O istorie culturala a toaletelor – Roger-Henri Guerrand


O istorie culturala a toaletelor
O istorie culturala a toaletelor by Roger-Henri Guerrand
My rating: 3 of 5 stars

Un alt volum năstrușnic marca editurii ART.
După cum spuneam la un moment dat, căcatul zboară nestingherit din paginile acestei cărți și pișatul susură cristalin de fiecare dată când începi un paragraf nou.
Roger-Henry Guerrand ne oferă ”plăcerea de a ne delecta” cu penisurile și cururile expuse public constant spre defecare și micționare ale francezilor începând cu secolul XI și terminând cu anii 1960-1970.
Cât de importantă era golirea pântecelui? Ia câteva exemple:
Nevasta unui gentilom îl întreabă cât de mult ținea la ea, iar el îi răspunse: ”te iubesc tot atât cât iubesc să mă ușurez.” Femeia fu foarte înfuriată de acest răspuns, dar a doua zi bărbatul ei o sui pe un cal și n-o lăsă să se dea jos toată ziua, așa că ea nu-și putu face nevoile. Atunci femeia îi zise soțului său: ”Știu acum cât mă iubești și te implor să mă cinstești și de-acum încolo la fel de mult.” – spicuit din Cuvinte pentru masă
Cât de discreți erau francezii când vine vorba de ușurare?
În 1606, Henric al IV-lea îi pedepsește pe cei care-și fac nevoile în interiorul Luvrului cu o amendă de un sfert de scud. În aceeași zi, domnișoara de Agre îl surprinde pe delfin ușurându-se la zidul camerei unde se afla: ”V-am prins, domnule, îi spuse ea. Aveți de plătit un sfert de scud.”
Poetul Berthod remarcă:
Hei, hei, ia uite-l cum se pișă
Îndărătul unui stâlp, pe cinstea mea,
Drept pe portretul Regelui!

Turmeau de la Morandiere spunea despre grădinile de la Versailles că sunt focarul tuturor ororilor umanității… Parcul, grădinile, chiar și castelul îți întorc stomacul pe dos cu miasmele lor. Bolțile, curțile, coridoareale, toate sunt pline de urină și materii fecale: s-ar zice că grădinile, castelul, aleile și întreg satul au fost lăsate la cheremul soldaților și a unei populații de cea mai joasă speță, ce-și face nevoile nepedepsită și cu nerușinare în fața trecătorilor.

Am să vă las pe voi să descoperiți frumusețea cheiurilor Senei precum și bulbucii toxici ca de mlaștină pe care acest frumos râu care traversează minunata capitală îi face datorită atenției față de igienă pe care locuitorii săi o au. O să vă bucurați, de asemenea, de tot felul de aventuri ale chipurilor luminate, mai puțin luminate, ba chiar mirositoare și colorate, după ce au făcut cunoștință cu conținutul oalelor de noapte care, igienic, se aruncau în stradă direct în capul concetățenilor. Unii locatari, mai prietenoși, aveau bunul simț de a te atenționa: Păzea că vine!

Volumul este când amuzant, când scârbos, când științific, când academic. Însă este, categoric, interesant. Pe mine m-a convins să nu mai vreau să văd Parisul chiar dacă sunt câțiva zeci de ani de când aceștia nu mai stau cu poponețele la iveală în centrul orașului, de când aerul e respirabil și de când Sena nu mai este doar un uriaș râu desprins parcă din Iadul lui Palahniuk.
Am rămas pe gânduri când mi-am adus aminte că Bucureștiul era denumit Micul Paris… oare la fel de împuțit și jegos era și acesta? Același slalom printre rahați, căcăioși și pișăcioși făcea vizitatorul Bucureștiului precum cel al Parisului? Brrrrr, tristă imagine, tristă comparație…

Francezii se pare că au cam întârziat cu adoptarea normelor de igienă publică și privată care ”făceau ravagii” prin celelalte țări civilizate. Motivele sunt și nu sunt trecute în carte. Cert este că acest volumaș dedicat modului în care o nație vede cufureala și felul acesteia de a se raporta la igienă este are un dublu tăiș extrem de ascuțit. Sfatul meu este să petreci această lectură zâmbind când încerci să te abții de la vomitat.

Că tot vorbeam de zâmbit, vă mai dau un ultim citat despre două doamne din înalta societate care m-au siderat și, în același timp, făcut să râd cu lacrimi:

Bussy-Rabutin povestește cum doamnele de Sault, de la Tremoille și marchiza de la Ferte s-au dus la teatru unde, simțindu-se pline, s-au ușurat în loja unde se găseau. Apoi, deranjate de mirosul urât, ș-au aruncat excrementele la parterul sălii. Spectatorii le-au acoperit de injurii pe cele trei neobrăzate care au fost nevoite să se retragă.

