Noaptea – Când abisul te priveşte-n ochi


 

Noaptea de Elie Wiesel
My rating: 0 of 5 stars

Lui Chlomo Wiesel

ATENȚIE: mai jos sunt opinii de cititor care se discută doar în cadru literar.

Cum aș putea să recomand această carte? Și de ce aș face-o? Aș recomanda-o cuiva care caută astfel de mărturii. Doar cuiva care vrea să citească cărți scrise de supraviețuitori și literatură de lagăr. Atât. În niciun caz unui cititor care vrea literatură. Pentru că Noaptea lui Elie Wiesel nu este literatură.

Dacă iei cartea separat și încerci să o citești făcând abstracție de abominațiunile care s-au întâmplat în lagărele naziste, nu rămâi cu nimic… Prea multă ură și oroare… Prea destins scrisă… Prea crudă pentru a fi o memorie… Prea crudă și prea multă ură pentru a fi închinată memoriei evreilor care au pierit în ghearele animalelor naziste…

Cartea este un puzzle făcut din cuvinte al tuturor imaginilor pe care le-ai văzut pe internet sau în documentarele de la televizor despre Holocaust. La fiecare propoziție pozele pe care le-am văzut de-a lungul vieții s-au repezit la mine din străfundul memoriei. Pură agonie, asta am simțit în aceste două sute și ceva de pagini. Agonie și recapitulare a tuturor cadavrelor și corpurilor emaciate pe care le-am văzut vreodată.

De ce aș recomanda această carte? Ca să nu uităm? Ca să nu uităm ce? Imaginile teribile care ne sunt deja plantate, scrijelite, zgâriate în sufletul și mintea noastră, a tuturora?

E o carte teribilă pe care nu pot să o înțeleg. Sunt sigur că îmi voi atrage multe critici și cine știe ce aberante acuzații, dar îndrăznesc să spun că acest volum este considerat extraordinar doar datorită evenimentelor extraordinare care s-au produs într-un moment extraordinar dintr-un secol extraordinar în care un război și câteva minți extraordinare au distrus un continent și numeraose nații extraordinare.

Citesc literatură de lagăr și testimoniale scrise de supraviețuitori și am citit destule, însă Noaptea lui Elie Wiesel mi-a lăsat impresia de o acțiune Fight Fire with Fire gândită la rece.

I-am simțit pe majoritatea scriitorilor de acest gen, am trăit și m-am înfiorat alături de ei, m-am cutremurat și tremurat alături de ei.

De această dată am avut senzația că am fost cobaiul unui chirurg care, fără anestezie, m-a tranșat pentru a mă reumple cu toate ororile pe care le-am văzut vreodată…

Scopul final? De a nu uita ceva ce oricum nimeni nu va putea uita vreodată sau de a mă face să nu uit vreodată că a fost pe lume un Elie Wiesel? Cartea a fost scrisă cu mult sânge rece și nu cu rol de exorcizare, aducere aminte sau mărturie despre demența nazistă. Sau poate că așa reacționează sistemul meu de autoapărare la o supra stimulare precum cea prezentă în Noaptea lui Elie Wiesel…

Concluzie: m-am simțit manipulat…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s