Recenzie: O lume se destramă – Chinua Achebe – Dumnezeu ca intrus distrugător de lumi arhaice


O lume se destrama de Chinua Achebe
My rating: 5 of 5 stars

 

Am citit cartea lui Chinua Achebe pe îndelete. Am savurat-o așa cum savurezi o masă bogată, înmiresmată cu tot felul de condimente care te amețesc și te păstrează țintuit cu nasul în farfurie ca să prelungești cât se poate de mult fantezia culinară la care ești părtaș.

Lumea lui Okonkwo este la milioane de ani distanță de cultura europeană care m-a format, în care am crescut și care mi-a construit felul de a fi și gândi. Însă asta nu m-a împiedicat să mă bucur lumea magică a tribului african, a universului în care spiritele se implică în viața de zi cu zi a locuitorilor, în supranaturalul care le conduce viața și pe îl respiră prin toți porii.

Okonkwo nu-şi respectă tatăl, ba chiar îl detestă pentru că este leneş. Tot ce i-a lăsat Unoka moştenire a fost ruşinea de a nu avea nimic. De a nu avea un hambar şi nici recoltă de igname. Sărăcie cruntă, datorii şi ruşine. Deşi scârbit de memoria tatălui său, conflictul dintre Okonkwo şi Unoka nu este unul dintre generaţii, ba dimpotrivă, fiul îţi doreşte să existe şi să trăiască conform tradiţiilor strămoşeşti, urmând întru totul cărarea şi sistemul ancestral. Okonkwo munceşte mult, este puternic şi un războinic destoinic, câştigând respectul tribului, chiar dacă fantoma tatălui său planează în continuare deasupra capului său de fiecare dată când Okonkwo dă greş. Chi-ul său îi răspunde deoarece Okonkwo nu lasă nimic la voia întâmplării, până când omoară accidental un copil, membru al propriului trib. Pedeapsa este şapte ani de exil pe pământul unde s-a născut mama lui Okonkwo. Exilul îl chinuie, iar conflictul dintre Okonkwo fiul său, Ikemefuna, amplificat de mirajul creştinismului care-l răpeşte din sânul credinţelor tribului, porneşte vâlvătaia care era focul mocnit ce perpelea chinuitor sufletul lui Okonkwo. Okonkwo se simte trădat atât de munca sa de-o viaţă, cât şi de zei, de apropiaţi, de strămoşi, de chi, de tot ceea ce înseamnă viaţa lui pentru el şi pentru cei din jur. Lumea lui Okonkwo se destramă încetul cu încetul pentru a face loc pe ruinele sale fumegânde noului univers pe care creştinismul este hotărât să-l revendice şi să-l construiască.

Romanul este de o frumuseţe extraordinară. Te trezeşti că începi să trăieşti şi să simţi, alături de membrii tribului Igbo. Un fel de trai pe care nu ţi-l imaginai. Viaţa sălbatică, supusă spiritelor care se amestecă activ în viaţa societăţii, natura care respiră magie, credinţele pline de supranatural care se petrec pentru a susţine tradiţiile lăsate spre păstrare de strămoşi, te fac să te simţi de parcă ai participa la o excursie culturală sau la vizita unui muzeu în care exponatele sunt vii şi evoluează o dată cu paşii pe care-i faci de-a lungul vitrinelor.

Apariţia misionarilor creştini şi deciziile greşite ale lui Okonkwo, unul dintre cei mai destoinici reprezentanţi ai vieţii tradiţionale ale tribului şi vechii ordini, sunt primele semne ale prăbuşirii lumii în care cei asemenea lui Okonkwo au trăit de-a lungul istoriei. Deşi Dumnezeul creştinilor este unul tăcut (vezi Shusaku Endo, Tăcere), în totală opoziţie cu zeii activi şi prezenţi ai tribului, misionarii acestuia deţin toate armele necesare pentru a atrage băştinaşii, băştinaşi care nu-şi găsesc locul în societatea arhaică şi care acum au de ales şi pot părăsi credinţa strămoşilor, spre a-i creştina şi spre a începe distrugerea vechii lumi şi credinţe pentru a construi lumea nouă, lumea dumnezeului unic, lumea dumnezeului care, chiar dacă a făcut de unul singur întreaga lume, pare a fi un intrus distrugător precum o molimă a vieţii sălbatice, dar funcţionale, de pe continentul african. O lume se destramă artificial pentru a face loc unei alte lumi, mult mai artificială şi superficială, din dorinţa crudă şi lipsită de respect a unui imperiu hotărât să-şi impună cultura indiferent dacă pământul ales spre cultivare este sau nu prielnic.

Recomand cu căldură acest roman, o carte care trebuie citită şi răscitită, atât datorită calităţii extraordinare a scriiturii cât şi datorită forţei care străbate din rândurile ei, forţă care se formează ca un tsunami cultural şi care vine vijelios de pe tărâmul african pentru a face un duş rece sindromului de superioritate specific europeanului îngâmfat.

De ce 5 stele: pentru că este îmbinarea ideală între naraţiune şi stilistică – un melanj care se găseşte rar şi care seduce fără drept de apel.

Alte recenzii, ordine aleatorie, la acest roman:

Chestii livreşti

Ioan Alexandru

Ţara mea inventată

Constantin Pîştea

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s