Review: Burma Chronicles


Burma Chronicles
Burma Chronicles by Guy Delisle
My rating: 3 of 5 stars

Burma Chronicles s-a nascut datorita unei vizite de un an in Burma/Myanmar, vizita pe care Guy Delisle a facut-o alaturi de nevasta si fiul sau.
Acest volum m-a dezamagit pentru ca mi-a lasat impresia ca este fortat si jurnalul sau grafic, de data aceasta, nu a mai lasat impresia de autenticitate a desenatului pe genunchi asa cum s-a intamplat in Pyongyang. Stilul este acelasi insa Burma Chronicles nu are acel ceva special pe care l-am gasit in Pyongyang. Capitolele care mi-au adus aminte de Guy Delisle din Pyongyang au fost foarte putine. Printre ele, unul dintre cele mai reusite atat din punct de vedere grafic cat si al scriiturii, este cel in care Guy merge in cautare de comics-uri si reda desenele care l-au impresionat.
Diferenta esentiala dintre Burma Chronicles si Pyongyan este ca, de aceasta data, Guy pune accent mai mult pe diferentele culturale pe care le observa. Este adevarat ca a stat o perioada destul de indelungata in Myanmar si a avut timp sa treaca in revista aceste diferente, insa nu o face astfel incat sa ma impresioneze.
Probabil ca acea caldura de care s-a plans de-a lungul romanului i-a afectat procesul de creatie… nu stiu ce sa zic in apararea sa, dar un lucru e sigur: acest roman grafic, repet, m-a dezamagit. Mai ales ca nici macar desenele nu mi-au parut sa fi avut parte de foarte multa atentie din partea artistului. Or, as fi inteles daca ar fi avut probleme cu acestea in momentul in care a inceput sa acuze durerile de la mana dreapta, dar nici pana atunci grafica nu impresiona. Totusi, Delisle este un desenator si un povestitor foarte bun care merita sa fie citit chiar daca se intampla sa mai scoata cate un volum sub asteptari.
Pe masura ce citeam Pyongyang si Burma Chronicles ma gandeam la Marjane Satrapi si ale sale Persepolis si Broderii, carti care au fost traduse in limba romana de editura ART, si ma mira diferenta dintre cei doi artisti: Satrapi care se plange de nenorocul din viata si cum toata lumea este impotriva ei dar este complet lipsita de initiativa si incapabila de a lua decizii si Guy Delisle care este o persoana responsabila, cu picioarele pe pamant si cu foarte mult umor. Diferenta dintre arta lui Satrapi si cea a lui Delisle consta, in opinia mea, in capacitatea unuia de a desena complet detasat si obiectiv (Delisle) pe cand celalalt deseneaza sub impulsul unui psihic incapabil de constructie si autosustinere (Satrapi) care poate lasa impresia unei sensibilitati speciale. Dar nu este cazul.
De ce am spus asta? Pentru ca pe masura ce patrund in lumea benzilor desenate de tip jurnal/memorii, tot mai mult am impresia ca Marjane Satrapi este o impostoare.

View all my reviews

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s