Cartea nu este pentru pudibonzi însă cei mai împăcați cu nevoile naturale și cu starea de fapt a lucrurilor pe care le eliminăm, s-ar putea să se distreze citind acest volum. Lor le-o și recomand deoarece este o lectură interesantă și la fel de plăcută precum mult așteptata ușurare care vine după ce ai fugit de la servici până acasă, mai ales după ce ai transpirat tot strângând din toți mușchii cunoscuți și necunoscuși până la întâlnirea cu primitoarea budă.

Cartea se poate cumpara de pe cartepedia.ro

Daca eşti din Timişoara şi vrei să-ţi cumperi această carte, lasă un comentariu şi primeşti un voucher în valoare de 25 de lei şi transport gratuit la o comandă de pe cartepedia.ro

Voucher-ul se ridică de la librăria Cartea de nisip.

View all my reviews

Anunțuri

6 gânduri despre „O istorie culturala a toaletelor – Roger-Henri Guerrand

    • :)))))
      Pai daca nu au decat 200 de pagini, se citesc usor si eu am la dispozitie doua nopti pe care le pot face albe pe saptamana, cum sa nu curga recenziile?
      Dar stai linistit ca am pe lista ceva carti care au minim 4-500 de pagini si sunt destul de dificile. Maestrul si Margareta este una dintre ele.
      Deci, s-ar putea sa se reduca destul de mult ritmul de publicare a recenziilor la carte cat de curand.
      Dar tot voi bombarda blogul cu recenzii la filme pentru ca am in cap un proiect in care sa trec in revista filmele aparute din luna august pana in prezent si pe care am vrut sa le vad si le-am vazut.
      Ce sa-i faci, am ambitia sa primesc o oferta de job foarte bine platit pentru a scrie despre ceea ce citesc si vizionez, asa ca voi pune artileria grea pe abonatii si vizitatorii blogului meu. :))))

      • E bine Razvane.. Clasicii i-ai citit? App, fa-mi un top 3 sau 5,dupa cum poti, din cartile pe care le ai citit (si daca vrei) ! Eu ti am citit numai review-urile acolo unde, tu aici citit carti de istorie, si le ai discutat, asta fac peste tot, asta ma intereseaza …

        Nu stiu cum de te ai luat de cartea asta, nici coperta, nici titlul, nu m am face vreodata sa o citesc, nici pe bani (poooate mai mult, cine stie) :))

        Da.. Numa’ Bine ..

  1. Sincer, nici nevestii mele nu i-a venit sa creada cand i-am zis ca iau cartea asta. Nu se potriveste deloc gusturilor mele, a spus ea. Dar m-a atras, pur si simplu, cand am rasfoit-o. Atat. o simpla atractie care s-a transformat intr-o lecturare furibunda intinsa pe cateva ore. Nu ma plateste nimeni ca sa scriu de bine de carti pe acest blog. Sunt si am sa raman spurcat la limba cand vine vorba de carti care nu-mi pica bine.

    Pai… cu clasicii am inceput ca altfel nu se poate. Nici nu aveam altceva in biblioteca bunicilor.

    Pfff, un top all time?

    Idiotul/Demonii/Procesul/Candide
    Curcubeul gravitatiei/Novecento/Copiii din miez de noapte/Pranzul dezgolit
    Lanark/Decameronul/Gargantua si Pantagruel/Povestiri din Canterbury

    Nu stiu cum as putea sa fac un top, sincer… Acum cand ma uit la cartile pe care le-am trecut mai sus ma simt atat de stupid de minimalist si imi pare atat de rau de cartile pe care nu le-am trecut pentru ca nu m-am gandit la ele in secunda asta.
    Dupa cum bine spune nevasta mea: orice top e sortit provizoratului – prin urmare, ti-am dat un top, la fel cum se extrag bilele la LOTO, care este valabil doar la ora 11.00, 23.05.2014

    Si eu care credeam ca nimeni nu citeste recenziile la cartile de istorie. Se pare ca m-am inselat :)))))

  2. Haha bravo, imi place de tine, si de sotia ta :))..da, este greu cu topul, eu am la ora actuala peste 500 de filme vazute (sunt numeroate pe imdb, am lista acolo) ..si imi este greu sa fac un top !

    Te-am intrebat de top, ca sa te cunosc, ca persoane (sunt perspectivele mele).. stii am o vb : „Când întâlnești un om cu o personalitate deosebită ar trebui să-l întrebi ce cărți citește.” .. (eu intreb mereu, mai ales un cititor !.. nu trebuie neaparat sa fie cu o personalitate deosebita,intotdeauna ..)

  3. Pingback: Prin blogosfera literara (19 – 25 mai 2014) | Recenzii filme si carti

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s