Stăpânii finanţelor: cei patru bancheri care au ruinat lumea


Stăpânii finanţelor: cei patru bancheri care au ruinat lumea
Stăpânii finanţelor: cei patru bancheri care au ruinat lumea by Liaquat Ahamed
My rating: 5 of 5 stars

Schacht în Germania. Strong în SUA. Moreau în Franţa. Norman în Marea Britanie. Şi un al cincilea personaj care îi urmăreşte din umbră şi îi admonestează în public: Keynes.
4 bancheri, 4 minţi luminate, 4 oameni care au avut în mână soarta omenirii timp de două decenii şi care au aruncat mapamondul într-o criză financiară de proporţii nemaintâlnite de şi până atunci.
Liaquat Ahamed îşi începe volumul cu un motto care susţine că biografiile sunt singurele care ne pot ajuta să înţelegem istoria. Din fericire autorul nu respectă acest motto. Vieţile celor patru bancheri sunt atent observate şi trecute în revistă pentru a ajuta cititorul să înţeleagă modul de gândire şi de a acţiona al personajelor principiale. Însă, în acelaşi timp, Ahamed schimbă perspectiva oferind cititorului largi priviri de ansamblu la nivel mondial. Trecerea de la biografie, de la persoană la impactul deciziilor acestora la nivel naţional, continental sau internaţional este rapidă şi naturală, impresia finală fiind aceea că nimic nu scapă ochiului critic a scriitorului.
Ahamed nu este doar un simplu arhivist sau cronicar. El îţi asumă rolul de critic şi de cercetător activ care oferă şi soluţii sau variante la fiecare observaţie critică pe care o face.
Este un volum care dărâmă mituri şi care explică pe înţelesul tuturor cum a funcţionat sistemul financiar bazat pe etalonul-aur, de ce nu au vrut marile puteri să renunţe la acest etalon, ce impact a avut imposibilitatea Germaniei de a plăti datoriile impuse de război şi ce rezultate a avut Marele Crah din 1929.
O carte incitantă ce nu trebuie ratată care deschide o colecţie ce se anunţă extrem de interesantă.

