Filme de Oscar – Cel mai bun film – Nebraska


Nebraska este categoric filmul anului 2013. O adevărată capodoperă. Merită cu vârf și îndesat Oscar-ul pentru că este cel mai inteligent și emoționant film pe care l-am văzut în ultimul timp.

Woody Grant, un bătrân alcoolic și ușor senil, primește prin poștă o scrisoare conform căreia a câștigat 1 milion de dolari. Premiul îl poate ridica însă dacă se  prezintă în persoană la sediul companiei din Lincoln, Nebraska. Pentru că și-a înnebunit familia cu mersul lui la Lincoln ca să-și revendice premiul, în ciuda avertizărilor din partea familiei că acea scrisoare este de fapt o farsă, fiul său, David, se hotărâște să meargă cu el. Și astfel începe povestea unui drum tată-fiu, un drum în urma căruia cei doi se vor redescoperi.

Sunt trei actori care joacă impecabil: Bruce Dern (bețivul Woody), Will Forte (fiul care merge cu el în excursie) și June Squibb (Kate, nevasta lui Woody și mama lui David). Nu-i cunosc absolut deloc pe acești actori, excepție făcând June Squibb pe care am văzut-o în alt film al lui Payne, About Schmidt. Toți actorii joacă impecabil iar personajele pe care le întruchipează sunt extrem de bine construite. Fiecare replică și acțiune a personajelor pare a fi îndelung studiată și refăcută. Nimic nu a scăpat scenaristului care a fost foarte  atent la dezvoltarea acestora, urmărind cu atenție evoluția lor și nepunându-le nici măcar un singur cuvânt nepotrivit în gură.

Woody este un bătrân bețivan care nu mai este atent la ce se întâmplă în jurul său, sechelat și devenit indiferent față de nevasta cicălitoare, mai are un singur scop care-l ține-n viață: să le lase o moștenire substanțială celor doi băieți. Mucalit și împrăștiat, prieten devotat și tată dedicat, Woody are replici adeseori tăioase menite să țină la distanță membrii familiei care încearcă adesea să înțeleagă ce se întâmplă în sufletul lui.

David Grant își iubește tatăl foarte mult dar are ceva probleme neîncheiate cu el. În același timp, datorită propriilor probleme pe care le are în viața personală, îl compătimește pe tatăl său datorită scenelor și a certurilor pe care trebuie să le suporte de la mama sa.

Kate Grant este o femeie dintr-o bucată. O femeie care a știut dintotdeauna care-i locul său în societate și nu s-a lăsat niciodată intimidată de nimeni, încă-l păzește ca pe un copil mic pe Woody. Kate vorbește franc, nu se ascunde niciodată după deget și spune verde-n față ce are de spus. În momentele în care este încolțită Kate are întotdeauna un răspuns pregătit și niciodată nu lasă loc de interpretare sau contraatac. Deși ușor vulgară și cinică, Kate este corectă și onestă, doar că timpul cuvintelor frumoase a trecut de mult pe lângă ea și nu le mai găsește rostul, indiferent de persoana care-i stă în față.

Filmul este alb-negru și este filmat așa pentru că Woody se apropie de sfârșitul vieții. Primul lucru care mi-a venit în minte după ce am văzut vreo 20 de minute din film a fost modul în care mor elefanții. La fel ca și aceste animale, Woody dorea să meargă în Lincoln ca să ia premiul, să lase moștenirea copiilor după care să moară-n liniște. Nu știu dacă asta a vrut să transmită Payne, dar atâta timp cât m-a făcut să mă gândesc la asta, are o mare bilă albă. Regia este superbă. Multiplele cadre panoramice în care personajele se regăsesc undeva în fundal sunt extrem de emoționante, subliniind, poetic aproape, relația din ce în ce mai profundă care se înfiripă între tată și fiu. Ce mi s-a părut foarte interesant este faptul că regizorul nu lasă niciun gând sau trăire a vreunui personaj fără nu cadru care să le explice. De asemenea, cadrele înghețate  sunt filmate, se folosesc  foarte des, de altfel, camerele fixe, din unghiuri care nu cadrează doar personajul ci întreaga panoramă ca să sublinieze apartenența acestora la locul în care se găsește. Ce să mai, Payne a făcut o operă de artă.

Recomand cu căldură acest film și sunt sigur că nu voi da greș  pentru că nu cred că există persoană care să fie sensibilă la cinematografie și care să-și dorească să trăiască povești de viață profunde și să nu iubească acest film.

Nota 10 – pentru că e un film frumos, inteligent și emoționant.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s