5 filme de văzut în weekend


The Debt

M-am îndreptat spre acest film datorită Jessicăi Chastain care a fost foarte lăudată pentru rolul din Zero Dark Thirty, deși eu nu am văzut o interpretare demnă de premii sau nominalizări, și pentru că am văzut-o în The Help unde mi-a plăcut și a jucat extraordinar.

The Debt este povestea a trei agenți Mosaad încearcă să-l prindă pe criminalul nazist Vogel (Jesper Christensen). Filmul începe în 1997 cu cei trei agenți, bătrâni acum, (Helen Mirren, Tom Wilkinson, Ciarán Hinds) doi agenți de fapt pentru că David se retrage (o să vă spună filmul mai multe), care încep să fie bântuiți de fantomele evenimentelor din 1965 și de Vogel. Reputația lor este pusă în joc, totul devenind din ce în ce mai clar pe măsură ce povestea lor (tinerii agenți Rachel, Stefan și David sunt intepretați de Jessica Chastain, Marton Csokas și Sam Worthington) și a prinderii lui Vogel în întunecatul Berlin de Est.

Actorii joacă decent, nu este nimic de comentat la adresa lor, Jessica Chastain și Helen Mirren meritând aplauze pentru interpretările lor.

Scenariul, însă, suferă, deși intercalarea evenimentelor din trecut în momente din prezent, expuse drept amintiri, este interesant și dă bine, sunt anumite momente extrem de neplauzibile (vezi momentul evadării lui Vogel: David și Stefan se ceartă și dispar, nu se știe unde, însă Rachel rămâne singură suficient timp cât să se încaiere câteva minute bune cu Vogel, fără ca vreunul dintre colegii ei să apară… Or fi mers la o bere?).  Povestea, în mare, este interesantă, însă insuficient cizelată.

Regia nu rupe gura târgului, însă este decentă și oferă câteva cadre interesante.

Concluzie: un thriller de spionaj destul de interesant, cu câteva momente bune dătătoare de emoții și cu câteva răsturnări de situație și cu un joc actoricesc bun. Nota: 6 – e totuși prea ușurel, se poate mult, mult mai bine.

 

Arbitrage

M-am hotărât să văd acest film doar datorită lui Richard Gere. Într-un final, nu pot să spun că mi-a părut rău că l-am văzut, dar e clar că nu e un thriller de top pe care să-ți dorești să-l revezi.

Robert Miller (Richard Gere) încearcă cu disperare să-și vândă firma datorită unor investiții proaste și să-și ducă o viață personală cât mai liniștită alături de amanta sa. Însă nu reușește să împace cele două situații, de unde rezultă o cursă nebună, palpitantă dusă pentru a-și vinde firma și a-și salva situația financiară, precum și de a scăpa de o posibilă acuzare de crimă. Încercările de a scăpa de ani grei de închisoare dezvăluie o lume plină de corupție (atât la nivel familial, conjugal cât și la nivel de justiție) în care adevărul este modelat în funcție de interesele celui cu mai multă forță și putere financiară. Robert Miller este un personaj foarte interesant, un personaj care luptă cu toate forțele pentru a păstra o imagine care nu îi mai este fidelă și reprezentativă de foarte mult timp, această luptă părând a fi singurul motiv care-l mai ține în viață. Felul în care Robert rezolvă problemele îl pune îl bagă în top 50 al celor mai malefice personaje din istoria filmului.

Arbitrage este un film, unii spun curajos, alții zic că e exagerat, eu zic că este foarte posibil ca scenariul din film să se întâmple și în realitatea fără nicio problemă, ceea ce-l face și mai interesant de urmărit.

Richard Gere joacă bine, arată excelent în rolul lui Robert Miller (tagma cum laude pentru casting. Nu cred că ar fi putut fi un actor mai potrivit decât Gere pentru acest personaj), are o aură care se adaptează perfect pentru momentele în care trebuie să fie malefic sau bun.

Din păcate scenariul suferă datorită unei regii ușor neinspirate care nu ajută deloc povestea și nu încearcă să creeze o succesiune rapidă de cadre pentru a lega evenimentele importante din film, astfel aparând clipe când chiar te poti relaxa în scaun, ori asta, niciun thriller nu vrea.

Concluzie: filmul este ok, cel puțin pentru cei care sunt pasionați de intrigi specifice oamenilor de afaceri. Filmul merită văzut mai ales pentru personajul principal care este un malefic desăvârșit, intrigant, șmecher, ipocrit, subversiv, ce să mai, un băiat rău extrem de inteligent care nu are cum să nu-ți placă. De mult nu am mai văzut un film cu un ”rău” atât de interesant. Nota 6,5 – pentru Richard Gere și eroul său Robert Miller – merită să-l vezi măcar odată.

Breach

Probabil că intriga m-a atras să văd acest film și nu mi-a părut rău.

Încerc să-mi aduc aminte despre un film în care două minți strălucite se înfruntă și încearcă să se anticipeze unul pe celălalt, astfel încât să aibe un minim avantaj pentru mutarea finală (gen Sleuth, Fracture sau North by Northwest).

Robert Hanssen (Chris Cooper) primește un secretar, Eric O’Neill (Ryan Phillippe), fără a știi că tânărul este o cârtiță plantată de conducere cu menirea de-al urmări și a aduce dovezi că bătrânul vulpoi este de fapt un trădător care vinde secrete rușilor. Și începe confruntarea! Un veteran într-ale spionajului și un tinerele care face tot posibilul să arate că merită să fie promovat drept agent, se înfruntă pe tărâmul plin de imaginație și posibilități al paranoicului. Filmul este făcut după un fapt real, îți cam poți da seama despre cum o să se termine povestea, dar asta nu înseamnă că filmul nu te ține cu sufletul la gură.

