Tărâmul morții. Europa între Hitler și Stalin – Timothy Snyder


Taramul mortii

Tărâmul morții a lui Timothy Snyder a avut parte de o primire specială cel puțin în România, fapt care m-a făcut să fiu și mai interesat de carte. Au lăudat-o și prezentat-o destul de multe personalități  suficient de eficient și energic pentru ca acest volum să se vândă bine, însă, asta nu înseamnă neapărat că și este valoros.

Teritoriile morții sunt teritorii care au fost atât sub ocupație nazistă cât și comunistă în cel de-al doilea război mondial, mai exact – Polonia, Bielorusia, Estonia, Letonia, Lituania și Ucraina.

Timothy Snyder începe cu trecerea în revistă a crimelor lui Stalin din anii 30 în care a ucis prin înfometare, conform cifrelor lui Snyder 3,3 milioane de ucrainieni, iar mai apoi prin Marea Teroare care a împușcat circa 700,000 de oameni între 1937 și 1938 și împreună cu nemții au ucis circa 200,000 de polonezi în perioada în care cele două puteri și-au împărțit Polonia.

Mai apoi vine Hitler la rând în contul căruia Snyder trece 4,2 milioane de cetățeni sovietici (ruși, bieloruși, ucrainieni),  5,4 milioane de evrei și circa 700,000 de civili polonezi și ucrainieni în urma ”acțiunilor de pedepsire”, acest total de 10 milioane, 300 de mii de oameni fiind uciși între anii 1941 și 1944.

Hitler conduce detașat, mitilelul de Stalin fiind un biet mielușel mai degrabă iubitor de oameni decât un ucigător în masă cu sânge rece precum este Hitler.

Unde este diferența și problema pe care Snyder ezită, refuză și evită datorită unei corectitudini politice pe care nimeni nu cred că i-a impus-o sau cerut-o să o arunce în fața cititorului său? Faptul că acele crime în masă pe care Stalin le-a comis până în 1941 au fost pe timp de pace! Da, este abonimabilă cifra lui Hitler, însă nici acest război devastator nu s-a dus e calculator, dar, după cum observă și Snyder, timid bineînțeles, Hitler nu a ucis nici măcar 1% din cât a ucis Stalin pe timp de pace. Argumentele lui Snyder pot fi acceptate sau nu, oricum regimul comunist așa cum a fost gândit și impus de Stalin a fost o idioțenie fascinant de impertinentă la adresa rațiunii, însă cert este că Stalin a gândit în termeni de epurare etnică și a procedat la epurare tehnică nu din credință și crez politic ci din cruzime. Asta nu este o scuză pentru Hitler, în niciun caz, însă nu ai cum să spui că Hitler s-a gândit dintotdeauna că Soluția Finală este exterminarea în masă a evreilor când această idee i-a venit dementului de Himmler (care s-ar fi împăcat foarte bine cu Stalin din acest punct de vedere), unciderea în masă explodând și dându-se mână liberă criminalilor lui Himmler în momentul intrării în război a Americii, pe când Stalin a știut ce înseamnă înfometarea și a făcut-o deliberat, fără nicio presiune sau scop ”înalt”.

Nu încerc nicicum să scuz regimul nazism, mai ales că Generalplan Ost era un plan clar și bine definit ca și un program de înfometare în masă a ucrainienilor și rușilor care presupunea o purificare etnică la un nivel greu de imaginat, însă acest lucru nu s-a întâmplat, ori asta nu înseamnă altceva decât o joaca pe tărâmul nesigur al presupunerilor, joc pe care Timothy Snyder ar trebui să nu-l joace deloc sau cu foarte mare atenție.

De asemenea Snyder este foarte precaut cu cifrele pe care le trece, după cum spune și el, le rotunjește mult în jos, mai ales pentru sovietici, ori asta este greu de înțeles mai ales în momentul în care cifrele pe care le trece în contul naziștilor sunt exact cele pe care le dau trupele din teren, ori, după cum spune și Snyder, există șansa ca acele trupe să dea cifre mult mai mari decât în realitate pentru a da bine în ochii lui Himmler și Hitler.

Cartea nu este, din punctul meu de vedere, punct de vedere al unui cititor pasionat de istoria secolului XX și al istoriei regimurilor totalitare care au răvășit acest secol, cea mai importantă carte de istorie a ultimilor ani așa cum cu fervoare susține și o prezintă Anthony Beevor, însă concluziile lui Snyder de la sfârșitul cărții sunt mai mult decât decente și de dorit, aceste concluzii nu le-am văzut puse pe hârtie în nicio carte de istorie a crimelor naziste și comuniste așa cum o face Snyder, lucru care mă face să cred că Snyder a scris de fapt o carte care îi stătea pe suflet și în care vroia și dorea să-și treacă cât se poate de științific propriile sale emoții pe care le nutrește față de cele două regimuri.

