Review: Drumul spre casa


Drumul spre casa
Drumul spre casa by Principele Nicolae Al Romaniei
My rating: 1 of 5 stars

Cu ceva timp în urmă am discutat cu un reprezentat al unei „asociaţii“ monarhiste din Timişoara încercând să aflu pe cine susţin ei pe tronul României. Am aflat că este vorba despre Principele Nicolae, iar atunci când am văzut că cei de la Curtea Veche pregătesc o lucrare cu şi despre acesta, eram sigur că volumul o să ajungă imediat cum apare și la mine pe birou. Elena citeşte cam toate cărţile despre Coroana Română (şi mă mai sileşte şi pe mine să o fac, din când in când). Oricum, după lungi discuţii în familie, am hotărât să vă prezint doar părerile ei despre carte, ale mele fiind mult mai radicale.
O scurtă precizare: Elena este monarhistă din tată în fiică şi chiar mai departe. A crescut cu portretul Regelui la intrarea în casă, răspunzând tuturor celor care o întrebau: „Este bunicul tău?“. S-a bucurat de apariţiile editoriale ale editurii Curtea Veche, dar, de ceva timp, acestea au reuşit să ajungă în zona derizoriului.
Cu această carte despre Principele Nicolae cei de la Curtea Veche fac un pas înainte – pasul esenţial către propagandă. Criza dinastică din România a ajuns în sfârşit la propagandă! De fapt, problemele sunt cât se poate de false şi lipsite de miză – când va reveni monarhia în ţară, cine ne va conduce? Răspunsul este destul de complicat pentru că Regele (dar şi domnul Radu Duda) îşi doresc pe cineva din familia regală, dar familia regală nu poate moşteni coroana pentru că nu există descendenţi ai Regelui Mihai pe linie masculină. Acest Nicolae ar trebui să moştenească această coroană de la mama sa, care, din pricina legii salice, nu o poate prelua de la tatăl său. După moartea Regelui Mihai coroană Română îi va reveni de drept (!!!) lui Karl Friedrich, Principe de Hohenzollern, urmat în linia succesorală de 13 prinţi şi principi cu vârste între 13 şi 89 de ani, dintre care niciunul nu este acest Principe Nicolae.
Faptul că cei de la Curtea Veche nu menţionează acest lucru esenţial în niciuna dintre nenumăratele lor cărţi mi se pare îngrozitor. La fel de nefericită mi se pare şi seriozitatea cu care îl alungă pe Carol II din toate cărţile – în aceasta apare numele său o singură dată, într-o simplă enumerare a regilor României. Nu se poate vorbi despre monarhie cu onestitate încăpăţânându-te să ştergi din istoria ei 10 ani din cei 66. Dar onestitatea nu este printre trăsăturile domnului Duda şi a editorilor de la Curtea Veche. Personal, sunt deranjată şi de modul în care tot insistă aceştia pe figura Reginei Elena fără a se aminti că aceasta, ca şi Regina Ana, nu este regină pentru că a domnit ca atare, ci pentru că a fost căsătorită cu un (viitor) Rege, aşa cum Ana este căsătorită cu un fost Rege. E ca şi cum britanicii ar vorbi despre Regina Wallis Simpson, adică absurd. Ce-ar fi să discutăm şi despre Regina Zizi Lambrino sau, mai rău, despre Regina Elena Lupescu? Per total, un act de nedreptate istorică (despre preferinţe morale, nu discut acum), acela de a-l azvârli pe (nesuferitul rege) Carol al II lea şi de a o ridica în slăvi de una dintre soţiile sale. Nici faptul că este mamă de Rege nu o face pe Elena (a Greciei) regină, aşa cum, de exemplu, mama lui Franz Iosef nu este regina Sofia, ci Prinţesa Sofia (de Bavaria).
Dar cine apare, în schimb, în cărţile celor de la Curtea Veche. Este vorba despre domnul Radu Duda. O figură atât de enervantă încât am ajuns să îl prefer chiar şi pe sus-numitul rege scelerat. Toate cărţile sunt pline de poveşti cu şi despre marele actor, cu fotografii, cu citate din înţelepciunea dumnealui – o situaţie absolut dezgustătoare. Ajung la noi, prin aceste cărţi nişte indivizi care nu mai au nimic a face cu monarhia.
Printre care şi acest Nicolae. Deşi, recunosc, Principe cu sânge albastru din naştere, individul insistă în întreaga carte să îşi arate latura omenească, să ne arate cât este el de asemănător nouă, celorlalţi. Cum freacă el tigăi, cum joacă fotbal şi cum pune mochetă, cum munceşte pentru bani de buzunar şi cum pregăteşte cina cu prietena lui. Din păcate, nu asta vreau să aflu despre viitorul Rege. Nu vreau să văd un individ căruia în şcoală i-a plăcut educaţia fizică, un Forrest Gump care face bungee-jumping şi care învaţă limba română de la Scooby Doo. Vreau să văd un individ inteligent şi mai ales unul cu prestanţă, pe cineva despre care pot spune: „OK, nu e în linia succesorală, dar eu cred că ar fi un Rege în adevăratul sens al cuvântului“.
În schimb, văd un băiat despre care familia nu reuşeşte să lege 2-3 cuvinte bune în afară de faptul că ştie să joace Pogs şi că nu mănâncă spanac. Cei mai îndepărtaţi reuşesc să lege cuvinte mai bine, semn că familia asta regală nu e chiar familie şi nici nu prea mai e regală. Principele Nicolae e mai banal decât trei sferturi dintre oamenii pe care îi cunosc şi are calităţi şi capacităţi sub media naţională. Sunt convinsă că nu ne dorim un Rege mai tolomac decât media ţării.
Nu ştiu ce mă enervează mai tare – individul acesta lipsit de valoare sau imbecilitatea şi violenţa celor de la Curtea Veche şi a marelui actor care au ajuns în stadiul de propagandă. În momentul de faţă, Elenei îi este ruşine că este monarhistă şi mă tot bate la cap să ne mutăm la Londra sau Manama. Ce să zic, mă atrag monarhiile pentru că, ceva îmi spune, că aș fi un despot pe placul meu și al populației iar linia genetică este destul de sănătoasă și ar trebui să fie destul de viguroasă cel puțin 2-3 generații. 🙂

View all my reviews

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s