Animațiile nominalizate la Oscar 2013


Brave – Mark Andrews, Brenda Chapman, Steve Purcell

A câștigat Oscar-ul, extrem de previzibil, nimic de comentat, Disney+Pixar=statuetă. Dar filmul e groaznic! De ce? Pe lângă faptul că în momentul în care știi că Pixar face o animație te aștepți nu doar la o animație de calitate, ci și la o poveste ca lumea, cât se poate de funny și interesantă. Ei, da de unde. Brave e plin de clișee, aceleași învățăminte americănești vechi de când făcea Walt Disney animații, îmbrăcate în haine 3D șmechere. Filmul este plictisitor, ici colo stupid, patetic până la Oscar și înapoi, cu o poveste la care eu nu i-am prins șpilu și cu scoțieni care, se pare, sunt la modă, unii zic datorită Game of Thrones.

Animația este excelentă, suculentă, peisajele superbe, emoțiile redate foarte bine, însă clișeul standard care bântuie filmele americane de animație care propovăduiesc până la saturație schema cu poți sa fii cine vrei, este extrem de răsuflată. Până și relația copilei cu mamă-sa îi făcută atât de dubios, încât la un moment dat chiar ajungi să ai impresia că tot subiectul filmului este un complex oedipian. Fucking freaky, dude! Nota 4 – nu te du la acest film decât forțat de copil!

Frankenweenie – Tim Burton

Tim Burton are un stil aparte de a face animații. Nici Frankenweenie nu sare din tiparul burtonian de a face filme doar că are o îngrijorătoare înclinație spre comercial și rezolvare facilă a problemei centrale din film. Personajele sunt simpatice, deși îngrozitor și enervant de stupide pe alocuri (cred că sunt cele mai cretine personaje pe care le-a creat Burton vreodată), aproape toate fiind o reeditare a unui monstru/personaj dintr-o altă povestioară horror. Fain, interesant, de adăugat la nota finală.

Animația este specifică Tim Burton. Îți place sau nu, simplu.

Problema pentru care nu recomand acest film și nu am să-l am vreodată în videotecă este finalul filmului. Cățelul eroului principal este reînviat și totul se termină cu bine. Ori de aici avem o problemă: după ce tu ca părinte, te-ai chinuit să-i explici pruncului că ce-i mort, mort rămâne și nu se mai întoarce vreodată, vede filmul, vede fericirea copilului care-și primește cățelul mort înapoi și toate explicațiile tale se duc la naiba în mintea lui de copil într-o fracțiune de secundă. Știu foarte bine că ai mei niciodată cât am fost mic nu m-au putut convinge că nu pot să zbor precum Peter Pan și nenumărate vânătăi mi-am tras de pe urma ”zborului” meu.

Nota 4: nu mersi, trebuie să zici pas unui film care-ți poate convinge copilul că se poate lupta împotriva morții.

ParaNorman – Sam Fell, Chris Butler

Nu știu dacă am mai văzut vreodată un film care să-și propună să transmită atâtea mesaje precum ParaNorman și să iasă o asemea varză!

Un copil care vede fantome moștenește o misiune (misiune pe care, eu unul, nu am înțeles cum a dus-o la capăt) și pe care încearcă să o îndeplinească alături de un adolescent homosexual, un bătăuș, un amic grăsun și naiv și soră-sa cea stupidă și superficială. Nu am de gând să intru în detaliile legate de ce vrea să demonstreze filmul pentru că este un haos total, singurul lucru cert este că oamenii care au condamnat-o pe Aggie la moarte se simt vinovați de preconcepțiile care i-au împins să facă un astfel de gest abominabil. Relațiile dintre personaje și cum ajung ele să se împace la final, faptul că Norman este văzut drept un ciudat de tatăl său care dă impresia că-l urăște, felul în care adolescentul homosexual își prezintă orientarea, bla-bla-bla-bla, toate conflictele și problemele pe care filmul le propune și le tratează extrem de superficial îl fac și mai groaznic! Ce folos că are unele momente foarte amuzante dacă întregul este un fiasco groaznic de plictisitor?

Plus că animația e groaznică! E atât de grotescă încât și de nenatural se mișcă oamenii și tot ce este în jur încât nu știi ce să mai înțelegi. Nici măcar nu este grotescă în sensul de artă, ci este grotescă stupid și irelevant! Nu mă miră că a fost nominalizat pentru că este plin de stupidități după care americanii salivează, dar totuși, cu ce a fost mai bun, până la urmă, ParaNorman decât Rise of the Guardians!?

Nota 3- treci la loc și învață pentru la vară.

