Review: Hotul de carti


Hotul de carti
Hotul de carti by Markus Zusak
My rating: 1 of 5 stars

Un șantaj sentimental constant la care doar cititorii slabi de înger ar putea ceda

Orice recenzie făcută acestei cărți nu poate conține spoilere din simplul motiv că povestitorul a.k.a. Moartea îți spune tot timpul ce o să se întâmple la un moment dat. Adică, pe bune!?!?! nu ai nicio supriză, totul este desfășurat în fața ochilor frustrați ai cititorului care mai îngaimă câte un ce p…a mă-sii îi cu cartea asta, neînțelegând de ce naiba CHIAR se întâmplă ce zice Moartea!?

– Motivele pentru care nu merită să-ți pierzi timpul cu această carte:

I – Autorul și al său ”talent”:

1 – Metaforele exagerate și nefericite și fetișurile legate de cer. De ex.: ”Cerul era ca o supă, fierbând și agitându-se. Pe alocuri era ars. Firimituri negre și piper erau împrăștiate prin roșeață.” Ți s-a blocat creierul? Încerci să-ți imaginezi ce a vrut, de fapt, să spună autorul și-ți vine să-ți iei câmpii pentru că imaginea nu se concretizează în mintea ta? Să te ții bine, dragă cititorule, ai intrat în lumea posedată de LSD a marelui autor premiat Markus Zusak care aruncă culori și cuvinte, cam în genul lui Jackson Pollock însă din păcate pentru autor, fără nicio valoare literară. E ca și cum Zusak ar fi ingerat toate comparațiile, metaforele, culorile și cuvântul cer și-l vomită în proză spre distrugerea psihică a cititorului.

2 – Patetismul, care este adeseori exacerbat, devine redundant. Prea multe detalii, prea multă poliloghie, prea multe sublinieri ale evenimentelor. Markus Zusak are o părere foarte proastă despre cititori în general, dacă se hotărâște să-ți scoată ochii de fiecare dată cu orice întâmplare dramatică. Ok, dude! Am înțeles! Situația-i nasoală! Lasă dramatismul să se cuibărească în sufletul cititorului, nu mai SUBLINIA EVIDENTUL CA SĂ MĂ PLICTISEȘTI! NU-S NICI IDIOT NICI AUTIST CA SĂ NU ÎNȚELEG CE S-A ÎNTÂMPLAT! WTF?????

3 – Umorul. Elena spune că autorul pare să aibe umor dar se pierde în metaforele exagerate cu care bombardează fiecare pagină. Din punctul meu de vedere, atâta timp cât încerci din răsputeri să faci o lume melodramaticoultrapatetică și, ca să destinzi atmosfera, mai arunci câte o glumiță (acțiune care nu-ți iese nicicum) atunci ai un simț al umorului handicapat. Ceva în genul cocalarilor care-și fac poze cu bunicii morți în spate cu botul de rață la înaintare: o să-mi fie dor de tine Buni! XOXOXOXOXOXO
Update: ba mint, am găsit o fază care m-a făcut să râd cu lacrimi: la un moment dat evreul Max povestește înduioșător frica pe care regimul nazist i-a plantat-o în oase și cât de sechelat este. Pe măsură ce curg poveștile îngrozitoarele și terifiantele experiențe de evreu în Germania nazistă, chestiuni reale fără îndoială, Hans Hubermann zice constant: Iisuse pe cruce! Asta vrea să spună cumva: Hai c…e, l-ați răstignit pe Christos, la ce vă așteptați totuși? Credeați ca am uitat? Nefericită alegerea reacției de către autor care, sensibil dorind să fie din cale afară, a făcut o gafă de proporții epice, zic eu. 🙂

4 – Cuvintele în germană. Bă, care-i faza cu germana? Încerci să-i dai textului ceva autenticitate? Ai văzut tu că marii scriitori dau citate sau folosesc cuvinte în alte limbi și te-ai gândit să te scoți din mediocritate folosind cuvinte în germană? Dacă tot le folosești, NU LE MAI TRADU ÎN P…A MĂ-SII! Pe cine mama naibii ai auzit vreodată să vorbească/gândească în limba natală după care să traducă, imediat, în orice altă limbă ce a spus????? Ai auzit de note de subsol!?!?! Cuvintele din germană sunt pur și simplu o găselniță mediocră de a face un text mediocru să pară inteligent și literat pentru alți cititori mediocri.