Cooper și cu Phillippe dau un adevărat recital (cu mici scăpări Phillipe, dar trecem cu vederea), Cooper fiind de excepție în rolul lui Hansssen.

Regia și scenariul dau mâna și conlucrează perfect, rezultatul fiind un film care deși are multe secvențe extrem de lungi cu dialoguri la fel de lungi, nu te lasă să te plictisești.

Concluzia: trebuie să vezi acest film. A trecut ceva timp de când nu am mai văzut ceva în genul acestui film și m-a surprins foarte plăcut. Un film de weekend care chiar merită să-l vezi. Nota 7 – penru că este deștept.

 

Killing them soflty

Am așteptat acest film la fel cum am așteptat și 7 psychopaths și, la fel ca psihopații m-a dezamăgit. Clar a avut de câștigat din comparațiile cu Snatch și Lock, stocks la fel și apariția lui Brad Pitt, însă vizionarea filmului îți lasă un gust amar.

Degeaba e ucis Markie atât de artistic și cadrele trase slow-motion sunt superbe (coloana sonoră ajută și ea din plin la creearea atmosferei), dacă tot filmul este, nu plictisitor ci lipsit de acele senzații de neprevăzut și haos pe care Guy Ritchie le stoarce excelent în filmele sale. Nici măcar personajele nu sunt la fel de suculente, ba dimpotrivă, aduc mai mult a surogate și a păpuși gonflabile, copii nereușite a personajelor interlope marca Ritchie.

Doi zăpăciți pun la cale să jefuiască un joc de poker  pe sume mari. Lovitura le reușește, vinovat este considerat organizatorul care a dat un astfel de tun la un moment dat și a recunoscut într-un moment de sinceritate. Jackie (Brad Pitt) le ia urma celor doi năpârstoci și-l ucide pe organizator (Markie – Ray Liotta), chiar dacă se știe că acesta nu este vinovat, dar polițele, indiferent cât sunt de vechi, trebuiesc plătite.

Scenariul e greoi, deși unele dialoguri sunt simpatice, este făcut foarte alambicat, prea multe insert-uri știriste despre problemele economiei americane, undele monologuri par a fi în plus și distrug ansamblul gangsteresc pe care ar trebui să-l redea. Impresia cu care rămâi este că scenaristul a vrut să aducă un elogiu lui Guy Ritchie și sfârșește în a-și bate joc de acesta și de el înuși. Dialogurile sunt ori foarte ca lumea, ori idioate, iar personajele nu sunt suficient de bine construite astfel încât să ofere senzația de autenticitate.

Ca și regizor, Andrew Dominik, își face bine treaba, excelent în anumite momente, însă propriul scenariu îi strică ambianța.

Concluzie: un film care putea mult mai mult, cu nu Brad Pitt decent, nu extraordinar și cu un mare ajutor din partea regiei și a coloanei sonoare reușește, totuși, să prindă un 6,4 pe imd.com. Nota: 7 – pentru că a încercat și pentru că certifică faptul că filmele lui Guy Ritchie au creat  un nou curent în cinematografie.

Suspicion

Nu se poate un weekend fără un film clasic, alegerea din acest weekend a fost Suspicion al lui Hitchcock.

Lina (Joan Fontaine) se îndrăgostește de Johnnie (Cary Grant), un pierde vară înmormântat în datorii și dependent de pariuri. Moartea suspectă a unui prieten foarte apropiat lui Johnnie, o face pe Lina să-și bănuiască soțul că acesta vrea să o ucidă pentru a-i lua banii de pe asigurea de viață.

Filmul este interesant, însă nu este la fel ca restul filmelor lui Hitchcock, lucru care poate părea puțin debusolant la un moment dat, însă nu îi strică din farmec. Trebuie să recunosc că nu este un film pe care să-l apreciez foarte mult, însă e clar că e mult mai bun decât thriller-ele moderne.

Fontaine joacă foarte bine, motiv pentru care a și câștigat un Oscar pentru acest rol, Grant este acolo, cu stilul lui specific, deși acest rol parcă nu-l prinde în totalitate.

Regia, de aceasta dată, nu are elemente cheie în genul lui Hitchock, excepție făcând momentele în care Lina își imaginează moartea lui Bickey.

Scenariul și dialogurile sunt bune, răsturnări de situație și momente de debusolare te vor încerca de-a lungul filmului, însă totul este făcut, cum altfel, decât bine și palpitant.

Concluzie: clasicele sunt menite să ne arate cât de stupid este amestecul producărilor în scenariul filmelor. Din punct de vedere al genului thriller, Hitchcock este un monstru al genului, oricine știe asta, dar singurul mod în care poți să-ți dai seama de ce Hithcock este mare, este văzându-i filmele alături de alte filme contemporane. Nota 6,5 – pentru că de la Hithcock nu ai cum să nu ai pretenții.

Anunțuri

2 gânduri despre „5 filme de văzut în weekend

  1. am vazut si eu 2 din cele enumerate: un Arbitrage parca recomandat de cineva (posbil fan Richard), pentru mine a fost un film ce arata ca astfel de oameni cu greu infunda puscaria plus o tenta de explicatie la criza financiara…cat despre Killing them Softly l-am apreciat pentru ce a vrut sa fie chiar daca nu a reusit intru-totul

    • Killing them soflty nu-i chiar rau, insa este mult sub ce ar trebuie si ar vrea sa fie. Pacat, pentru ca ideea era buna, interesanta iar actorii foarte placuti ochiului. Pe mine m-a dezamagit si pentru ca am avut mari asteptari…..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s