Demonul amiezii. O anatomie a depresiei


Demonul amiezii. O anatomie a depresiei

Prin cărțile pe care le-am citit am ajuns să înțeleg și mesajul ascuns, uneori frustrat, al unei personalități forțate să scrie despre un volum care nu-i este pe plac pentru a pune în funcțiune mașinăria propagandistică a editurii.
Mircea Cărtărescu, De Profundis, prefață la Demonul amiezii: Ajuns aici trebuie să o spun deschis: nu sunt cu adevărat demn să scriu acestă prefață, și nu în primul rând din cauza limitelor mele intelectuale (ne sultor ultra crepidam). (…) Așa încât nu pot spune cu adevărat că sunt în stare să înțeleg cartea lui Andrew Solomon până în miezul ei. Nu știu ce înseamnă să nu te poți da jos din pat zile-n șir, să nu poți mânca, să nu-ți poți trăi viața, măcinat de o durere endogenă nemărginită, care-ți întunecă mintea și-ți ferfenițește aura trupului.
De ce tocmai Mircea Cărtărescu trebuia să scrie despre acest volum? De unde și până unde? Asta m-am întrebat eu când am primit newsletter-ul despre Demonul amiezii și când am avut cartea în mână. De ce Mircea Cărtărescu să scrie prefața la o carte despre depresie?
Răspunsul mi-a venit după ce am citit primul capitol din Demonul amiezii. Andrew Solomon este excesiv de poetic în redarea depresiei și face apel la o armată de epitete și metafore ca să-și transporte cititorul în izmenele jegoase și putoarea unsuroasă a axilelor nespălate ale depresivilor.
Mircea Cărtărescu are forța și cunoștința figurilor de stil, nu? Deci, poate să scrie despre această carte pentru că poate înțelege motivația lui Andrew Solomon, nu? Și poate să scrie frumos despre această carte pentru că are know-how-ul utilizării acestor arme de seducție în masă, nu? Plus că e un tip foarte deștept cu priză, mai ales, la femei, nu? Or dacă o carte despre depresie scrisă cât de poetic se poate și cu nițel balast științific turnat ici-colo nu prezintă interes pentru publicul feminim, atunci pentru cine? Zic și eu, nu știu dacă femeile chiar au o apetență pentru depresie mai mult decât bărbații…
Nu cred că Mircea Cărtărescu a gustat acest volum pentru că nicio personalitate nu scrie cum a scris el mai sus despre un volum care i-a plăcut. Pentru că în momentul în care chiar îți place o carte și este bine scrisă, faci tot posibilul să o înțelegi în profunzimea ei și ești dispus să-ți cheltuiești timp îndelungat ca să o pricepi și să ți-o interiorizezi. Or, Mircea Cărtărescu pare că s-a chinuit cu această carte…
Dar să revenim la volumul de față.
Andrew Solomon a fost un răsfățat al sorții și a avut parte de o viață la care marea majoritate a oamenilor de pe această planetă doar visează. Lecții de călărie, călătorii prin lume pe banii părinților, școli private etc. O viață în care lupta pentru supraviețuire, lupta pentru a doua zi, lupta pentru câștigarea unei bucăți de pâine, pentru un job, pentru un salariu ca să-ți întreții familia nu există. Păi, măi tată, nu știu cum să-ți zic dar în 30 de ani de viață am avut și eu niște experiențe de viață extrem de nasoale dar, sincer, am fost prea ocupat cu supraviețuirea ca să mai am timp de vreo depresie… Cu alte cuvinte: termină cu prostiile și cu metaforele și cu epitetele, bre. Depresia ta vine de la prea multă plictiseală, prea mult bine și prea puțin respect față de viață pentru că tu nu ai fost învățat să respecți ceva vreodată.
Bun, propozițiile de mai sus au fost rostite la depresie și nervi pentru că m-a enervat la culme această carte și acest autor. Mă gândesc că autorul îmi va scuza această refulare pentru că acesta este modul meu de a evita depresia: răbufnesc violent după care totul este în regulă.
Trec peste soluțiile pe care le-a căutat domnul Solomon ca să scape de depresie, trec și peste fanteziile sale de salvare și dependența de șamanisme și alte nebunii pe care le-a căutat peste tot prin lume.
Dar nu pot să trec peste faptul că a scris o lucrare care este semi-științifică cu pretenții de lucrare serioasă. Faptul că a fost prezentată drept o lucrare serioasă m-a făcut să vreau să o citesc, nimic altceva. Când colo, ce să văd? Glumițe, povești melodramatice despre incapacitatea unui om de a vedea lucrurile cum sunt, un alintat de destin și familie care, pentru a se distra, își testează și împinge limitele.
Andrew Solomon mi se pare un om extrem de slab care se lamentează pentru a atrage atenția asupra sa. Cred, și această impresie este al naibii de puternică, că Andrew Solomon se hrănește cu atenție și afecțiune așa cum o căpușă se hrănește cu sângele gazdei.
Per total, nu am să dau nicio notă acestei cărți pentru că nu am mai citit o astfel de carte până acum și pentru că nu știu cum să notez un volum care se vrea științific și pare a fi un volum de memorii și nu am citit niciodată un volum de memorii care să vrea să pară o lucrare științifică. Acest melanj nu este deloc pe gustul meu și m-am simțit înșelat de editură, de prefațator și de autor pentru că nimic din ce au prezentat și cum au prezentat nu are legătură cu adevărata față a acestei cărți.
Am acuta impresie că am fost victima unui mitoman…
Cel mai fain este că la un moment dat Andrew Solomon aduce un tribut, cam exagerat aș zice eu, companiei farmaceutice deținute de tatăl său… Foarte… frumos și interesant… if you catch my drift.