5 – Titlul cărții. De ce Hoțul de cărți? N-are nicio noimă. Fură 2 cărți din 1939 până în 1943, restul de 3 îi sunt oferite. Sună kinky? Intelectual? Cu șchepsis? Păi nu, dacă unul precum Thomas Mann și-a permis să scrie un roman despre un sanatoriu de tuberculoși și să-i dea un nume pompos precum Muntele vrăjit, de ce să nu facă și Zusak un calambur metaforic, nu? Stupidă încercare, penibil rezultat.

II – 3 personaje dincolo de limita idioțeniei.

1 – Liesel a.k.a. Hoțul de cărți. Nu am reușit să înțeleg absolut nimic din personajul ăsta. Este dezvoltat pe sărite, sincopele din evoluția sa de la copil la om matur, așa cum se chinuie Zusak să o redea, m-au pierdut nu o dată. Nu am înțeles deloc de unde și cum s-a dezvoltat relația ei cu Max. De unde, cum, când, de ce a devenit atât de profundă relația ei cu Max? Autorul a uitat să explice. Liesel este un personaj șters, pierdut într-o pădure densă și asfixiantă de metafore. Liesel trebuie să fie un personaj care să rămână în istorie. Dacă autorul nu ar fi suferit de o catastrofală limbariță împopoțănată cu gălușcuțe urât mirositoare, ar fi avut o șansă. Așa, la fel ca și restul personajelor, este doar un obiect de recuzită.

2 – Hans Hubermann – sau cum să faci un personaj prost dar care te poate ajuta mai târziu în evoluția povestirii. Hans e bun, bun, bun, bun, bun, bun, bun și muncitor, muncitor, muncitor, muncitor, muncitor, muncitor și cântă, cântă, cântă, cântă, cântă, cântă, cântă, cântă la acordeon. Ah, da, și e prost de dă în gropi de bun ce e. Eroismul de a ascunde un evreu, fapt cu adevărat eroic având în vedere vremurile, se duce dracului când Hans se hotărăște să dea o bucată de pâine unui prizonier. Și scapă! O ciomăgeală pe spinare și atât! Ba e primit și în partid după asta! Hai, măi Zusake, ce naiba? De ce ai face un personaj doar ca să-ți servească narațiunii? Ce ai avut cu săracul om? În orice alt context, Hans Hubermann ar fi fost un personaj de excepție. Mai puțin în lumea exagerată a lui Zusak care-l sacrifică de amorul poveștii și-l transformă în prostul satului… Chiar îmi pare rău de acest personaj… Un alt obiect de recuzită…

3 – Moartea a.k.a. Povestitorul. Moartea însăși spune o poveste. Ce să mai, interesant. Însă Moartea asta pare a fi complet idioată. Și îndrăgostită de cuvinte goale. Și patetică. Și are o problemă cu ochii și cu cerul. Cred că ia LSD. Și nu-și înțelege munca. Și e o adevărată poetesă în devenire. Adică, să fii Moartea timp de milenii, înseamnă că știi ce înseamnă jobul ăsta, mai ales că ai luat miliarde de suflete de-a lungul timpului. Crime în masă au mai existat până la naziști și niciodată acele morți nu au fost justificabile. Progromuri au fost de-a lungul istoriei la fel de crude și la fel de nimicitoare având în vedere numărul total de evrei care se gaseau la momentul respectiv pe planetă. Oare nu o fi aceeași Moarte? Moartea Povestitoare a lui Zusak are o sensibilitate specială pentru morți toată cartea. Mai puțin pentru fratele lui Liesel… Îi plânge pe toți cei uciși în 42 și 43 dar pentru micuțul frățior al lui Liesel pe care-l ia fără să clipească, nu spune mai nimic. Death gotta do what a Death gotta do, right? Cel puțin atunci când nu e poetesă. Pe cuvântul meu că nu mi-am imaginat Moartea atât de sensibilă la suferințele oamenilor, nici măcar de dragul ficțiunii. Un schelet cu o pelerină, rânjind adesea macabru, cu o coasă înspăimântătoare în mână, la a cărei rostire începi să tremuri instantaneu este, de fapt, o sensibilă Zână Măseluță. Nu m-ar mira dacă de acum înainte Moartea ar lăsa pe perne scrisori de scuze și poezioare înduioșătoare celor care-și pierd cunoscuții. Rescrieți mitologia! Moartea-i de gașcă și prietenoasă! Primiți-o cu brațele deschise în viața voastră pentru că este o sensibilă! Abia aștept să mor și să mă ia Moartea lui Zusak și să mă consoleze pe când mă ridică la cerul care arata oricum vrea ea, că se pricepe la din astea. Dă-o naibii de viață! Cu așa Moarte, abia aștepți momentul stingerii!