Snyder observă evenimente și motive însă le trece sub tăcere, lăsând să planeze semne de întrebare, semne pe care eu cred că refuză să le dea un răspuns datorită unei politici de condamnare fără drept de apel al nazismului și o tendință de iertare și acceptare (tendință care pe mine mă duce la gândul că cineva, undeva își reînvierea comunismului) a comunismului. Poate că mă înșel sau poate că mie îmi lipsesc instrumentele cu care operează un istoric sau poate că Snyder a mers mai mult pe și a subliniat crimele nazismului pentru că nazismul vinde o carte de istorie mult mai bine și are șansa să devină mult mai ușor bestseller sau poate că Snyder nu vrea să dea răspunsuri pentru că ele sunt atât de evidente încât scrierea lor nu are sens…

Faptul că cele două regimuri sunt asemănătoare și ucigătoare, crima fiind un scop în sine pentru nazism și comunism, nu este un lucru nou, Arendt a subliniat acest lucru acum mult timp, însă Snyder uită să spună faptul că nemții încearcă din răsputeri să nu uite crimele și victimele înfăptuite de nația lor pe când rușii încă încearcă și reușesc cu un mare aport internațional, normal, să le treacă sub tăcere.

Recomand cartea aceasta și îmi doresc foarte mult ca această carte să fie recenzată de cât mai multă lume, însă este imperios necesară alăturarea ”Gulag”-ului Annei Applebaum la ”Tărâmul morții” pentru o înțelegere mai bună a cruzimii și a intoleranței sovietice, tocmai pentru că îmi doresc foarte mult să aud și alte opinii legate de ciudata, îndrăznesc să spun, atitudine a lui Timothy Snyder față de anumite aspecte și crime ale regimurilor totalitariste care au făcut umanitatea să se întoarcă cu mii de ani înapoi pe scara evoluției. Nu îmi stă în putere și nici în profesie să încerc să disec această lucrare însă sunt sigur că la un moment dat Snyder va trebui să răspundă unor întrebări incomode legate de unele afirmații pe care nu a îndrăznit să le facă în carte…

Si da, domnule Snyder, nimeni nu a văzut crimele naziștilor și locurile masacrelor acestora cu excepția rușilor și a localnicilor care au căzut imediat din nou în ghearele sovieticilor, ori istoria ne învață un lucru pe care ar trebui să-l luăm extrem de serios în considerare:

  1.  Stalin a ucis pe timp de pace, conform cifrelor dvs. aproximativ 4 milioane de oameni în văzul lumii și nu s-a sinchisit de opinia mondială, Hitler câteva mii și s-a oprit în momentul în care a fost admonestat;
  2. Stalin a ucis și a recunoscut niciodată, întotdeauna găsind țapi ispășitori și teorii care ”au prins” la public. Hitler și nazismul si-au recunoscut întotdeauna crimele, ba chiar s-au mândrit cu ele;
  3. Stalin și ai lui sovietici au aruncat în cârca naziștilor, ca și învingători, masacrul de la Katyn, masacru pe care greu și după dovezi indubitabile l-au recunoscut cu jumătate de gură;

Câtă încredere putem avea în sovieticii care au fost singurii care au văzut locurile masacrelor nemțești, singurii care au văzut fabricile morții, singurii care mai bine de 50 de ani au avut aceste teritorii ale morții sub aripă și singurii care au demonstrat că pot ucide milioane de oameni pe timp de pace fără ca nimeni să le facă ceva, ba mai mult, să le dea și apă la moară ba chiar și teritorii pe care să-și încerce planurile lor de purificare etnică.

Dacă nazismul nu ar fi fost demonizat în halul în care a fost de către comuniști în primul rând, cât de legitimă ar mai fi fost atunci această împărțire a Europei și cedare a zeci de milioane de oameni ursului sovietic însetat de sânge?

Războiul cel drept spun americanii că a fost cel de-al Doilea Război Mondial. Cât de drept ar fi fost dacă naziștii nu ar fi fost considerați și prezentați drept cei mai monstruoși oameni care au existat vreodată pe fața acestei planete? Cât de drept a fost acest război dacă au fost necesari 50 de ani de război ideologic care a ucis alte zeci de milioane pe toate continentele lumii? Cât de drept a fost pentru oamenii care au căzut răpuși de secera și ciocanul sovietic timp de 50 de ani, stimați luptători ai ”războiului drept”?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s