View all my reviews

Anunțuri

11 gânduri despre „Demonul amiezii. O anatomie a depresiei

  1. Si totusi..cartea a fost nominalizata la Pulitzer. Deci nu se poate sa fie atat de proasta. Oamenii aia stiu ce fac.. cred.

    • Pai, e doar nominalizata, or nominalizarea nu este acelasi lucru cu luarea trofeului, nu? Tocmai pentru ca stiu ce fac nu i-au oferit Pulitzer-ul. O nominalizare fiind, totusi, inofensiva, doar, hai sa spunem, ca ii poate da un kick din punct de vedere al imaginii.
      Donna Tart a luat acum Pulitzer-ul iar aceasta decizie a comisiei a intrigat o intreaga comunitate.
      Pana la urma cartile se discuta, nu e ca si cum am avea cu adevarat un tribunal sau un for care sa eticheteze irefutabil o carte drept buna. Plus ca daca pleci de la ideea, gresita zic eu, ca daca o carte premiata (atentie, noi totusi nu vorbim despre o carte premiata) este neaparat buna, atunci ti-ai inecat spiritul critic in paharul cu apa al juriului care a luat decizia.

      Nota bene: Premiul Pulitzer are o istorie foarte interesanta: nu o data s-a intamplat ca niciun nominalizat sa nu primeasca premiul pentru ca nu au fost considerati demni de acest premiu. Drept urmare, premiul nu s-a acordat desi au fost nominalizati. In concluzie, nu e chiar mare lucru sa fii nominalizat, dar este cu adevarat o realizare daca l-ai castigat.

      • Understood. In orice caz, din proprie experienta, nu tu alegi depresia, ea te alege.. Ca nimeni nu vrea sa treaca prin asa ceva. E adevarat ca oamenii slabi sunt mai predispusi dar lamentarea face parte din proces. Nu se naste din dorinta de atentie.
        Oricum, nu suntem aici sa vorbim despre depresie. 🙂 cred insa ca cei care cunosc cat de cat subiectul, including me, sunt interesati sa citeasca cartea.. pacat de pret.

      • Nu cred ca e persoana pe lume care sa nu fie cel putin o data-n viata incercat de depresie,
        Si eu am trecut prin ea, foarte crunt de doua ori pe cand eram mai tanar, ba chiar recent. Nu a fost deloc placut dar am avut decenta sa realizez ca sunt oameni mult mai chinuiti decat mine si am reusit sa ma repun pe picioare. Singur,
        Ce m-a scos din sarite la Solomon a fost comparatia exegarata pe care a facut-o cu depresia prin care au trecut cateva femei din Cambodgia. Comparatia asta idioata a pus capac.
        Iar reclama mascata pe care o face companiei farmaceutice pe care o detine taica-su a intrecut orice limita.
        Nu opresc pe nimeni de la a citi o carte, acesta este si motivul pentru care scriu pe blog si nu formez vreo miscare de cenzurare a cartilor care mi se par degeaba 😛
        Dar, sincer, aceasta carte nu o sa-ti ofere solutii sa iesi din depresie, din pacate. Ba chiar te poate adanci si mai rau pentru ca acest individ a avut parte de toate conditiile pentru a iesi din depresie pe spinarea altora, or noi, majoritatea oamenilor, cel 99 % suntem, de obicei, pe cont propriu. Citeste si te vei lamuri. 🙂

  2. Din pacate, Razvan Firescu nu este in stare sa inteleaga depresia descrisa de Andrew Solomon. Cand regula de baza in viata este: un sut in fund, un pas inainte, nu ai cum sa intelegi cartea aceasta. Oamenii cinici, cazoni, duri, oamenii pentru care o lacrima este o ciuma a rusinii nu au cum sa inteleaga aceasta carte. De fapt sunt oameni care au reactii de hiena atunci cand intalnesc anumite forme de slabiciune. A spune ca a iesit singur din depresie e pe de o parte un semn ca n-a fost cine stie ce depresie acolo si semn de mandrie, eu invingatorul.