Concluzii:

– Elena i-a dat 2, eu îi dau 1. La rugămințile ei, argumentând că sunt prea dur cu acest volum, am lăsat nota 2.

– Singurul lucru care mi-a plăcut din acest roman au fost desenele. Deși s-a strecurat și acolo o greșeală: în romanul grafic pe care Max îl scrie pe paginile din Mein Kampf, o pagină apare de două ori. Vezi pagina 2 și ultima din povestea ilustrată. Sunt chițibușar? Păi cum dracu să nu fiu dacă se dă cu mucii-n fasole până și-n singura chestie care mi-a plăcut din această carte!?!?

– Pot să înțeleg premiile pe care le-a luat și care conțin cuvinte precum ”Jewis” sau ”Jew” pentru că în ultimul timp Holocaustul și evreii din cel de-al Treilea Reich au cam fost dați uitării și-n cinematografie și-n literatură, probabil datorită năzbâtiilor pe care le fac prin Israel. Dar nu înțeleg premiile Young Adult… De ce ai vrea să creezi tineri imbecili care să rezoneze la cuvinte fără fond, la imagini de neimaginat, la metafore exagerate care cad în derizoriu? De ce vrei să le lași impresia că literatura este un joc care presupune doar o simplă alăturare de cuvinte, alăturare aleatorie în limita canonului gramatical și de sintaxă?

– Da, e adevărat că am citit cartea într-un weekend, dar nu pentru că m-a ținut cu sufletul la gură, ci pentru că se citeste foarte usor, fiind, din punctul meu de vedere, o literatura de duzina. Mă mir că nu mi-a luat foc în mână de la câte suduituri a luat…

Pur și simplu cartea asta este scrisă degeaba după o rețetă specifică pentru a face un roman bestseller. Metafore peste metafore, patetism care frizează ridicolul, acțiune simplă dar plină de melodramatism, un șantaj sentimental constant la care doar cititorii slabi de înger ar putea ceda.

 

 

View all my reviews

Anunțuri

9 gânduri despre „Review: Hotul de carti

  1. Deci, și cărțile (foarte) proaste merită recenzii… Aș zice că în primul rând cărțile proaste merită scoase în băț să le vază lumea și să fie făcute de râs. Cred că principiul de piață se aplică și aici: doar mărfurilor proaste le trebuie publicitate, celelalte se vând singure… Aș fi curios să aflu despre alte recenzii la această carte (pe care nu am citit-o) tocmai pentru a vedea cum există și recenzori de serviciu care pot găsi genialitate în orice vomă lingvistico-literară. Înțeleg că ai suduit mult pe parcursul lecturii, dar de ce și în recenzie trebuie să apară p… și p…. ? Sau, dacă tot o faci, scrie-le pe șleau că doar sunt cuvinte românești…

