Panta rhei – Vasili Grossman – când totul curge pe lângă tine


Panta rhei de Vasili Grossman
My rating: 5 of 5 stars

Prima dată am citit Panta rhei pe când eram în primul an de facultate. Mi-a plăcut, am înțeles oarece din el, dar nu am reușit să-l pătrund așa cum am făcut-o acum, când l-am recitit.

Drama intervievaților din Drumul din Kolîma a lui Nicolas Werth se poate înțelege și mai bine în urma lecturării romanului al cărui personaj principal este Ivan Grigorievici. După 30 de ani petrecuți în lagărele staliniste integrarea în viața socială pare imposibilă. Vechii prieteni care nu au fost închiși par străini, nu mai sunt cei care erau acum 30 de ani, bănuiala trădării planează asupra lor, iar perspectiva vieții pe care o au cei care nu au fost închiși nu are nicio legătură cu simțămintele care-l străbat pe Ivan Grigorievici. Încercând să se reintegreze, Ivan Grigorievici, trece printr-un set de etape (etape care scot în evidență absurdul și demența unui sistem politic care nu oferea nicio șansă celor care erau închiși spre „reeducare” deoarece cei care se întorceau din lagăre, fiindu-le interzis să corespondeze sau să primească vizite, ajungeau să fie total alienați de tot ceea ce însemna viața pe care au dus-o până la momentul încarcerării, reluarea vieții normale nemaipărând nicicum posibilă fără mari sacrificii și eforturi psihice deosebite) care-l năucesc și-l îndepărtează și mai mult de viața în libertate așa cum credea el că era sau ar trebui să fie. Prietenii, neamurile, orașul, locul de muncă, colegii de muncă, totul pare a fi un tablou mâzgălit cu ură de Stalin, tablou care te face să-ți dorești să te întorci în lumea întunecată și fără de culoare a geroasei Siberii.

Totul curge, spune titlul romanului lui Vasili Grossman. Totul curge pe lângă Ivan Grigorievici, cel care a fost închis pentru 30 de ani. Viața poate acum să o reia în libertate. Dar cum? Multe au curs în cei 30 de ani. Chiar și Ivan Grigorievici a curs. I s-a scurs viața, mintea, sufletul, timpul. Timpul, cel mai mare dușman al omului. Timpul și vremurile: cel mai mare și urât dușman al cetățeanului sovietic care a trăit fascinanții ani de sub conducerea lui Stalin.

Vasili Grossman construiește romanul cu scopul declarat, observabil din start, de a condamna stalinismul. Nu neapărat comunismul, atenție! Deși discursul de la sfârșitul romanului așa pare a fi, la o lecturare atentă, se poate observa că toate relele pe care Rusia a trebuit să le îndure sub comunism cad în cârca lui Lenin. Complicata divagație (pentru că așa mi-a părut semi-delirul lui Ivan Grigorievici, cu privire la complexitatea spiritului rus așa cum a fost văzut, zugrăvit și disecat de Dostoievski, Tolstoi, Ivan cel Groaznic etc. suferă de umbra lui Lenin care veghează mormântul lui Stalin) prezintă filosofia lui Ivan Grigorievici cu privire la comunism, liderii şi viziunea lor cu privire la comunism precum şi relaţia acestora cu poporul rus. Deși nu am fost întrutotul de acord cu ideile lui Grossman și nici cu modul extrem de hiperbolizat prin care acesta se referă la spiritul rus, un „defect” pe care, totuși, mai toți scriitorii ruși îl au și nu numai, o idee foarte importantă și interesantă se poate desprinde de aici, o idee care face din Panta rhei o carte de-o importanță majoră pentru istoria literaturii mondiale și a culturii rusești și sovietice: poporul rus nu a cunoscut niciodată, cu adevărat, ce înseamnă libertatea. Acesta a fost și motivul pentru care comunismul s-a întâmplat și rezistat pentru atâta timp în Rusia…

Volumul, deși subțirel, cere multă atenție și o oarecare cunoaștere a istoriei URSS-ului, altfel riscând să se piardă foarte multe dintre subtilitățile inserate de-a lungul cărții.

De ce 5 stele: deoarece motivul pe care Grossman îl găsește pentru a explica rezistența comunismului în Rusia pentru o perioadă atât de îndelungată este mai mult decât plauzibilă și pentru că Ivan Grigorievici este unul dintre acele personaje marcante pentru literatura rusă.

Aş fi pus ceva link-uri către alte recenzii dar nu am găsit… Chiar aş vrea să ştiu dacă sunt şi le-am ratat. Cine are cunoştinţă de ele, este binevenit cu link-uri.

Anunțuri

2 gânduri despre „Panta rhei – Vasili Grossman – când totul curge pe lângă tine

  1. Bună observația care te-a făcut să-i dai 5 stele.
    Liiceanu în Ușa interzisă spune despre Panta Rhei: „îmi amintesc și acum frica teribilă care ma apuca ori de câte ori reușeam să străpung ecranul paginii și când lumea aceea care nu încăpea în nici un adjectiv venea peste mine și mă prindea intru-un carusel al groazei”

    Și pe inliniedreapta.net sunt niște articole – Vasili Grossman despre Marea Foamete din Ucraina (I, II).

    • Multumesc de atentionare! 🙂 Am vazut acele articole insa nu erau chiar recenzii, acesta a fost si motivul pentru care nu le-am trecut link-urile.

      Capitolele care descriu foametea din Ucraina sunt ingrozitoare. Oroare pura. Citeam acele pagini si nu-mi venea sa cred ca lumea nu s-a sfarsit odata cu acele suflete chinuite si damnate la actiuni dincolo de capacitatea mea de intelegere. Insa am preferat sa nu scriu despre acele orori din carte deoarece, din cate am observat, foarte multa lume vorbeste despre acele detalii.

      Mai important mi s-a parut chinul lui Ivan de a se reintegra in societate precum si monologul din finalul cartii, monolog puternic, inteligent si destul de bine argumentat.

      Frumusetea cartii nu consta in descrierea ingrozitoarei foamete ci in frumusetea si inteligenta personajului Ivan Grigorievici, zic eu. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s