Perpelit la Focul Palid al lui Vladimir Nabokov


Click pe poza si cumpara cartea! Transport gratuit 😉

Foc Palid de Vladimir Nabokov
My rating: 5 of 5 stars

Nu prea le am eu cu poezia, trebuie să recunosc. Nu prea reueşesc s-o înţeleg şi adeseori mă enervează cicăleala mult prea patetică cu care mă bombardează poetul. Ca să nu mai zic că oricine crede că poate să scrie poezie, eu inclusiv, şi trebuie ca toată lumea să-o asculte indiferent de-i ascultabila au ba.

Update la recenzie mulţumită unui comentariu revelator:

Despre ce-i vorba-n Foc Palid?

Despre relaţia dintre doi prieteni, un poet şi un editor, un rege fugit din Zembla şi un apropiat de-al său, între Kinbote şi o ne/verosimilă umbră – Shade, autorul poemului Foc Palid.

Povestea este simplă: ni se prezintă un poem care are 999 de versuri, al cărui autor a decedat ucis din greşeală în urma unui atentat la adresa prietenului său, pe marginea căruia naratorul/editorul scrie comentarii menite a explica versurile. Ei bine, rezultă o metaficţiune/metatextualitate/metascriitură care întregeşte corpul romanului, un joc nebun în care limbajul te învârte şi te hipnotizează ca un joc al căluşarilor, un adevărat allegro literar care te încântă, te dezmiardă şi-ţi pune mintea la-ncercare.

Se vorbeşte/povesteşte despre Zembla, despre viaţa şi fuga lui Kinbote, despre Shade şi familia lui, despre viaţă, despre artă, despre literatură: un melanj de impresii şi opinii critice şi filosofie asupra vieţii, politicii şi cultură, un melanj inteligent, profund şi captivant.

Nu ştiu cât îi de bună poezia din Foc Palid. Sună bine, am prins unele şpiluri, m-am bucurat de câteva versuri, dar atât. Nu m-a extaziat. Repet – sunt un afon într-ale poeziei.

Însă comentariile, adică proza, ei bine, proza este superbă! Citeşti năzdrăvăniile care i-au trecut prin cap lui Nabokov, te cruceşti, reciteşti, te extaziezi, mai citeşti o dată după care încerci şi tu să scrii în genul autorului. Nu-ţi iese. Mergi mai departe cu romanul şi, ocazional, te-ncoardă iar să-l copiezi pe scriitor. Asta până când termini cartea şi realizezi, în sfârşit, că nu ai nicio şansă să scrii precum Nabokov.

Scriam la un moment dat pe goodreads că nu-nţeleg nimic din ce citesc dar că mă bucur enorm de scriitură. Foarte adevărat. Trecut bine de jumătatea cărţii am reuşit să mă prind şi eu de exerciţiul pe care-l face Nabokov. Am rezistat tentaţiei de a face cercetări cu privire la anumite pasaje care mi-au părut criptice şi am încercat să le descopăr sensul singur. Bine am făcut deoarece satisfacţia pe care o ai este nepreţuită, plus că, fiind nevoit să citeşti şi să reciteşti pasaje întregi, ajungi să apreciezi şi mai mult scriitura lui Nabokov.

Nu este o carte uşoară, nu doar pentru că este un experiment literar pe care Nabokov îl pune la cale, ci pentru că frazele construite de autor sunt cu foarte mare grijă clădite (mari dificultăţi trebuie să fi avut traducătorul). Dar efortul de a le pătrunde misterul construcţiei chiar merită. Nu se recomandă o citire fuşărită. Romanul cere grijă, atenţie, răbdare şi chef de joacă. Dacă-ţi lipsesc aceste atribute, mai bine nu o citi. S-ar putea să te enervezi nejustificat pe o adevărată capodoperă.

Nu o recomand drept lectură de timpul săptămânii ci de weekend îndelungat sau chiar concediu. Ar fi păcat ca stresul zilnic să afecteze relaţia cititorului cu fabuloasa scriitură din Foc Palid.

De ce 5 stele: pentru că este un experiment literar inteligent şi în care găseşti o scriitură de o înaltă calitate stilistică – un joc cu flăcările palide ale unui foc care se întinde pe 260 de pagini.

Anunțuri

5 gânduri despre „Perpelit la Focul Palid al lui Vladimir Nabokov

    • Este vorba despre relatia dintre doi prieteni, un poet si un editor, un rege fugit din Zembla si un apropiat de-al sau, intre Kinbote si o ne/verosimila umbra – Shade, autorul poemului Foc Palid.

      Povestea este simpla: ni se prezinta un poem care are 999 de versuri, al carui autor a decedat ucis din greseala in urma unui atentat la adresa prietenului sau, pe marginea caruia naratorul/editorul scrie comentarii menite a explica versurile. Ei bine, rezulta o metafictiune/metatextualitate/metascriitura care intregeste corpul romanului, un joc nebun in care limbajul te invarte si te hipnotizeaza ca un joc al calusarilor, un adevarat allegro literar care te incanta, te dezmiarda si-ti pune mintea la-ncercare.

      M-am codit destul de mult daca sa scriu despre „intriga” romanului sau nu pentru ca nu stiam cum sa o fac si, mai ales, pentru ca pentru mine a fost o surpriza extrem de placuta constructia romanului si m-am decis sa nu-i rapesc eventualului cititor aceasta placere de descoperire a jocului nabokovian. Astfel am luat decizia sa nu scriu decat trairile pe care le-am avut in urma lecturarii si nimic mai mult.

      Se pare ca nu a fost o decizie prea inteleapta. 🙂

      • Mulţumiri pentru lămurire. Când mă apuc de o carte, îmi place să ştiu măcar un punct de plecare. Oricum, ai scris bine cu privire la când şi cum e bine să citesc „Foc palid”. O să aştept o perioadă mai liniştită pentru ea 🙂

    • Am updatat recenzia cu informatii despre ce se intampla-n carte, despre ce-i vorba – ma gandesc ca nu esti singurul care a ramas usor nedumerit cu privire la motivatia pentru care ar trebui sa citeasca aceasta carte in urma recenziei mele 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s