    Pentru cine este capabil sa priveasca sensibilitati, fragilitati, prabusiri interioare traite in asfixianta singuratate, cartea lui Solomon este o usurare si o intarire.

    In viata este important sa nu fii inconjurat numai de fanaticii victoriilor si reusitelor.

    • Ma flateaza si ma onoreaza acest comentariu si scurta disectie a personalitatii mele, personalitate vazuta prin prisma unor articole de pe un blog, pana la urma.
      Depresia este un fenomen medical si nu se schimba – nimic de discutat aici. Experientele subiective ale pacientilor, in schimb, care sunt supuse studiului societatii, ei, aici avem de discutat, mai ales cand sunt lansate ca si cuminecatura spre deliciul hienelor/cititorilor/oamenilor si mai ales atunci cand sunt comparate cu persoane catre traiesc adevarat drame in locuri in care dreptul la viata este doar un basm.
      Episoadele de depresie prin care am trecut nu vor face niciodata subiect de discutie mai mult decat am vorbit despre ele deja. Ce le-a declansat, cum a fost sa le traiesc si cum am iesit din ele sunt chestiuni strict personale pe care nu am de gand sa le supun unor discutii nici macar private, daramite publice.

      Fiecare are dreptul sa faca ce vrea cu depresia lui, mai ales ca se afla in posesia si nimeni, nu cred, ca ar vrea sa atenteze la ea.

      Nu inteleg depresiile prin care au trecut oameni care au fost implicati in razboaie civile, au fost supusi exterminarilor etnice sau unor programe de purificare sociala pentru ca nu am trait asa ceva. Nu am trait groaza mortii inerente care ma pandeste din teava unei arme. Nu am simtit vreodata teroarea ridicarii din pat in miez de noapte pentru a fi pus la zid. Dar pot sa incerc sa-i inteleg pe acei oameni care au supravietuit si s-au chinuit sa depaseasca cele momente pentru a-si recastiga increderea in ei si in viata.

      Insa nu voi fi niciodata atat de misel incat sa-mi compar suferinta si depresia data de viata intr-o societate care-mi poate oferi tot comfortul psihic, material si social, cu sau fara ajutor medicamentos, cu ceea ce au trait oameni care nici macar nu indraznesc sa viseze la lumea in care traiesc eu.

      A nu se confunda incapacitatea de a te bucura de comfort, liniste si pace cu distrugerea sufleteasca pe care teroarea, inanitia, uciderea familiei cu sange rece in fata ochilor, senzatia de Moarte care-ti calca pe urma la doi pasi in urma ta ti-o poate sapa in oase, spirit, carne si in fiecare celula din corp.

      Nu, nu inteleg si nici nu vrea sa inteleg depresia lui Andrew Solomon mai mult decat am facut-o deja. I-am cumparat cartea, am citit-o si i-am facut si o recenzie. Am contribuit mai mult decat a meritat, din punctul meu de vedere, la promovarea depresiei solomoniene.

  3. Ar fi bine sa nu jignesti oameni pe care nu-i cunosti. Comentariile tale sunt brutale si rautacioase. Habar nu ai ce inseamna de fapt depresia. Sper ca vei observa ca nu ma refer la parerea ta despre carte, putin imi pasa ce impact a avut asupra ta sau daca ai inteles-o ori nu. Dar de la a comenta o carte pana la a jigni profund oameni care trec prin suferinte psihice si fizice inimaginabile este un salt prea mare. Iti doresc sincer sa nu apuci sa simti adevarata depresie. Pe viitor ar fi bine sa te limitezi la aria ta de cunostinte si sa nu mai faci afirmatii nefondate.

    • Ce sa zic, daca asta este parerea ta, inseamna ca asa e. Dar am impresia ca nu ai citit cu atentie nici comentariile, nici recenzia mea.

      In fine, e o lume libera. Si fiecare este liber sa-si traiasca depresia cum crede de cuviinta.

      Nu stiu daca depresiile care m-au incercat au fost adevarate sau nu din punctul tau de vedere. Din punctul meu de vedere au fost destul de nasoale. Poate daca am sa intru in posesia unui tabel in care gradul de depresie se poate cuantifica am sa stiu si eu cat de serios am fost afectat de aceasta boala.

      🙂

  4. Domnule, esti doar unul din cei care stiu ce inseamna depresia din auzite ori care crede ca stie ce inseamna traind un episod de tristete. Toti cei ca voi nu vor intelege niciodata suferinta si groaza care te apasa cand esti prins in capcana secolului. E clar si simplu de inteles ca nu ai cum sa iti dai seama de sensul metaforelor si ceea ce vrea sa traduca autorul prin limbajul sau atat timp cat pentru tine depresia inseamna lipsa banilor(sau orice altceva) la un moment dat in viata.

    Oricum ar fi, nu-ti doresc sa te confrunti nici macar cinci minute cu acele ,,metafore si aberatii” se confrunta altii intr-un episod de felul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s