    • Când dau peste astfel de cărți mă ia durerea de inimă… Am făcut o recenzie la o porcărie de carte pe care mai târziu am șters-o din scârbă față de autor, subiect și editură. Dar am să o pun înapoi, tocmai datorită comentariului pe care l-ați lăsat aici. 🙂
      Eu încerc să scriu, uneori două vorbe, alteori mult mai multe, despre orice carte citesc, indiferent de calitatea ei. Fiind, atât eu cât și nevasta mea, librari cu vechi ștate de plată, ne lovim de tot felul de cărți, unele bune, altele îngrozitor de proaste. Dacă această carte nu avea parte de atât de multă reclamă și nu aș fi citit zeci de recenzii care mai de care mai pozitive, nu m-aș fi atins nicicum de ea. Aș fi ignorat-o în continuare așa cum am ignorat-o când a apărut. Recenziile m-au făcut să mă îndoiesc de al șaselea meu simț care-mi spune adeseori care cărți merită citite și care nu, și m-am hotărât să o citesc.
      Vă spun sincer că îmi pare enorm de rău pentru timpul pe care l-am pierdut cu ea…
      Cred că tind să vă dau dreptate cu privire la discuția pe care am avut-o anterior: cineva trebuie să se sacrifice și să citească și cărțile proaste pentru a trage un semnal de alarmă și a le opri din a deveni cărți cult.
      Nu sunt un pudic și sunt, de obicei, cam slobod la gură. Am folosit punctele de suspensie ca să fiu în asentiment cu scriitura autorului care în loc să folosească cuvânte expresive englezești precum ”bitch” a folosit nemțescul ”saukerl” (scroafă, cățea, curvă chiar) pentru a nu deranja ochișorii tinereilor pudibonzi care trebuie să fie fascinați de sensibilitatea autorului. Un fel de teatru ieftin pe care autorul exagerat de egocentric îl joacă în fața cititorilor.
      Cel mai deranjant este faptul că acest roman pare a fi despre cât de sensibil și extraordinar de talentat este autorul, nu despre personajele sau aventurile lor. Dacă nu aș fi avut senzația acestui joc actoricesc, poate nu aș fi explodat așa.
      Vă mulțumesc foarte mult pentru comentariu. Dacă aș avea mai mulți cititori așa atenți ca dvs. aș deveni un recenzent din ce în ce mai bun de la o recenzie la alta.

      • Citesc abia acum recenzia asta, pornind de la linkul lasat la ultimul articol. Am asteptat un an pina sa citesc Hotul, convinsa fiind ca-i doar un produs de marketing. Nu neg ca s-a bucurat de multa publicitate si cartea are latura ei comerciala, dar mi-a placut. Sigur, nu sint ….ha ha….librar cu state vechi, ci un cititor pasionat si cred ca am simtul critic destul de dezvoltat. N-am gasit nici un exces de metafore, dimpotriva , am remarcat imagini deosebit de frumoase. Ca tie nu ti-au spus nimic, este o chestiune subiectiva. Personajele nu sint concepute ca sa faca istorie in literatura, ele doar sustin o poveste. Cit despre ambitia lui Zusack de a parea sensibil si profund, este o afirmatie fara sens. Ai facut la un moment dat o recebzie foarte elogioasa la romanul Laur. Mie nu mi-a placut citusi de putin. De la un autor specializat in literatura rusa medievala si pornind de la ideea cartii, putea iesi ceva superb. Insa una este sa mi se para mie o zeama lunga si alta-i sa decretez ca-i o carte proasta, cum faci tu cu Hotul.
        Cred ca ce-ai scris nu este chiar o recenzie ci mai mult un comentariu la text. Comentariu care ar fi inofensiv daca n-ai insista atit sa pari comic si original.

      • Acum nah, dacă nu aș crede că-s cât de cât amuzant și original, nu aș mai scrie nici măcar un singur articol. 🙂 Comentariul la text zici. Dacă era doar comentariul la text nu analizam și personajele alături de scriitură și nu mai ajungea recenzie.
        Sunt foarte pretențios cu timpul meu, de aici și articolele mai agresive care apar, de obicei susținute de argumente. Scopul meu nu este să scriu articole neapărat pașnice doar pentru că trebuie să respect un trend. Eu scriu despre cărțile pe care le citesc conform bagajului pe care-l am în spate. Dacă-mi ies sau nu, am cititori ca tine care-mi dau perdaf sau care sunt în asentiment cu mine. Recenziile sunt publice și sunt pregătit pentru orice tip de reacții, e normal.
        Poate nu-s nici comic, nici original, e foarte posibil să nu fiu, dacă eram atunci probabil că eram vreun scriitor în ceva reviste de specialitate sau poate vreun jurnalist aclamat la nivel național. Așa, sunt doar un blogger care-și povestește aventurile trăite în căutarea timpului pierdut. 🙂
        Dacă Zusak are o ambiție precum cea enunțată de mine, doar el ne poate confirma. Mie așa mi s-a părut, impresia generală a fost că a scris o carte menită să arate cât de bine se știe el în a spune o poveste și a se juca cu cuvintele. 🙂

