Abatorul cinci – a cincea camera din Marele Abator Dresda


Abatorul cinci by Kurt Vonnegut
My rating: 5 of 5 stars

„Așa merg lucrurile”

Laitmotivul care te va urmări întreaga carte. Te va urmări pe tot parcursul ei așa cum moartea te urmărește toată viața.

Romanul lui Kurt Vonnegut nu este deloc o excursie ușoară și nici plăcută. Abatorul 5 este o cameră în care s-a adăpostit autorul, prizonier de război fiind, în timp ce orașul Dresda a fost bombardat la 13 februarie 1945.

135 000 de oameni au murit în Dresda. Civili nevinovați uciși la ordinele Aliaților. Singura lor vină: trăiesc în Dresda. Este adevărat că acești civili nu au fost gazați și nu au fost făcuți săpun. Au fost uciși uman: prin aruncarea a tone de bombe în capul lor. Nimeni nu a plătit pentru această acțiune. Nimeni nu s-a sinucis.

„Așa merg lucrurile”

Kurt Vonnegut se întoarce în timp într-o cameră din Marele Abator Dresda, construit prin amabilitatea Forțelor Aliate la 1945 fev.

Frumosul oraș german a fost redus la o zonă selenară în câteva ore. Soldații trebuiau, inițial, să dezgroape cadavrele și să le îngroape. Dar s-au decis să le incinereze cu aruncătoarele de flăcări. Sau cu grenade. Gigantice scrumiere umplute până la refuz cu mucuri umane.

„Așa merg lucrurile”

Romanul lui Kurt Vonnegut este un roman anti-război scris cu umorul pe care doar stresul post-traumatic al soldaților întorși de pe front îl poate naște. Capacitatea lui Billy Pilgrim de a călători în timp este o găselniță la care Vonnegut apelează pentru a sublinia condiția soldatului care nu știe ce-l așteaptă în secunda următoare. Oare șuieratul acesta violent îmi va curma viața? Oare acel punct care vine înspre mine este grenada care mă va sfârteca? Oare păcănitul acesta amenințător trimite gloanțe către craniul meu? Billy Pilgrim este pasiv și inert moral și social. Acțiunile sale sunt automate.

Deciziile sale pot fi înscrise și descrise folosind fără greutate un cod binar. Poate că trafalmadorienii au dreptate când spun că toate momentele sunt cum sunt pentru că așa sunt structurate, iar structurarea lor este foarte bine definită, totul petrecându-se doar așa cum s-a decis. De către cine? Oare asta înseamnă că toți suntem pasibili de mântuire datorită acestor structuri? „Captivi în chihlimbarul clipei” să însemne, de fapt, că suntem cu toți mumificați? Biete piese ornamentale pe mobilierul unui copil râzgâiat? Organisme vidate păstrate în tabernacolul păzitor de legi creatoare de țări și născătoare de milenare vendete?

Dresda din 13 februarie 1945 este o astfel de clipă care a închis în chihlimbarul ei 135 000 de oameni pe care i-a mumificat și ascuns în Muzeul Osuarului Închinat Cruzimii Umane la secțiunea Antreuri și Alte Feluri Principale din Meniul Războaielor. Alte milioane de captivi au reușit să scape nemumificați, dar captivitatea lor nu s-a încheiat niciodată. Ba dimpotrivă. Cei mai mulți transmit această captivitate mai departe urmașilor lor pentru ca nimeni, niciodată, să nu mai permită ornarea timpului cu momunemente funerare, măiastre edificii arhitectionice comandate de mustăcioși sau chelioși.

Abatorul 5 este o carte care trebuie citită și recitită cu fiecare ocazie. Nu doar datorită umorului fin, inteligent și subtil, cât datorită forței pe care Vonnegut o are și o exprimă cu atâta talent în această proză emblematică pentru romanul anilor 60. Dincolo de călătoriile în timp și răpirile extraterestre, acest roman este o declarație fermă, o reflecție profundă care atacă punctual un secol năucit de război și ură.

Un roman scurt și dens despre condiția umană după ce aceasta a făcut cunoștință cu animalitatea din ea, animalitate care nu ezită să iasă la suprafață când are ocazia.

 

Anunțuri

4 gânduri despre „Abatorul cinci – a cincea camera din Marele Abator Dresda

  1. Sa-mi dai amanunte despre ordinul aliatilor da a ucide 135.000 de oameni nevinovati. Ar trebui sa nu mai scoti faptele din context,pentru ca in felul acesta poti demonstra orice.Admiratia ta pentru anumiti oameni si anumite fapte,n-ar trebui sa te faca sa deformezi ceeace s-a petrecut de fapt.Deci :cine a dat ordinul si ce prevedea el???

    • Ca se cheama omor din culpa sau omor prin imprudenta, tot omor este. Si tot trebuie sa platesti pentru el.

      Omorul nu sufera grade de comparatie. Nici cruzimea.

      Atata timp cat Aliatii s-au coborat la subumanitatea la care nazistii au functionat cu atat talent, inseamna ca nu este nicio diferenta intre acestia.

      Doar ca unii au platit si altii au primit un bonus de 50 de ani de crime in masa pentru ca au invins.

      Nu incerc sa deculpabilizez pe absolut nimeni. Doar ca dementa trebuie sa se plateasca in fata istoriei, indiferent de ce parte a baricadei se afla.

      Atata timp cat cineva a considerat justificata copierea unui comportament denuntat drept schizoid si inuman, atunci e clar ca plagiatorul nu este deloc departe de initiator. Ba dimpotriva. S-ar putea chiar confunda. Si s-ar confunda daca nu ar exista invingatori si invinsi si daca invingatorii nu ar face istoria…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s