi seriozitate, dar care va aduce, mai ales, noutăţi pentru oricine – femei, bărbaţi, medici, simpli trecători familiarizaţi sau nu cu lumea spitalelor şi cu spitalele lumii.

Dacă arunci din nou moneda, însă, vezi politica antinatalistă a Chinei. Şi o vezi destul de bine prin cartea lui Mo Yan, în care tot un doctor (o doctoriţă) gestionează, de data asta cu destulă convingere, viaţa oamenilor propovăduind avortul şi sterilizarea şi ducând la îndeplinire sarcinile trasate de partid.

În fapt, două feţe, aceeaşi monedă: două politici invazive care au avut, surprinzător, acelaşi rezultat.

Broaşte e o carte muncită. Ai impresia că fiecare paragraf e rafinat, ca să nu mai spun nimic de ineditul îmbinării dintre teatru şi roman. Eu am citit cartea cu un interes literar mai scăzut decât interesul pentru experienţele individuale care, deşi ficţionale, pot fi emblematice pentru modul în care este înţeleasă naşterea şi natalitatea în China. Dar îmi propun să citesc cât de curând şi Sorgul roşu cu intenţia declarată de a savura, dacă e cazul, doar scriitura lui Mo Yan.

Anunțuri

7 gânduri despre „Elena prezintă: Broaşte – Mo Yan

  1. Eu l-am cam evitat până acum, pentru că am înțeles că e destul de „sângeros”, că are scene de o duritate cruntă. Nu știu dacă e valabil și pentru Broaște, Cred că acolo era vorba despre Sorgul roșu. Acuma… probabil depinde de sensibilitatea fiecăruia.

  2. Eu, drept sa-ti spun, desi recenzia ta m-a facut curioasa sa-l citesc pe Mo Yan, sint mai degraba interesata de cartea lui Sangeorzan, caruia i-am citit Circul din fata casei acum niste ani buni, de nu mai tin minte aproape nimic. 😦
    Sa vedem daca o gasesc ebook.

    • Pe mine Intre femei m-a invatat clar si scurt de ce nu ar trebui sa risc niciodata o nastere acasa si de ce au ajuns doctorii din America sa faca cezariene pe banda (din cauza avocatilor, iti spun dinainte). A avut un oarecare efect terapeutic, pentru ca am citit-o dupa nastere. Nu am citit Circul, dar m-a facut curioasa sa citesc alte povesti de-ale doctorilor, asa ca m-am apucat de cartea lui Barnard – momente cheie, dar, fiind scrisa fara talentul si umorul lui Sangeorzan, am cam abandonat-o, desi am in gand sa o reiau cat de curand. Oricum, urmatoarea pe lista e Nasterea: istorii traite – una mai veche de la Polirom.Ai auzit ceva de ea?

      • Am vrut de vreo doua ori sa mi-o cumpar, ca citisem despre ea, dar de fiecare data am plecat cu altceva. Dar banuiesc ca e din aceeasi categorie cu Tovarase de drum, care mi-a placut foarte mult.

  3. Nu știu dacă ți-a transmis Răzvan interesul pe care l-am manifestat pentru părerea ta vis-a-vis de acest roman, dar mă bucur că ai scris despre el. 🙂 Clar, vreau și eu să îl citesc, dar după ce trec prin „Baladele usturoiului”, unde știu că mă așteaptă cel puțin la fel de multă violență ca în „Sorgul roșu”. Cumva, speram ca Mo Yan să fie mai puțin sângeros în „Broaște”, iar acum încep să mă întreb dacă toate cărțile lui sunt așa! Dar e ceva în scriitura lui care mă atrage foarte mult, în ciuda scenelor crunte – poate chiar acel talent incredibil de povestitor de care vorbești și tu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s