Am citit Stăpânii finanţelor pe nerăsuflate. Două nopţi albe mi-a luat ca să o termin dar nu-mi pare absolut deloc rău pentru timpul pe care i l-am acordat.
Liaquat Ahamed a scris o adevărată capodoperă. Deşi la începutul cărţii are un motto care susţine că istoria nu poate fi înţeleasă decât cu ajutorul biografiilor, autorul nu rămâne tributar acestuia şi purcede la scrierea unui studiu serios şi complex asupra situaţiei financiare mondiale din timpul Primului Război Mondial şi al celor două decenii care l-au urmat.
Montagu Norman în Mare Britanie, Benjamin Strong în SUA, Jjalmar Schacht în Germania şi Emile Moreau în Franţa, aprig urmăriţi de Maynard Keynes sunt principalii actori în volumul lui Ahamed. Cele cinci personalităţi sunt trecute sub lupă şi personalităţile acestora sunt atent studiate, reacţiile, bolile, modul lor de gândire precum şi evenimentele din viaţa lor sunt prezentate cu lux de amănunte pentru a ajuta cititorul să înţeleagă cum au luat decizii şi planificat finanţele lumii.
Din fericire Ahamed nu se rezumă doar la a scrie biografii ci se lansează într-un studiu în toată regula. Impactul deciziilor luate de cei 4 bancheri sunt explicate în detaliu, rezultatul acestora în lumea întreagă nefiind lăsat sub tăcere. Nimic nu scapă netrecut prin ciur şi prin dârmon de Ahamed. Orice decizie este explicată, argumentată atât din punctul de vedere al celor care au luat-o, cât şi din punctul de vedere critic al autorului. Tocmai critica pe care o face şi şi-o asumă autorul face deliciul volumului.
Spiritul critic extrem de combativ şi foarte bine argumentat şi face ca această lucrare să fie aproape fără cusur. Ahamed îţi asumă poziţiile şi vine cu un discurs temperat şi raţional care-i susţine teoriile.
Cei 4 bancheri sunt puşi la zid cu delicateţe, dar tot la zid rămân puşi. Liaquat Ahamed mi-a lăsat impresia că are acel bun simţ britanic pe care rar îl vezi altundeva decât la ei. Nu atacă gratuit, nu face glume răutăcioase, toate observaţiile sale sunt pertinente şi inteligente şi ajută cititorul să înțeleagă sistemul după care finanțele funcționează.
Volumul începe cu Primul Război Mondial, efectele acestuia asupra economiilor marilor puteri și modul acestora de a-și susține și suporta costurile de război. O informație interesantă pe care probabil că domnul Boia trebuia să o ia în calcul când a scris Controversele (vezi Primul Război Mondial: controverse, paradoxuri, reinterpretări) și a spus că a fost o greșeală a Kaiser-ului aceea de a decide război total marin: navele și submarinele germane erau asigurate de bănci englezești, or, asta înseamnă că indiferent de rezultatul războiului și de pierderele navale, nemții ar fi câștigat bani. Din păcate Ahamed nu mai dă detalii despre aceste polițe de asigurare…
Anii de după război au fost extrem de grei, mai ales pentru Germania care era legată de mâini, cu cârpă neagră la ochi în fața plutonului de execuție francez, englez și american. Inflația care a explodat în Germania în anii ʼ20 a fost un dezastru național și a aruncat statul în război civil, Schacht fiind chiar acuzat că întreține inflația pentru a scăpa de plata daunelor de război cerute în urma tratatului de la Versailles. Pentru prima dată este prezentat etalonul-aur și frica de renunțare la acesta. În pragul unei noi ere, marile puteri se agățau încă de trecut cu disperare și de un etalon care nu mai era, încă de pe atunci viabil pentru economia mondială. Balanța puterii s-a înclinat brusc în favoarea SUA care a ajuns să dețină până la 75% din care până la momentul războiului era deținut în proporții oarecum echilibrate și egale de cele patru mari puteri.
Deceniul 20 din secolul XX este prezentat diferit pentru fiecare dintre marile puteri implicate în război: Germania încă se mai chinuie să-și revină din inflație deși planul Dawes i-a oferit o gură de respiro, Marea Britanie se luptă din răsputeri să refacă lira și forța ei de dinainte de război fără atât de prețiosul etalon-aur în visterii și cu un ochi la Germania pe care încearcă din răsputeri să o ajute cum poate în ciuda adversității fățișe franțuzești; Franța, care adoptă o politică financiară șmecheră și surprinzător de bine gândită, ce începe să dea aproape imediat rezultate; și SUA care, spre deosebire de celelalte state, se luptă cu pericolul deflației datorită depozitelor imense în aur. Strong moare lăsând-ul pe Morgan fără relațiile atât de fructuoase pe care le avea, în persoana și cu ajutorul decedatului, în America.
Crahul din 1929 aruncă în derivă economia mondială, tot mapamondul prăbușindu-se într-un hău ce părea fără de fund. Marx părea să aibă dreptate: capitalismul și-a frânt, în sfârșit, spinarea. Începutul anilor ʼ30 a fost dezastruos. Nimeni, niciun bancher nu mai știa cum să reacționeze și ce decizii să ia pentru a opri ceea ce părea inevitabil: prăbușirea totală a sistemului financiar așa cum a fost gândit. Din fericire, un jucător care se baza mai mult pe instinct în persoana noului președinte american, Roosevelt, decide să renunțe la etalonul-aur total, să se joace puțin dimineața la ceai cu valoarea acestuia și să forțeze creșterea prețurilor pentru a salva economia americană. Etalonul-aur este făcut șah-mat în două mutări. La fel și Norman, Moreau și Schacht. Norman chiar a recunoscut public că nu are soluții, nu știe ce să facă pentru că această nouă lume care a răsărit peste noapte este de neînțeles pentru el și nimic nu l-a pregătit pentru ea. Tot ce știa și a învățat și aplicat de-a lungul vieții sale s-a dus pe apa sâmbetei.
Anii ʼ30 însă vin cu schimbări și mai mari pe plan politic. Hitler ajunge la putere în Germania. La fel și Schacht care este, însă, îndepărtat în cele din urmă de naziști de la conducerea finanțelor germane.
Pe scurt, cam aceasta este aventura pe care Liquat Ahamed o propune cititorului.
Acest prim volum din această nouă colecție m-a făcut curios și pofticios: vreau mai mult! Deși nu era în plan să citesc Mania lalelelor, calitatea volumului prezentat mai sus m-a făcut să vreau să o citesc și pe aceasta.
În momentul de față am citit mai bine de 150 de pagini din Mania lalelelor și încep să am impresia că această colecție, Povestea banilor, este la fel de importantă pentru o bibliotecă precum Science Masters: cărți necesare pentru a-ți ține mintea trează și cultura generală cât mai bine organizată.

Poţi să cumperi cartea de pe cartepedia.ro

Daca eşti din Timişoara şi vrei să-ţi cumperi această carte, lasă un comentariu şi primeşti un voucher în valoare de 25 de lei şi transport gratuit la o comandă de pe cartepedia.ro

Voucher-ul se ridică de la librăria Cartea de nisip.

View all my reviews

Anunțuri

Un gând despre „Stăpânii finanţelor: cei patru bancheri care au ruinat lumea

  1. Pingback: Compania. O scurtă istorie a unei idei revoluționare de John Micklethwait și Adrian Wooldridge | Colț Firesc de refugiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s