Recenzie – Visătorul – Visând cu Ian McEwan şi Peter Fortune


Click pe poza si cumpara cartea! Transport gratuit 😉

 Visătorul de Ian McEwan
My rating: 4 of 5 stars

Visătorul lui Ian McEwan a fost cu adevărat o supriză!

Volumaș dedicat tinerilor cititori, dar care bagă în sperieți adulții. Eu, cel puțin, am fost străbătut de fiori de groază cam ca cei pe care-i simțeam, puștan fiind, citind romanele horror ale lui RL Stine.

Peter Fortune visează mai tot timpul cu ochii deschiși. Visele pe care le construiește nu-l lasă să fie prea atent în jurul său, iar adulții cred că este cam încet la minte. Pentru a le demonstra că se înșală cu privire la inteligența sa, Peter începe să scrie poveștile pe care le visează. Si ce imaginație debordantă are!

McEwan este, din punctul meu de vedere, unul dintre cei mai mari scriitori ai trecerii dintre milenii. Imaginația bogată, capacitatea de a construi povești suprinzătoare, de a dezvolta narațiunea în câteva propoziții precum și talentul de a schița caracterele personajelor din câteva mișcări de „penel” sunt câteva dintre abilitățile care fac romanele lui McEwan să fie citite și recitite cu atenție și, aproape, bolnavă plăcere.

Grădina de ciment, Durabila iubire, Ispășire, sunt doar câteva dintre romanele pe care le-am citit și care mi-au plăcut, romane pe care, dacă nu le-aș fi știut, probabil că Visătorul nu m-ar fi suprins atât de plăcut. Sincer, nu m-am gândit vreodată că McEwan poate să scrie pentru copii. Poveștile lui sunt un amestec între imaginația întunecată din care se nasc romanele pentru adulți și imaginația bolnavă populară care născocește înfiorătoarele basme cu „șchepsis” moral spre educarea tinerilor. Însă cu ceva mai mult, cu un ingredient surpriză care face ca poveștile lui Peter să fie apreciate și de adulți: analiza psihologică a personajelor implicate.

Fie că Peter intră în corpul unei pisici sau al unui bebeluș, Ian McEwan parcă recită dintr-un jurnal readucându-și aminte isprăvi prin care a trecut chiar el la un moment dat. Poveștile curg natural, fantasticul se împletește firesc în realitate, observațiile cu privire la modul de existență a corpului posedat de Peter fiind extrem de interesante. Este adevărat că metamorfoza este subiectul preferat de McEwan și este laitmotivul acestui mini-roman, dar pe mine nu mă deranjează absolut deloc pentru că mi-am adus aminte cum mă puneam și eu în pielea a diferiți oameni și animale și-mi imaginam cum ar fi fost să fiu câine, pasăre, nenea Ghenu sau Batman. Critica de specialitate admonestează acest laitmotiv pe când eu mă bucur de el pentru că McEwan construiește metamorfozele interesant și distractiv – or cine s-ar putea sătura vreodată de așa ceva?

Toate povestirile mi-au plăcut mai puțin una. Cea în care Peter se trasnformă într-un adolescent care cunoaște dulceața iubirii – nu mi-a dat același fior pe care l-am simțit de-a lungul întregii cărți – mi s-a părut forțată și parcă a fost scris la comandă.

Recomand cu deosebită plăcere Visătorul copiilor de orice vârstă: distracție garantată!

De ce 5 stele: pentru că este deopotrivă de potrivită atât adulților cât și copiilor și pentru că este scrisă bine, antrenant, distractiv și inteligent – o lectură binevenită care poate fi savurată în familie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s