Review: Jerusalem: Chronicles from the Holy City


Jerusalem: Chronicles from the Holy City
Jerusalem: Chronicles from the Holy City by Guy Delisle
My rating: 5 of 5 stars

Oau, tocmai am terminat cel mai bun roman facut de Delisle si am ramas cateva zeci de minute cu ochii in gol gandindu-ma la ceea ce a trait si desenat artistul in Ierusalim.
Pe masura ce revad cu ochii mintii aventura acestuia in Orasul Sfant (denumire care mi se pare culmea ironiei) imi dau seama ca Israelul si Rusia de sub Stalin sunt singurele tari de pe aceasta planeta pe care nu as vrea sa le vad vreodata.
Delisle face adeseori apel la umor ca sa destinda atmosfera gretos de apasatoare dintr-un oras in care sovinismul si xenofobia sunt la ele acasa. Ura fata de orice alta de rasa pe care evreii o nutresc este pur si simplu omniprezenta in paginile acestei carti. Nu din cauza desenatorului ci din cauza cicatricilor pe care comportamentul colonistilor evrei le lasa in sufletul unei persoane care a stat un an in preajma lor.
Sa vezi Ierusalimul alaturi de Guy Delisle este o adevarata placere, placere care, din pacate, dureaza doar pe masura ce mergi umar la umar cu acesta. Dupa ce termini cartea te simti ingrozitor. Eu cel putin inca nu mi-am revenit. Nu pot sa spun ca simt ura pentru acesti oameni inchisi, obtuzi, incorsetati in credinta lor fantasmagorica care este, pana la urma, un afront adus civilizatiei si evolutiei prin incapatanarea cu care se agata de vechi scrieri si credinte, obiceiuri si practici. Nu-i vorba despre injunghierea mieilor si nici despre crunta betie pe care acestia o trag cu ocazia nu stiu carei sarbatori, ci despre conflictele pe care le au cu un popor care a trait pe acel pamant sute de ani din cauza unor nastrusnici care au tot felul de idei, care in mod normal se aud doar la ospicii, legate de constructii de temple si venirea unui Mesia.
Nu stiu daca-i nebunie, hai sa-i zicem iluzie: iluzia este la ea acasa in Ierusalim; esti in perfecta siguranta daca Escher-ul cu care te intalnesti este pe aceeasi scara cu tine. Altminteri s-ar putea sa ai onoarea de a afla cat de bine trag cu gloante si, respectand traditia, bineinteles, cu pietre onorabilii evrei.
Imi aduc aminte ca, la un moment dat, Guy vrea sa viziteze un obiectiv turistic si un soldat vine la el ca sa-l intrebe daca este evreu. In clipa in care Delisle isi pune cipilica evreiasca, soldatul pleaca. Mucalitul autor concluzioneaza: Deci aici haina-l face pe om?
Extremismul evreilor ultra-ortodocsi (in sfarsit, iata sensul vorbei „mai catolic decat papa”) este in tot ceea ce fac: de la superficialitate pana la modul total arbitrar de a ucide oameni sau la ocuparea cu forta a locuintelor palestinienilor pentru a si le insusi.
Evenimentele pe care autorul le traieste sunt demne de George R.R. Martin sau de un comics scris de Allan Moore. Evrei care se decid sa iasa la plimbare cu pistolul in mana ca sa omoare arabi si care se opresc, la a doua persoana impuscata, pentru ca era evreu. Evrei care trimit somatii palestinienilor ca locuinta lor va fi demolata pentru ca asa vor ei si ca daca acestia vor pierde procesul vor fi obligati ori sa-si demoleze singuri casa ori sa plateasca „deranjul” autoritatilor. Evrei care intra cu forta in cladiri, spargand ziduri, de exemplu, pe care locatarii palestinieni nu vor, pe buna dreptate, sa le paraseasca si pe care, mai apoi, cu arma-n mana si cu forte de paza inarmate pana-n dinti, angajate ca sa „protejeze bunul de drept” castigat de invadator, si le insusesc.
Daca nu ar fi fost un artist canadian/francez care sa redea aceste lucruri, ai putea crede ca ai in fata un roman grafic facut si comandat de propaganda nazista…
Dar sa revenim la arta lui Delisle. Din punctul meu de vedere Guy Delisle si-a atins maturitatea literara si grafica cu acest roman. Desenele sunt, adesea, puternice si pline de incarcatura emotionala. Nu o data am avut impresia ca simt mirosurile din acel oras, ca-i aud zgomotele sau ca-i vad aievea locuitorii. Pentru prima data Delisle „forteaza” grafica in detrimentul textului si nu mai face foarte multe trimiteri istorice si nici nu da foarte multe detalii despre ceea ce vede, a aflat, crede. Imaginile pe care alege sa le impartaseasca cititorului fac, de cele mai multe ori, cat mii de cuvinte.
Acest roman grafic merita citit de oricine, indifirent de gusturi. Poate ca cei cu orientari de dreapta ar trebui sa se abtina, totusi, pentru ca, si sincer chiar nu pot sa inteleg de ce, evreii isi fac un mare deserviciu in ochii lumii, cel putin asa sper, cu comportamentul pe care-l au in acea tara uitata si lasata-n voia dementei de un dumnezeu care oricat s-ar chinui sa-si vada supusii sau sa-i viziteze, nu prea cred ca ar putea din cauza unui zid grotesc si scarbos si a punctelor de verificare/intrare/iesire facute in acesta; puncte care arata precum gaurile de sobolani in care rozatoarele purtatoare de boli atat de infioratoare si letale.
Nu stiu unde-i dumnezeul evreilor dar, judecand dupa aventura lui Delisle in Jerusalim, nu are unde altundeva sa fie decat in sau sub pamant…
Un roman extraordinar cu o grafica extraordinara construit de un autor exceptional care a trait un an intr-o lume pe care puterea imaginatiei unui Jonathan Swift sau Lewis Caroll nu ar fi putut-o crea vreodata…

View all my reviews

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s