În buncăr cu Hitler sau De mână cu demonul


Click pe poza si ia cartea

În buncăr cu Hitler by Joachim Fest
My rating: 5 of 5 stars

Joachim Fest coboară în buncărul Führer-ului pentru a petrece alături de el ultimele zile înainte de înfrângerea care a dus şi la sinuciderea celui din urmă.

O adevărată coborâre în infern. Un salt în sufletul abisal al diavolului care s-a încarnat în persoana lui Adolf Hitler.

Trebuie să recunosc că sunt foarte reticent când văd cărţulii de nici 200 de pagini care se cer drept lucrări istorice ştiinţifice. Motivul preconcepţiei de mai sus se datorează multor volumaşe citite care m-au scos din sărite pentru lejeritatea cu care tratează problemele propuse spre discuţie.

Este adevărat că Joachim Fest e un istoric cu vechi şi grele ştate de plată, dar de ce nu ar fi şi el supus demonului care vântură prin camerele editurilor urmăritoare de vânzări masive?

Ei bine, cu Ulise spânzurând un semn de carte şi cu KGB-ul lui Wolton arzând într-un colţ, înainte de un meci de fotbal din grupele CM 2014, am luat cartea lui Fest, o bere din frigider şi pachetul de ţigări şi am ieşit în liniştea nopţii.

Volumul m-a prins imediat. Fest explică la început cât de dificilă e munca pe care şi-a propus-o şi ce şi-a dorit să facă, de fapt, subliniind lipsa notelor de subsol şi a informaţiilor, care aduc mai mult a bârfe în unele cazuri, destul de sărace cu privire la ultimele ore din viaţa dictatorului. Atenţionare corectă, frumoasă, fair-play pe care puţini istorici au curajul să o facă.

Joachim Fest strânge informaţii, strânge declaraţii, pune cap la cap jurnalele celor care au supravieţuit şi care au fost alături de Hitler până la sfîrşit, face ordine în haosul hârţogăraiei comuniste şi reuşeşte, cât îi permit informaţiile existente, să recreeze minuţios ultimele zile din viaţa Führer-ului. Simpla trecere în revistă a unor informaţii, pe care, în mod normal, le deţineam deja, nu fac din volum unul bun. Analiza istoricului asupra evenimentelor care au zguduit o naţiune şi asupra personalităţii Führer-ului este cea ce face din prezenta carte un studiu valoros care merită citit şi recitit.

Germanii care beau şi cântă şi vagabondează şi caută de mâncare şi neamuri pierdute şi umblă prin gunoaie pe străzile distruse ale Berlinului transformat în terenul de joacă al diavolului sunt surprinşi de Joachim Fest rostind „Ei na, până la urmă nu e sfârşitul lumii…”. Nu, nu este sfârşitul lumii, aşa cum l-a anunţat Hitler la începutul răboiului şi cum l-a subliniat din nou spre finalul Reich-ului, dar este sfârşitul unei epoci, al unei vechi ordini şi al unui continent. Un sfârşit pe care nimeni nu l-a întrevăzut la momentul respectiv cu excepţia, culmea, dementului care a pornit şi proiectat acest sfârşit. Şi da, impresia care rămâne este aceea că, până la urmă, Hitler şi-a îndeplinit menirea pentru care se considera ales de providenţă: distrugerea lumii vechi pentru a lăsa noua lume să se nască…

Fest îmi oferă exact ceea ce caut într-o carte de istorie: intepretări, observaţii, concluzii personale formulate inteligent şi doct. Interpretarea personalităţii lui Hitler este una dintre cele mai profunde pe care le-am citit vreodată. Maleficul este disecat şi prezentat punctual şi coerent. Efectul personalităţii lui Hitler asupra naţiunii şi asupra celor din jurul lui este tranşat scurt şi nu lasă loc de discuţii. Un astfel de personaj parcă rupt din poveştile de groază nu are cum să nu nască tot felul de mituri, or, Joachim Fest se debarează de acestea prezentându-l pe Hitler cel decăzut, înfrânt şi bolnav trasând paralele în care îl regăsim pe Führer-ul cel plin de forţă şi hotărât. Prăbuşirea fizică şi psihică a lui Hitler este urmărită şi explicată de Fest făcând apel atât la informaţiile pe care le are cât şi la capacitatea sa de observaţie, capacitate pe care, ca şi istoric, o întrebuinţează din plin.

Două atenţionări: volumul nu conţine note. Personal le consider inutile (la sfârşitul cărţii este o bibliografie) deoarece, eu cel puţin, sunt destul de familiarizat cu lucrări despre nazism, Hitler şi cel de-al doilea război mondial. Filmul Der Untergang s-a înspirat din lucrare lui Joachim Fest! S-a inspirat! Nu este un roman, este o lucrare ştiinţifică.

De ce 5 stele: pentru că este o lucrare critică doctă şi pentru că analiza Germaniei care se prăbuşeşte în infernul pe care l-a construit alături de diavolul conducător este inteligentă, bine argumentată şi ajută cititorul să înţeleagă personalitatea lui Hitler şi demenţa care şi-a făcut de cap în aprilie 1945 pe străzile din Berlin.

Nota bene: sunt destul de mulţi care vorbesc enervant de mult despre cât de multe prăjituri mânca Hitler spre sfârşit. Mda, fascinant… Mai demn de reţinut este mostra de absurd specific comunist atunci când aparatul de propagandă ordonă versiunea oficială cu privire la anumite momente cheie menite a sublinia victoria finală – urcarea steagului sovietic pe Reichstag-ul în flăcări, cine a intrat primul în buncărul lui Hitler etc.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s