O întâmplare ciudată cu un bătrân la căderea nopții


Am ieșit afară ca să fumez o țigară și să mă afund în povestea Katerinei Horovitzova când o voce sugrumată de carne și piele prăbușită înspre înăuntru mă atacă:

  • Tinere, lasă țigara că te omori! Șapte tipuri de cancer îți dă fumatul! Organizația Internațională a Medicinei spune asta! Și ție nu-ți pasă! Eu am 90 de ani și mă iau oricând la trântă cu tine pentru că sunt mai puternic pentru că nu am pus țigară în gură toată viața mea! Eu când îți spun asta fac o faptă bună, e o faptă bună pentru că-ți spun, pentru că încerc să te aduc pe drumul cel bun!

Am rămas siderat. Un zâmbet stingher spânzura în colțul gurii. Nenorocita de țigară era pe trei sferturi nefumată și fumega diavolescul iz înspre nările vizitatorului antenocturn. Am vrut să zic ceva dar o nouă tiradă se abătu asupra mea.

Începu să-mi facă o descriere extrem de caricaturizată a fizicului meu comparându-l cu al său, după care începu să enumere lista de funcții pe care le-a avut de-a lungul vieții (de la sudor la inginer, director de școală și primar – Woland, tu ești? ), că nu a suferit niciodată de nicio boală, doar ceva răceli răzlețe, că are trei băieți pe care statul i-a trimis să studieze diplomația și arheologia la Paris și Varșovia, că eu sunt uscat și încercănat și în loc să fac ceva în viață fumez și să-i spun trei motive pentru care e bun fumatul și se apucă și el imediat și că face o faptă bună, o faptă chiar bună pentru că încearcă să mă aducă pe calea cea bună, spre pocăință, spre salvare.

  • Domnule, sunt un vicios, adevărat, însă nu am să mă apuc să fac apologia acestui viciu deoarece nu are…

Am fost întrerupt de reînceperea tiradei. Țigara era arsă pe jumătate. Nu am mai tras nici măcar un fum.

Am încercat să citesc ca să-i dau de înțeles că aș cam vrea să fiu lăsat în pace.

Atacul s-a schimbat la adresa cărții. Scurt și la obiect mi-a atras atenția că singura carte care trebuie și merită citită în viață este Biblia și că, el crede, eu vreau să ard în Iad și de asta fumez și nu citesc Sfânta Scriptură și că face o faptă bună, o faptă chiar bună pentru că încearcă să mă aducă pe calea cea bună, spre pocăință, spre salvare…

M-am liniștit. Am fost la un pas de a arunca și țigara și pachetul de țigări, vânjoșenia bătrânului mai-mai că mai convins că sunt un vicios penibil și idiot când tirada de mai sus s-a întâmplat. Pocăința, mizeria mea sufletească și fapta bună pe care mi-o repeta spre aprobare s-au materializat într-un crud și rece bloc de gheață.

Am închis cartea, am tras adânc trei fumuri drăcești umplându-mă cu funinginea damnării și cu gustul pucioasei aprinse pline de răutatea cărnii din care sunt format și rostesc:

  • Stimate domn, întru totul sunt de acord cu observațiile dumneavoastră cu privire la fumat. Cât despre Dumnezeu și cărți, la vârsta de 90 de ani cred și eu că singurul cu care mai poți vorbi este doar nemuritoarea fantomă păstrătoare de suflete. Că tot vorbeam de vicii și slăbiciuni.

Tăcerea se lăsă la fel de repede și violent ca și noaptea. Două tălpi se îndepărtau trist și târșâit. Un muc de țigară strivit rânjea diavolesc cu jarul roșu aprins precum focurile iadului.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s