  2. auci! ai facut-o praf!
    apropo de moartea sensibila 🙂 mie mi-a placut varianta lui Saramago, in Intermitentele mortii, tot cu coasa apare, tot sensibila se dovedeste, dar ffff misto

    • 🙂
      Nu am cititi Intermitentele mortii desi o am in biblioteca si in lista de foarte muuuult timp.
      Am vazut foarte multe trimiteri/comparatii cu Moartea lui Saramago, fapt care ma face sa trec Intermitentele peste cateva carti din lista de asteptare ca sa o iau la puricat cat mai repede. Nu de alta, dar cu cat e mai proaspata imputiciunea poetesa a lui Zusak, cu atat mai proaspata si inmiresmata ar trebui sa fie Moartea lui Saramago. 🙂

  3. Nu sunt mare fană a cărții ,însă ce ai făcut aici mi s-a părut pur și simplu ca descurajezi un cititor,doar pentru simplul motiv că ție nu ți-a plăcut romanul si că tu citești altceva .Acum,sigur și eu aș putea sa o compar cu sf-urile pe care le apreciez mult mai mult si această carte ar fi nimic .
    Însă,ma simt nevoită sa subliniez ca citind-o in engleză ,am avut o părere ușor diferită. Liesel,nu e stearsa,e doar o fata comuna ,lipsita de price calitate speciala. Legatura ei cu Max Se formeaza de la sine , datorita asemanarilor din trecutul lor,el de vede pe sine in ea. Actiunea e monotone , pentru ca asa e viata oamenilor comuni, cam neinteresante vieti avem si noi .Voi admite ca personificarea morții este oribila ,văzând-o mai mult ca pe un personaj cinic , asa ca abordarea umanizată nu ma prinde . Plus ca traducerea in romana a făcut-o sa pară si mai siropoasă. Titlul imi place , dar poate doar ador metaforele si caut o simbolistica mai profunda . Asta fiind zise , nu o consider o carte proasta , doar mediocra , însă admit ca există și anumite părți interesante . Sunt de părere ca fiecare cititor trebuie sa citească o carte si sa judece , însă eu citesc absolut orice fără a ma lasă influențată de părerile altora .

    • Salutare,
      Dupa cum se poate observa, nu am comparat Hotul de carti cu un volum care mi-a placut in mod deosebit. Nu l-am comparat cu nimic ci doar l-am autopsiat in detaliu ca sa demonstrez cat este de superficial autorul in constructia cartii. Asta m-a si deranjat: superficialitatea structurii si a scriiturii. Atat.
      Eu nu cred ca fac un deserviciu celor care citesc carti YA prin faptul ca distrug o carte precum Hotul de carti deoarece sunt volume extraordinare, fabuloase care merita si trebuie citite atat de tineri cat si de adulti, chiar daca poarta eticheta YA. Or, daca vrei sa incerci genul YA si o faci cu Hotul de carti, atunci greu vei mai incerca alt volum YA.
      Recenziile cartilor pe bloguri sunt clar tributare constructiei si culturii pe care autorii respectivelor articole o au. Sunt personale si intime. Nu e critica de specialitate. Eu unul imi respect suficient de mult timpul cat sa fac praf o carte pe care o consider o pierdere de timp din partea mea. Prin urmare, cred ca e de datoria mea sa anunt si alti cititori daca o carte merita sau nu o astfel de investitie atat de paguboasa.
      Multam de vizita si de ganduri. Te mai astept 🙂

  4. Pingback: Toată lumina pe care nu o putem vedea de Anthony Doerr | Colț Firesc de refugiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s