Wreck-it Ralph – Rich Moore, Jim Reardon

De ce a pierdut Wreck-it Ralph? Ai unul dintre scriitori serialului Futurama (Rich Moore) și pe unul dintre cei care au făcut povestea pentru Wall-E (Jim Reardon) care construiesc o istorioară despre cât de repede uităm lucrurile care ne-au făcut fericiți cândva în această epocă a vitezei și cât de periculoasă sunt stereotipurile pe care le aplicăm extrem de lejer persoanelor care ne înconjoară și, cu toate astea, îl ignori cu brio ca să-i dai statueta unui mega clișeu plictisitor!?!

Wreck-it Ralph e făcut fain, animație de calitate, poveste care se dezvoltă armonios, personajele îngrijite de scenariști astfel încât să nu fie superficiale și să te facă să empatizezi cu ele, ritmul este susținut și plăcut,  ce să mai, o adevărată încântare (drept dovadă și nota pe care o are pe imdb.com- 7.9).

Filmul este foarte simpatic, nu numai datorită personajelor care sunt scoase din jocuri de mult uitate (PacMan, Street Fighter etc.) ci și datorită dialogurilor și a scenelor foarte amuzante. Ralph și Vanellope te prind și te fac prietenul lor aproape instantaneu și te fac să râzi și să te întristezi alături de ei.

Concluzia este că Wreck-it Ralph este o animație decentă, cu o povestire cu sens și cu personaje plăcute care merită văzută și revăzută alături de cei mici.

Nota: 7,5 – pentru că există Spirited away – dovada clară că se pot face animații deștepte și, foarte important, pentru toate vârstele.

The Pirates! In an Adventure with Scientists! – Peter Lord

E clar, din punctul meu de vedere, că The Pirates este animația anului 2013 (și am văzut ceva animații anul ăsta) și nu pentru că este nominalizat la Oscar, ci pentru că este o adevărată capodoperă vizuală!

Tot ce este în film este făcut din lut și imaginile, pentru ca creea senzația de mișcare, sunt filmate cadru cu cadru, bineînțeles alături de concursul CGI-ului modern. Este superb ce pot să facă oamenii ăștia și nu îți vine să crezi ce imagini finale au putu să scoată! Trebuie să vezi un making off ca să poți să apreciezi cu adevărat desfătările vizuale pe care le ai în față.

Regizorul este pur și simplu fantastic. Cred că este prima animație pe care am văzut-o eu și al cărui regizor merită o nominalizare pentru cea mai bună regie. Să reușești să te plimbi cu o cameră peste o ditamai plansă de lut și să te chinui să tragi cadru cu cadru pentru a prinde scena perfectă, scena care să redea cât mai bine ce are de oferit cadrul de ansamblu, e clar o minte genială!

Peter Lord este cel care a făcut și seria Wallace and Gromit precum și Flushed away, ori asta ar trebui să spună totul despre ce poate oferi această animație. Nota de pe imdb.com (6,7) este extrem de nedreaptă și dacă te uiți la comentarii ai să îți dai seama și de ce. O grămadă de imbecili au văzut acest film și nu au priceput absolut nimic, ba dimpotrivă, au înțeles glumele din film complet aiurea (nu pot să înțeleg cum batjocura lui Sacha Bahron Cohen o poți considera acceptabilă iar pe cea din Pirates exagerată…) și s-au apucat să caute sensuri ascunse în orice vorbă spusă de-a lungul filmului.

Dialogurile sunt spumoase iar glumele te fac să râzi cu poftă (Pirate Captain: Behind every captain, there’s a crew. Sure, some of you are as ugly as a sea cucumber, some of you are closer to being a chair or coat rack than a pirate, and some of you are fish I’ve just dressed up in a hat; Pirate with Scarf: Can we get there?

Pirate Captain: Yes, but unfortunately there’s this dirty great sea monster in the way.

Charles Darwin: I think they just add those on the maps for decoration.

Pirate Captain: Is that a fact?

[they go that way, and the monster appears and eats the ship]

Pirate with Scarf: See? I told you!;

Peg Leg Hastings: The Pirate of the Year Awards…

Pirate Captain: Every time I’ve entered, I’ve failed to win. So, I must have a really good chance this time!).

Povestea este simpluță: un căpitan de navă, un etern looser dă peste Charles Darwin care-l ”combină” pe zăpăcit că papagalul său este cheia unor comori nemaiîntâlnite. De aici rezultă o mulțime de evenimente care mai de care mai amuzante spre deliciul privitorului.

Nota 8 – pentru realizare și dialoguri -trebuie văzut și păstrat – un deliciu garantat la fiecare vizionare – statueta mea merge la el :).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s