Novecento. Un monolog


Novecento. Un monolog
Novecento. Un monolog by Alessandro Baricco
My rating: 5 of 5 stars

Era ora 23. Am luat cartea lui Alessandro Baricco și m-am dus să fac o baie caldă ca să alung frigul și mucegaiul mocirlos pe care o săptămână ploioasă mi l-a plantat în oase.
După două ore în care am citit cartea de două ori, mi-am adus aminte că sunt în baie. Am ieșit din cadă mai zbârcit decât hârtia creponată și am citit-o încă o dată.
Senzațiile pe care le simți când citești această superbă demonstrație de virtuozitate literară sunt indescriptibile. Se apropie de senzația pe care am avut-o când am aflat că voi fi tată sau când l-am luat pentru prima dată în brațe pe micul meu fiu. Baricco este mai mult decât un vrăjitor. Este un șaman mitic al cuvintelor, al trăirilor pe care le strânge în penița sa și le picură, picături dense de tinctură de opiu, în pagini, luându-ți mințile și sufletul purdându-te undeva departe . Novecento mângăie dumnezeiesc clapele pianului său.
Baricco nu este un scriitor. Baricco este un dealer de senzații așa cum doar adrenalina sau drogurile îți pot oferi. Imaginația sa se împletește  cu măiestria de a ordona cuvinte, oferind cititorului un melanj perfect. Nu știi dacă citești o carte sau visezi. Nu știi imaginile de unde, de ce și cum se formează în mintea ta. Atât de puternică este vocea lui Baricco.
Nu mi se pare deloc corectă comparația scriituri lui Baricco cu o muzica, comparație făcută enervant de mult pe coperta patru, comparație pe care unii insistă să o facă doar pentru că Novecento este pianist. Întâmplarea face ca Novecento să fie pianist. Baricco ar fi reușit o frumusețe de monolog și dacă Novecento ar fi fost vidanjor, or atunci, cu ce mai comparai proza scriitorului?
Spun că nu mi se pare corect ca monologul acestuia să fie comparat cu muzica pentru că jignești scriitura, jignești literatura, talentul și efortul scriitorului. Nu contează că simți muzică când citești Novecento. Nu contează că auzi oceanul. Că auzi măruntaiele vaporului cum mugesc. Nu contează ce simți și ce comparații mundane încerci să faci cu această ambrozie literară pentru că acest volumaș este dincolo de tot ceea ce intelectul poate înțelege, percepe, diseca.
Este foarte ușor să compari o scriitură cu o partitură muzicală, mai ales dacă personajul principal este un muzician. Însă această comparație atât de la îndemână reușește, culmea, să facă un mare deserviciu autorului și talentului său. O comparație atât de comună încât aruncă monologul în groapa mediocrității și a desuetului.
Novecento merită și trebuie citit. Este acel gen de carte care poate fi folosită drept terapie. Care funcționează precum un medicament minune asupra sufletului chinuit de monotonie, tristețe, frică sau depresie. Este genul de carte care nu o să-ți pară niciodată prea mult și suficient recitită.

Cartea se poate cumpara de pe cartepedia.ro

Daca eşti din Timişoara şi vrei să-ţi cumperi această carte, lasă un comentariu şi primeşti un voucher în valoare de 25 de lei şi transport gratuit la o comandă de pe cartepedia.ro

Voucher-ul se ridică de la librăria Cartea de nisip.

View all my reviews

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s