Citind Ulise de James Joyce – Sesiunea 1


Ulise – James Joyce, Editura Univers, 2012, trad. Mircea Ivanescu

Citind Ulise – pag 9-54

Studiu epigonic introductiv:

– De ce este înspăimântător Ulise? Pentru că este un roman care are note explicative,
de exemplu?
– De ce se insistă cu panica din jurul dificultății lui? Pentru că are
foarte multe referințe, la care mult mai multe capete care au diferite
intepretări și este extrem de personal. Astfel încât până și cei mai
culți studioși de pe planetă nu-și pot da seama dacă, nu cumva, o
oarecare propoziție a lui Joyce nu este, de fapt, altceva decât o simplă
amintire de-a lui din copilărie. Lucrul dracului, nu?
– Ce cultură
trebuie să ai ca să poți pricepe Ulise? Pentru primele 50 de pagini? Cel
puțin DEX-ul, minimum de ore petrecute pe facebook, cel puțin 50 de
lecturi în genul cărților scrise de, cel puțin, scriitorii ruși, la
alegere, Camus, Sartre, Dante, Homer, ceva spicuiri din Nietzsche și,
neapărat, cultura băutului de bere în stil irlandez. Puțin mai mult  habar
despre istoria Irlandei nu ar strica. Ba dimpotrivă, ar fi precum
mucegaiul de pe brânză. Gustul se discută aici și de data asta. –
Cât este de greu Ulise? Primele 50 de pagini? Ca o plimbare pe o faleză
după o ceartă cu niște prieteni care nu ți-s prieteni, plimbare care se
termină cu o enumerare constantă de ghicitori cu dificultăți medii către
foarte grele.
– Se recomandă citirea lui Ulise? După primele 50 de
pagini pot să-ți spun categoric că NU dacă ai ajuns să mă întrebi, pe
mine sau în general, acest lucru. Ulise NU TREBUIE citit! Ulise se
citește doar dacă se vrea și din proprie iniațivă, inițiativă adesea
simpatică dar, sunt sigur, de cele mai multe ori stupidă.

Impresii epigonice, pe când se citeau cele 50 de pagini, agasate de
întreruperi cochete, fum de țigară și diavoli neterminați:


Notele de la sfârșitul cărții sunt utile. Dar îți răpesc plăcerea
lecturii. Nu știu voi, dar eu nu reușesc să nu citesc notele care apar
într-o carte. Orice carte. Chiar dacă mă duc la ele abia după câteva
pagini, întotdeauna citesc notele. Din nefericire, explicațiile sunt atât
de complexe încât îți pot semăna panică în suflet și sentimentul de
inutilitate te poate lovi în moalele capului precum tăblia mesei care-ți
stă în cale când dai să te ridici după ce ai cules tacâmul căzut pe jos.
Dar tot răul spre bine – încetul cu încetul te pregătești pentru
companionul care o să te ajute să înțelegi, într-un final, Ulise de  James
Joyce
– Acțiunea cărții. Lucruri se întâmplă în aceste 50 de
pagini. Știi diminețile pe care le petreci cu prietenii la micul dejun
după ce ai tras un chef cu o seară înainte? Ei bine, dacă ai scrie  cuvânt
cu cuvânt tot ce gândești atunci, ți-ar ieși și ție 50 de pagini  de
Ulise. Eh, ceea ce ai scris tu înmulțește cu 1000, 1000 fiind IQ-ul  și
cultura lui Joyce – no offense.
– Scriitura. Deci, când unul (James Joyce) zice:
„Privirea îi adăsta mohorâtă pe ghetele cu bot de lac lepădate de țap,
nebeneinander. Număra încrețiturile pielii tăbăcite acolo unde piciorul
altuia se ghemuise la căldură” – și se referă, de fapt, la o pereche de
papuci pe care i-a împrumutat de la un prieten, ori îți vine să-l  trimiți
în… pitpalac or devii fascinat. În concluzie, scriitura lui  James Joyce
din aceste prime 50 de pagini este o suită constantă de  ghicitori care
mai de care mai dificile.
– Da, aceste prime pagini
abundă de blasfemii, adesea savuroase. Nu este indicat, totuși, să fie
citit de vreun creștin habotnic. Nu de alta, dar se poate trezi cu
hainele în flăcări fără să știe de ce.
– Moartea mamei lui Stephen si reactia sa imi aduc aminte de Strainul  lui
Camus, desi Stephen pare a fi indecis cu privire la  trairea durerii si
razvratirea sa impotriva religiei si a regulilor sociale.

Aceasta a fost analiza
primelor 50 de pagini citite după ce am băut două beri (o măsură  necesară
pare-mi-se) și scrisă la umbra norilor grei din privirea  scrutătoare a
unei neveste așteptânde la ora 01.00

Revin cât se
poate de curând și cum reușeșc să descâlcesc ghemul Ariadnei de la mine
din sufragerie în care m-am încâlcit mult prea tare.

Anunțuri

6 gânduri despre „Citind Ulise de James Joyce – Sesiunea 1

    • :)))))
      Asta da „fir-ar!” 🙂
      Fain ar fi sa am astfel de feedback-uri de la toti vizitatorii.
      Daca as avea constant astfel de comentarii as ajunge director de marketing la o editura. :))))
      Astept reluarea lecturii din partea ta si poate incingem o discutie pe marginea romanului. 🙂

      • probabil ai muri de foame k director de marketing la o editură. dacă mă ţin, putem încinge. 🙂 citind cărţi gen ulise realizăm cât timp pierdem citind alte căcaturi.

      • Sunt perfect de acord cu ultima observatie.

        Mda, nu stiu care este remuneratia pentru un astfel de job, cert este ca in Romania trebuie sa te plangi, sa te tiganesti, sa te duci cu muci la nas ca sa-i arati patronului cat muncesti tu ca sa simti la buzunar o schimbare.
        In fine, nu m-au dat niciodata banii afara din casa in concedii prin cine stie ce insule tropicale, dar poate ca la un moment, cine stie, scriu si eu un mega bestseller, iau un Nobel si m-am aranjat. Sau poate castig la Loto, desi am observat ca e destul de greu daca nu cumperi bilete… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s